2,586 matches
-
La fel și „mișcare”: „Război/Mișcarea popoarelor/Comerțul a-ncetat” (tot din același volum). în discursul epocii, „mișcare” intrase cu cîteva decenii mai devreme: „mișcarea populației”, „mișcarea boalelor sociale”, „mișcarea vaccinaților” etc., întîlnite în documente din 1924. Fapt interesant, vocabularul Stanțelor burgheze e mai apropriat de perioada Primului Război Mondial decît de a celui de-Al Doilea! Nu-i exclus ca în ochii unora din ce ce vor citi acest jurnal să semăn cu zgîrcitul care adună și boabele din jurul ariei unde și-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înțeleg acum că apropierea evenimentului a produs o rumoare specifică printre intelectualii băcăuani: se întorcea „acasă” poetul onorat de Centru! Librarii - îmi închipui - au reacționat, scoțînd din depozite sau aducînd din alte părți volume din Opere și, posibil, din Stanțe burgheze. Faptul că exemplarul despre care vorbesc are numarul 1128 mă duce, în același timp, către o constatare tristă: în trei ani (de la mijlocul lui 1944 și pînă la mijlocul lui 1947), nu se desfăcuse nici jumătate din triajul de 3226, trecut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nostru (al familiei Murnu și al autorului - n. m.) s a ridicat în picioare și a ciocnit cu toată lumea. Pe măsură ce se animau discuțiile, s-a înviorat și el, putîndu-ne scrie o dedicație în cărțile aduse (eu am venit cu Stanțele burgheze - volum pe care familia Bacovia nu-l mai are) și chiar să răspundă insistențelor noastre de a ne citi cîteva din bucățile sale lirice. A început cu lectura cîtorva notații din Stanțe burgheze, făcînd și cîte un mic comentariu, mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cărțile aduse (eu am venit cu Stanțele burgheze - volum pe care familia Bacovia nu-l mai are) și chiar să răspundă insistențelor noastre de a ne citi cîteva din bucățile sale lirice. A început cu lectura cîtorva notații din Stanțe burgheze, făcînd și cîte un mic comentariu, mai mult pentru «punerea în situație a ascultătorilor». Cînd citește, G. Bacovia își clatină, din cînd în cînd, genunchii. La rugămintea mea a citit Furtună (în codrii Baciului) (corect: Bacăului - n. m.). Are o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prăbușirea cabinetului Schüssel I, astfel că aproape jumătate din votanții FPÖ din 1999 s-au orientat spre ÖVP. Aceasta a părut să indice că, mai întâi, nu o strategie de excludere, ci "o strategie de cooptare și castrare a partidelor burgheze ar putea fi calea cea mai bună pentru a lupta cu partidele populiste de dreapta" (Luther, 2003: 150), iar, doi, într-un sens mai general, că democrația austriacă a prevăzut mecanisme eficiente pentru a face față "provocării" unui partid radical
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vorbesc despre ea, ei folosesc întotdeauna femininul 81. În Parisul secolului al XIX-lea există o inegalitate ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc la fel: parizienii propriu-ziși, clase aristocrate, burgheze și populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali, parveniți 82. Relațiile dintre diferitele regrupări ale populațiilor nu au fost simple pe parcursul secolului al XIX-lea, revoluțiile i-au opus pe parizieni și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sistem de personaje, o ierarhie, bazată pe contrast, paralelism, complementaritate, diversitate etc. Astfel, Stendhal a edificat un contrast între iubirea adevărată a provincialei Mme de Renal și dragostea inventată sau vanitoasa a Parizienei Mathilde de La Mole. În L'Education sentimentale, burgheza comme îl faut Mme Arnoux este femeia inaccesibila, în comparație cu curtezana Rosanette, iar pariziana Mme Dambreuse este o mondenă rafinată contrapusa provincialei sălbatice Louise Roque. Motivele și scenariile de a deveni Pariziana sunt multiple și diverse. Printre ele, un motiv comun
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
limitări. El refuză tipul spectacolului tradițional că reprezentare accentuat teatrală. Decalajul dintre literatura și teatru se manifestă plenar în atitudinea conformista pe care și-o asumă teatrul în susținerea fundamentului burghez al societății: daca teatrul se limitează la poetizarea moralei burgheze, în române se procedează la o critică necruțătoare. Dramaturgii se limitează la conflicte înguste de dragoste, de onoare, de bani, de prejudecăți morale, pe când secolul are probleme grave, tratate în marile cicluri ale lui Balzac și Zola. Odată cu revoluția, teatrul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
literatura și dramaturgie. Doi creatori care au anumite interferente cu estetică naturalista sunt dramaturgul Henry Becques și regizorul André Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry Becques (Leș Corbeaux, 1882 și La Parisienne, 1885) denunță tarele societăți burgheze, demonstrând că scena poate evocă, la fel de bine ca și românul lui Flaubert sau al lui Zola, legătura cu cotidianul. Teatrul sau este lipsit de efecte de teatru și, conform esteticii naturaliste, este o "felie de viață", realitatea socială nefiind decorul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
