4,074 matches
-
numea Brian, se bucuraseră să mai scape de obligațiile lor de studiu de la Londra. Gabriel, spre indignarea lui Brian, le invitase pe Hattie și pe Pearl, într-o zi când le întâlnise la Băi. Făcuse acest lucru în parte din bunăvoință față de fata care fusese cândva „mica orfelină“, în parte dintr-un soi de posesivitate maternă pe care o resimțea față de Hattie și care, până în prezent, nu-și găsise altă formă de expresie și, în parte, dintr-o obsesivă și iritantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bine că „pisălogeala“ mea e o expresie a dragostei pe care ți-o port, o dragoste de care, în străfundurile dumitale, ai suferi dacă ai fi lipsit. Și mai știi, fără a mai fi nevoie să accentuez, cum jinduiesc după bunăvoința dumitale. S-ar putea ca aceasta să-ți apară drept un servilism, dar ți-o ofer ca pe o simplă realitate și nu într-un spirit servil. Mă cunoști îndeajuns de bine ca să știi că eu n-aș putea suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a murit. A fost un om bun. Dac-aș fi fost și eu bogată ca el, aș fi fost și eu bună. Dar ești bună... vreau să spun... Nu vorbi prostii. Știu că ești bine intenționat. Totdeauna mă priveai cu bunăvoință, vedeam în ochii tăi. Ești într-adevăr sora lui Pearl Scotney? Verișoară. Cu ea și cu Ruby. Dar ele nu se uită la mine. „Madame Diane“! Rubinul, Perla și Diamantul - toate trei false, imitații! Tații noștri au fost țigani. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Trăiesc la marginea lumii, dar nu-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a unui izvor din preajmă. Biserica anglicană a avut uimitoarea bunăvoință de a-mi aloca o minusculă pensie, dar nu am nevoie de ea pentru că sătenii din vecinătate m-au adoptat (cu toții cred despre mine că sunt nebun), și în fiecare zi îmi aduc daruri de pește și pâine. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și creeze o imagine care emană siguranță, siguranță care, la rîndul ei, se poate răsfrînge și asupra vecinilor sau prietenilor, un prim pas pentru colaborarea cu sistemele învecinate este deja făcut. Alături de siguranță, imaginea trebuie nea-părat să emane și bunăvoință din partea propriului sistem, în a colabora cu vecinii. A percepe un sistem ca fiind puternic, dar în același timp și binevoitor, deschis, dornic de dialog și colaborare, înseamnă, automat, o pornire "pro" acel sistem și o mai mare ușurință în
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
același timp și binevoitor, deschis, dornic de dialog și colaborare, înseamnă, automat, o pornire "pro" acel sistem și o mai mare ușurință în a pune bazele unei legături. În concluzie, pentru a-și atrage vecinii, orice sistem trebuie să emane bunăvoință. O bună legătură cu sistemele vecine are, drept efect, creșterea imaginii pozitive a propriului sistem. Sistemele vecine vor acționa ca multiplicatori de imagine și, dacă legătura cu acestea este bună, mesajele promovate de acestea la adresa propriului sistem vor fi pozitive
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
trebuie să le răspundem, oferindu-le informațiile care îi interesează. Orice transparență are limitele ei și orice sistem are obligația de a-și proteja un anumit gen de informații care i-ar putea afecta interesele majore. Cu toată deschiderea și bunăvoința care trebuie să-i caracterizeze pe cei care realizează conferința de presă, la un moment dat vor exista și informații pe care aceștia nu le vor putea da publicității. Ma-niera în care se refuză răspunsul la un anumit gen de
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
este răša‘ „a fi rău” sau, în sens juridic, „a greși” sau „a fi condamnat”. Fragmentul din Dt 9,1-24 este interesant pentru că textul pare să schimbe radical ideile tradiționale: Dumnezeu îi oferă (jăraš) lui Israel țara promisă din pură bunăvoință, nu pentru că acesta ar fi meritat-o sau pentru că i s-ar fi cuvenit de drept întrucât fusese șaddîq, „drept”, „fidel”. Nici față de cananeeni, israeliții nu se puteau lăuda cu vreun drept, chiar dacă se întâmplă des ca istoriografia Dtr să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și îi dădu ocol, observându-l cu mare atenție. Se vedea bine că-i un manechin femeie. E ca un fel de păpușă mai mare, veni dintr-o parte vocea încurajatoare a doamnei Ivona, cu o undă de ironie peste bunăvoință. Bunăvoință sau ironie? Dar nu era ca o păpușă. Nu existau articulații între picioare și trunchi și nici între brațe și umeri. Și nici n-aveai cum să te joci cu ceva atât de mare. Manechinele trebuie că aveau cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îi dădu ocol, observându-l cu mare atenție. Se vedea bine că-i un manechin femeie. E ca un fel de păpușă mai mare, veni dintr-o parte vocea încurajatoare a doamnei Ivona, cu o undă de ironie peste bunăvoință. Bunăvoință sau ironie? Dar nu era ca o păpușă. Nu existau articulații între picioare și trunchi și nici între brațe și umeri. Și nici n-aveai cum să te joci cu ceva atât de mare. Manechinele trebuie că aveau cu totul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
