2,232 matches
-
Conform lui Florin Tene, „Niță are o detentă foarte bună, are un joc de picior peste media portarilor din Liga 1, are un plasament excelent”. Tene a mai declarat că Niță e un portar spectaculos, dar eficient. Absoarbe ca un burete tot ce-i spun, reține tot imediat. A greșit o dată, la 25 de meciuri, nu mi s-a întâmplat asta cu niciun portar. E foarte puternic psihic, va ajunge mare!” La începutul sezonului de Liga I 2016-2017 Niță a devenit
Florin Niță () [Corola-website/Science/329720_a_331049]
-
apoi excesul de KMnO4 se titrează cu acid oxalic. Reactive : KMnO4, sol (0,1 N ) acid oxalic, sol (0,1 N ) acid acid sulfuric 1/3 cu apă destilată. Ustensive necesare: balon Erlenmayer 250ml, pipete 5 ml, 10 ml, spatulă burete de 25 ml, reșou cu sită. Într-un balon Erlenmajer se măsoară 100 ml de probă de apă peste care se adaugă + + acid sulfuric 5 ml diluat cu apă destilată 1/3, + 10 ml KMnO4 - se fierbe timp de 10
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
gol, au fost amplasate jocuri masive, în culori țipătoare, pentru copii, au fost îndesite plantațiile de pomi, iar la intrarea dinspre Sala de Sporturi Floreasca a apărut un imens ceas floral. Toată sobrietatea elegantă și minimalistă a fost ștearsă cu buretele și înlocuită de o cacofonie de forme și culori.
Parcul Floreasca () [Corola-website/Science/327183_a_328512]
-
o gamă diversă de ciuperci cu specii de: hrib ("Boletus edulis"), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți-usturoi ("Lactarius piperatus") - cunoscuți și sub denumirile populare de "iuțari, lăptiucă iute, bureți lăptoși, bureți iuți", creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta") și piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"). Fauna este una diversificată și bine reprezentată
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
diversă de ciuperci cu specii de: hrib ("Boletus edulis"), hrib pucios ("Boletus aereus"), ciupercă de câmp ("Agaricus arvensis"), oiță ("Russula virescens"), roșcovă de brad ("Lactarius deliciosus"), bureți-usturoi ("Lactarius piperatus") - cunoscuți și sub denumirile populare de "iuțari, lăptiucă iute, bureți lăptoși, bureți iuți", creasta cocoșului ("Ramaria botrytis"), gălbiori ("Cantharellus cibarius"), ghebe ("Armillaria mellea"), crăițe ("Amanita caesarea"), păstrav de fag ("Pleurotus ostreatus"), zbârciog țuguiat ("Morchella conica"), zbârciog galben ("Morchella esculenta") și piciorul-căprioarei ("Macrolepiota procera"). Fauna este una diversificată și bine reprezentată de o
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Agaricus campestris, sin. Psalliota campestris, numit în popor ciupercă de bălegar, șampinion, ciupercă de gunoi (câteodată confundată cu "Agaricus arvensis" (ciupercă de câmp), este o specie de ciuperci comestibile saprofită din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genulul "Agaricus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând pe pământ îngrășat în grupuri precum cercuri mari de vrăjitoare, prin grădini, parcuri, fânațe, pășuni, preferat în zone cu iarbă, unde de obicei pasc ierbivori (în special oi și
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
grupuri precum cercuri mari de vrăjitoare, prin grădini, parcuri, fânațe, pășuni, preferat în zone cu iarbă, unde de obicei pasc ierbivori (în special oi și cai), de la câmpie până la munte, din (aprilie) mai până în noiembrie. Primul micolog care a descris buretele a fost renumitul om de știință Carl von Linné în volumul 2 al lucrării sale "Species Plantarum" din 1753 sub denumirea "Agaricus campester", minimal corectată în numele actual "Agaricus campestris" prin marele savant Elias Magnus Fries (1821). Redenumirea în "Psalliota campestris
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
Cetto, o denumire preluată și de "Poșta Română" pe un timbru din 1958. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare, iar denumirea "Psalliota campestris" nu mai este parte a nomenclaturii oficiale. Totuși se găsește în nenumărate cărți științifice actuale. Buretele se decolorează cu anilină foarte slab galben-măsliniu, cu naftolul α roșu, cu pirogalol brun-portocaliu, cu sulfat de fier repede portocaliu și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. În mod general ciuperca de bălegar poate fi doar confundată cu alte specii "Agaricus
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
tinerețe alb, schimbă însă repede culoarea și se pătează cărămiziu la tăiere, apăsare sau rupere. Ciupercile de bălegar se pot consuma fierte, oprite, prăjite, crude sau uscate, fiind deosebit de gustoase. Ele pot fi pregătite ca ciulama, de asemenea împreună cu alți bureți sau adăugate la un sos de carne. Gustoase sunt de asemenea cu jumări de ou, prăjite în unt cu verdețuri, la grătar, ca umplutură pentru plăcinte de foaie sau preparate în mod ardelean (seu de porc, ceapă, ciuperci tăiate, morcov
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
de ciupercă formează o ecto-micoriză cu rădăcinile diferitor copaci (în mod special cu molizi, brazi, fagi și stejari), care, în unele cazuri, apare ca ecotipuri foarte specializate. Singurele ciuperci precis otrăvitoare, dar nu mortale, din familia "Boletaceae" sunt Boletus satanas (buretele dracului) și speciile înrudite ca de exemplu "Boletus purpureus", "Boletus rhodoxanthus", "Boletus satanoides" și altele puține. Mai departe există un număr mic de ciuperci suspecte ("Boletus luridus", "Boletus splendidus") sau incomestibile, fie că sunt de gust prost sau foarte amare
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
rhodoxanthus", "Boletus satanoides" și altele puține. Mai departe există un număr mic de ciuperci suspecte ("Boletus luridus", "Boletus splendidus") sau incomestibile, fie că sunt de gust prost sau foarte amare ca "Boletus calopus", "Tylopilus felleus" sau "Boletus radicans". Majoritatea acestor bureți sunt comestibili și de savoare, dar din păcate, specia este tare atacată de numeroase larve, în special în perioada de creștere. Cel mai bun fel de conservare este uscatul bureților. De abia atunci bureții dezvoltă aroma precum gustul lor extraordinar
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
ca "Boletus calopus", "Tylopilus felleus" sau "Boletus radicans". Majoritatea acestor bureți sunt comestibili și de savoare, dar din păcate, specia este tare atacată de numeroase larve, în special în perioada de creștere. Cel mai bun fel de conservare este uscatul bureților. De abia atunci bureții dezvoltă aroma precum gustul lor extraordinar. Ei pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt foarte moi și puțin gustoase. În cele mai multe cazuri se folosesc hribi. Genul "Boletus" este mare și are
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
felleus" sau "Boletus radicans". Majoritatea acestor bureți sunt comestibili și de savoare, dar din păcate, specia este tare atacată de numeroase larve, în special în perioada de creștere. Cel mai bun fel de conservare este uscatul bureților. De abia atunci bureții dezvoltă aroma precum gustul lor extraordinar. Ei pot să fie și congelați sau prelucrați conservă. În ultimul caz sunt foarte moi și puțin gustoase. În cele mai multe cazuri se folosesc hribi. Genul "Boletus" este mare și are o istorie taxonomică complexă
Hribi () [Corola-website/Science/335032_a_336361]
-
Boletus satanas (Harald Othmar Lenz, 1831) sin. Rubroboletus satanas (Lenz ex Kuan Zhao & Zhu L. Yang, 2014) precum Suillellus satanas (Lenz ex Jaime Blanco-Dios, 2015), cunoscut în România și Basarabia sub numele buretele (hribul) dracului sau hrib (burete) țigănesc este o specie de ciuperci otrăvitoare și cam rare basidiomycete din genul "Boletus", familia "Boletaceae". El a fost descris pentru prima dată de micologul german Harald Othmar Lenz în 1831, cel care i-a
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
Boletus satanas (Harald Othmar Lenz, 1831) sin. Rubroboletus satanas (Lenz ex Kuan Zhao & Zhu L. Yang, 2014) precum Suillellus satanas (Lenz ex Jaime Blanco-Dios, 2015), cunoscut în România și Basarabia sub numele buretele (hribul) dracului sau hrib (burete) țigănesc este o specie de ciuperci otrăvitoare și cam rare basidiomycete din genul "Boletus", familia "Boletaceae". El a fost descris pentru prima dată de micologul german Harald Othmar Lenz în 1831, cel care i-a dat numele sinistru al "lui
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
Boletus", familia "Boletaceae". El a fost descris pentru prima dată de micologul german Harald Othmar Lenz în 1831, cel care i-a dat numele sinistru al "lui Satan", derivat din cuvântul grec "σατανᾶς", după ce s-a simțit rău datorită "emanațiilor" buretelui din timpul descrierii. Buretele este răspândit de-a lungul zonei temperate în Europa. El crește prin pășuni, tufișuri și în poienile din pădure foioasă, de preferat pe soluri calcaroase. În România, Basarabia și Bucovina de Nord el poate fi găsit
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
a fost descris pentru prima dată de micologul german Harald Othmar Lenz în 1831, cel care i-a dat numele sinistru al "lui Satan", derivat din cuvântul grec "σατανᾶς", după ce s-a simțit rău datorită "emanațiilor" buretelui din timpul descrierii. Buretele este răspândit de-a lungul zonei temperate în Europa. El crește prin pășuni, tufișuri și în poienile din pădure foioasă, de preferat pe soluri calcaroase. În România, Basarabia și Bucovina de Nord el poate fi găsit adeseori în zonele mai