geroasă și mohorâtă. Din tonul vorbitorului puteai să-ți dai seama că discursul său se apropia de sfârșit și că în curând avea să înceapă împărțirea darurilor. Tatăl său îl privi cu un zâmbet încurajator, cam forțat dar plin de bunăvoință, ca de obicei. Zâmbetul său mima nerăbdarea, îndemnându-l să-și îndrepte atenția către miezul serbării. Dar serbarea era difuză, miezul acela nu-l găseai nicăieri. Copiii salariaților începură să fie invitați să vină să-și ia cadourile din mâna
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de bucurie și în același timp de melancolie. Puiu se oprise fără voia lui și își îndreptase privirea spre semiîntunericul din acea încăpere. Vrei să vezi ce-i înăuntru? l-a îmbiat doamna din pragul ușii, surâzătoare și plină de bunăvoință. Hai, vino să vezi, a spus. Și a făcut un pas lateral îndemnându-l să intre. Cum te cheamă? l-a întrebat în timp ce el pășea pragul. Puiu, a răspuns el, privind cu curiozitate în interiorul încăperii. Puiu? a spus doamna care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o privire că e un tip cu greutate. Aveau și un nume cei din tagma lui, care, numai el, numele, suna ca o amenințare: activiști. Profesorii își țineau catalogul sub braț și își înălțau fața spre el arătându-i multă bunăvoință. În timp ce el nu le întorcea decât o privire superioară și mohorâtă, de străin sigur de spatele său. Doamna Constantinescu se pare că avea oricând timp pentru instructorul Cerchez. În clasă, șezând la catedră, în orele de limba română, zâmbea foarte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unită cu speranța iertării și predispunându-l spre a primi harul sacramental. În aceeași perioadă, se remarcă în special intervențiile Sf. Alfons Maria de Liguori, care, prin tratatele sale de morală și prin scrierile cu privire la sacramentul reconcilierii, recomandă blândețe și bunăvoință din partea confesorului și impunerea de penitențe care să nu fie descurajatoare. Acestea sunt și caracteristicile procesului dialogic pe care Sf. Alfons le considera necesare în relația dintre penitent și confesor. Se dorea o încurajare continuă a penitentului, care vroia să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu adevărat. Datorită acestei prezumții, preotul va primi penitentul cu convingerea că merită dezlegarea. 2) Dacă dintr-un motiv anume există o prezumție împotriva penitentului, aceasta trebuie verificată. Principala preocupare a confesorului este aceea de a găsi un minim de bunăvoință din partea penitentului, fapt care ar facilita o colaborare, o cunoaștere și o modelare a acestei dispoziții. 3) Dacă preotul-confesor a obținut din partea penitentului un oarecare indiciu al bunăvoinței sale, dar consideră că încă nu este suficient de sigur pentru a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Principala preocupare a confesorului este aceea de a găsi un minim de bunăvoință din partea penitentului, fapt care ar facilita o colaborare, o cunoaștere și o modelare a acestei dispoziții. 3) Dacă preotul-confesor a obținut din partea penitentului un oarecare indiciu al bunăvoinței sale, dar consideră că încă nu este suficient de sigur pentru a elimina orice dubiu asupra stării penitentului, atunci, dezlegarea se face „sub condiție”. În acest caz, confesorul îl va informa pe penitent asupra acestui aspect, însă fără a omite
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care să fie în folosul sfințirii penitentului. În împlinirea rolului său de judecător, confesorul nu trebuie să manifeste autoritarism sau atitudine ostilă față de penitent, să-i impună într-un anumit mod pedepse, ci mai degrabă să cultive empatia, respectul și bunăvoința. Este o judecată legată de „logica alianței”; ea nu se îndreaptă asupra numărului mare sau mic de păcate pe care le-a săvârșit penitentul și nici asupra trecutului acestuia, ci se oprește asupra prezentului, a dispoziției și a intențiilor pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
adevărat rolul de medic în măsura în care respectă persoana penitentului și acționează cu prudență, fiind conștient că aceasta este vindecată nu prin puterea sa personală, ci prin harul lui Dumnezeu. „Tratamentul” trebuie propus cu discreție, înțelepciune, delicatețe și înțelegere, cu umilință și bunăvoință, pentru că „bolnavul” are nevoie să fie ascultat și respectat. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât este există convingerea că în confesional pot intra și penitenți care să aibă o problemă de natură psihică, nu psihotică sau patologică
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
acest sens, poate exista și o ierarhie a valorilor pe care confesorul i le propune penitentului, în calitatea sa de învățător. Aceasta se poate face din două puncte de vedere: unul obiectiv, care prezintă în ordine ierarhică porunca iubirii, gratuitatea, bunăvoința, dreptatea, etc. și unul-subiectiv, care este stabilit în funcție de personalitatea penitentului. Important însă ca penitentul să fie ajutat să distingă eroarea de adevăr, precum și vinovăția de păcat. Pentru aceasta, confesorul se așază într-un proces dialogic cu penitentul, urmărind ca, împreună
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
atitudine specială din partea confesorului, care se manifestă prin intuiție, delicatețe, disponibilitate, dar și prin prudență și echilibru în a pune întrebări și a tăcea. El trebuie: a) să cultive un raport caracterizat de paternitate, prin care să asculte copilul cu bunăvoință, să îi inspire încredere și să îl încurajeze să facă binele și să se apropie de confesional și de Dumnezeu; b) să nu îl judece pentru ce este el sau pentru ce a făcut, ci mai degrabă să îi alimenteze
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
unei judecăți corecte, cât și în menținerea discreției; b) blândețea și bunătatea ajută la crearea de relații autentice și de respect, necesare în confesional. Confesorul va avea față de penitent inima deschisă și îl va primi cu toată disponibilitatea, căldura și bunăvoința, acceptându-l necondiționat și invitându-l la bucurie și la sărbătoare, datorită reconcilierii pe care o trăiește; c) maturitatea ajută la stabilirea unei relații obiective cu penitentul, fără a fi condiționată de impulsuri afective. Afectivitatea nu trebuie să fie anulată
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
LUI FRANCESCO VEITORI, PREA ILUSTRU AMBASADOR AL FLORENȚEI PE LÂNGĂ MARELE PONTIFICE Roma Prea ilustre ambasador, harul dumnezeiesc nu a încetat niciodată să se arate. Spun aceasta deoarece mi se părea nu că aș fi pierdut, dar că aș fi rătăcit bunăvoința dumneavoastră, întrucât ați lăsat să treacă multă vreme fără a-mi scrie, iar eu mă întrebam de unde ar putea să vină lucrul acesta. Și, din toate pricinile care îmi treceau prin minte, nu luăm în seamă decât prea puține. Numai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pentru că vi s-ar fi spus că nu aș fi un bun păstrător al epistolelor dumneavoastră. Eu însă știam că altcineva în afară de Filippo și de Pagolo, atât cât aceasta ar depinde de mine, nu le văzuse. Am redobândit ceva din bunăvoința dumneavoastră o dată cu scrisoarea din 23 ale lunii trecute, în care sunt prea fericit să văd cât de ordonat și de cumpănit vă îndepliniți funcția publică pe care o aveți; și îndemnul meu este să continuați tot astfel, deoarece acela care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lor câte ceva; atunci va fi potrivit pentru dumneavoastră să vă dați osteneală și să vegheați mai mult la toate, iar pentru mine să plec de aici, de la țară, și să spun: „iată-mă”. Deocamdată, voind a vă răspunde cu aceeași bunăvoință pe care mi-ați arătat-o, nu pot să vă scriu în această epistolă a mea despre altceva decât despre viața pe care o duc; iar dacă veți socoti că ea este astfel încât merită să o schimbați cu a dumneavoastră
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mai pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește. În afară de aceasta, aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească din nou, chiar dacă ar fi să car pietre la început; dacă pe urmă nu aș reuși să le câștig bunăvoința, aș fi nespus de supărat pe mine; dacă această cărticică a mea ar fi citită, s-ar vedea că cei cincisprezece ani, cât am învățat arta de a guverna, nu i-am petrecut nici dormind, nici pierzând vremea; și oricine
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]