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
Bucovina de Nord el poate fi găsit adeseori în zonele mai călduroase ale Munții Carpaților din (mai) iunie până septembrie (octombrie). După ce se pare, că a început o discuție destul de crâncenă între micologi referitor la corectul nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de potasiu pal roșiatic
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
septembrie (octombrie). După ce se pare, că a început o discuție destul de crâncenă între micologi referitor la corectul nume binomial pentru acest burete, care se pare încă neterminată, acest soi este enumerat aici mai departe sub numele său vechi și cunoscut. Buretele se decolorează cu acid sulfuric ocru-gălbui, cu anilină încet brun-roșiatic, cu Hidroxid de amoniu galben-verzui, cu Hidroxid de potasiu pal roșiatic și cu sulfat de fier gri. O componentă toxică a fost descoperită deja de mult (1867): muscarina. Dar cantitățile
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
fost descoperită deja de mult (1867): muscarina. Dar cantitățile au fost considerate a fi mult prea mici pentru mulțimea efectelor toxice ale ciupercii. Între timp (1990) a fost izolată o altă componentă mult mai eficientă. Este vorba de glicoproteina "bolesatine". Buretele dracului este foarte otrăvitor, nu numai atunci când este consumat crud, ci de asemenea fiert. Simptomele predominante sunt de natură gastrointestinală care includ greață severă, vărsături violente care pot dura până la șase ore precum și diaree sângeroasă gravă. Din cauza împovărării puternice a
Hribul dracului () [Corola-website/Science/335039_a_336368]
-
lui (492 de pagini), scrisă în anul 1888, este tratatul "Flore mycologique de la France et des pays limitrophes" (Flora micologică din Franța și țările vecine), care a rămas, până in zilele noastre, o sursă-cheie de referință pentru persoane interesate de bureți polipori. Mai departe, Quélet a publicat de asemenea multe alte lucrări, identificând și denumind mai mult de 400 de specii de ciuperci. Astfel a contribuit în mare măsură la dezvoltarea taxonomiei fungide. Majoritatea numelor de ciuperci date de Quélet sunt
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
este denumit în onoarea sa, ca unul din cei mai faimoși foști elevi. Multe specii, de exemplu soiurile "Boletus queletii" și "Russula queletii" poartă numele lui. Lucien Quélet este recunoscut ca unul dintre giganții istoriei micologiei. Aici o selecție de bureți descriși de savant: Renumitul Elias Magnus Fries i-a dedicat chiar un gen: "Queletia quelentii". Alte șaizeci de specii au fost dedicate lui de micologi din toata lumea sub epitetul "queletii" respectiv "queletianus" sau "queletianum": "Boletus (Tubiporus), Bovista, Cantharellus, Cellularia
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
Kuehneromyces mutabilis (1946), sin. Agaricus mutabilis (1774), Pholiota mutabilis (1871), sau Dryophila mutabilis (1886), din familia "Strophariaceae" și genul "Kuehneromyces" este o ciupercă comestibilă și gustoasă. Ea este numită în popor gheba ciobanilor sau popinici. Acest burete este o specie saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri cu multe exemplare, în primul rând în păduri de foioase pe cioturi și bușteni de stejari și fagi în putrefacție, apărând ocazional la mai mult
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
nivelului mării de asemenea pe rășinoase. Perioada favorită de dezvoltare o are din aprilie până în noiembrie, dar în ani cu ierni blânde pe tot parcursul anului. Inițial, în anul 1774, botanistul și micologul german Jacob Christian Schäffer a descris acest burete în opera sa "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" sub numele "Agaricus mutabilis". El a fost redenumit de savantul german Paul Kummer (1834-1912) în lucrarea sa "Der Führer in die Pilzkunde" în "Pholiota
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
Kuehner (cărui mai aparțin: "K. brunneoalbescens, K. castaneus, K. leucolepidotus, K. lignicola, K. marginellus, K. terrestris, K. vernalis"”). Astfel ciuperca a căpătat numele actual "Kuehneromyces mutabilis" (1946). Prenumele său „mutabilis”, înseamnă „schimbător”. Tocmai acesta este aspectul cel mai important, deoarece buretele se poate prezenta in multe variații de culoare și aspect, în funcție de stadiul vieții în care se află. De asemenea cele două specii pot crește pe același ciot de buștean la același timp. De acea, mare prudență precum în totdeauna atenția
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]