casă, de soț și de copii. Ține la ordine, liniște și la tradiții. Nici amantul sau, Lafont, nu vede nimic condamnabil în menajul în trei. Contrastul între situația ambigua a protagoniștilor și preocuparea lor permanentă pentru morală dezvăluie fariseismul moralei burgheze și dă naștere unei ironii amare. Situația nu progresează, piesa nu are (că și alte piese ale dramaturgului) acțiune, deznodământul coincide cu situația inițială, suntem în prezența unei "felii de viață". Acest final deosebește varianta franceză de piesă cu un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Stratageme de afirmare ale Parizienei: transcendere a stereotipiei Mediul social și privat din toate timpurile dictează un anume tip de pattern comportamental, spațial, genurial. Românul, foiletonul, teatrul secolului al XIX-lea tratează toate dilemele legate de femeie de pe pozițiile moralei burgheze dominante. Spre deosebire de ocupațiile masculine, măi dinamice (război, revoluții, dueluri, curse de cai, jocuri de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dans le monde supérieur des adultères patriciens et des hautes intrigues. Pour y tenir la première place, îl suffisait d'une femme comme celle-là" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.387]. 140 Treptat, sub influența Parisului viciat, Renée își transforma principiile burgheze oneste în fantezii interzise: "Et c'était dans cette nature que germaient, que grandissaient leș fantaisies prodigieuses, leș curiosités sans cesse renaissantes, leș désirs inavouables" [Zola, La Сurée, p.161]. 141 "Renée, dans șes satiétés, éprouva une singulière sensation de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Alina Mungiu-Pippidi pe post de Ariel (e vorba, firește, de detergent, nu de desenul animat) al organizației sale județene. Aferim! Domna Mungiu e însă un personaj incomod. Deșteaptă și informată, slobodă la gură și ascuțită la limbă, în ciuda unei educații burgheze, cu o expertiză internațională apreciabilă, hârșită în mlaștina și bizantinismele comunității Soros de la noi și antrenată în lupta corp la corp din mediul academic anglo-saxon, cu capacități de expertiză și de comunicare mult peste medie, ea ar putea fi, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cărora a trebuit să le fac față în stagiile mele din țările occidentale, unde civilizația, consumul și toleranța erau obișnuite, una merită amintită pentru valoarea ei paradoxală: contactul cu intelectualul de stânga, de regulă un om titrat, cu o origine burgheză și un venit îndestulător, care, însă, cochetează dezinvolt și vocal, fie cu pulsiunile radicale ale anarhosindicalismelor (dacă e mai pervers), fie, direct, cu comunismul neaoș sovietic și utopic. Spre stupefacția multor tineri intelectuali din Est, aceste personaje bizare, care profită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
voi” (1930) și „Comedii În fond” (1936) continuă să sugereze o lume de infern, absurdă, halucinantă, stări prezente și În volumele „Plumb” și „Scântei galbene”. Călinescu vorbește de un „manierism” existent În volumul „Comedii În fond”. În ultimul volum, „Stanțe burgheze” (1946), poetul cultivă cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discretă. Fără a schimba temele și motivele liricii sale, Bacovia e un autor exigent cu sine, opera sa lirică nu impresionează prin cantitate, ci prin virtuozitatea ei. Dacă În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
această poezie se deschide volumul din 1916, cu același titlu. Opera poetică a lui G. Bacovia s-a adunat În șase volume: „Plumb”, 1916; „Scântei galbene”, 1926, „Bucăți de noapte”, 1926; „Cu voi”, 1930; „Comedii În fond”, 1944 și „Stanțe burgheze”, 1946. Creația sa poetică aparține primei jumătăți de veac al XX-lea, afirmat cu multiplele lui manifestări literare. Bacovia a fost considerat un poet simbolist, deși volumul de versuri din 1916 Încheia traseul acestui curent literar, Împământenit În literatura română
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
l-a integrat În societatea timpului său, ca pe soția sa; a rămas un inadaptat superior, pentru că revolta lui izvorăște din setea de cunoaștere și din credința că nu există salvare fără curajul adevarului. El este un Învins În cadrul societății burgheze detestate, ridicându-se deasupra ei. El se desparte de Ela și de anturajul acesteia, lăsându-i „tot trecutul”. Face aceasta cu convingerea că nu poate să aparțină unei asemenea lumi. Moralmente, el a Învins sentimentul dezumanizant al geloziei, i-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
oficială, dar le lipsea popularitatea poeziei, a literaturii, a muzicii, a fotografiei și a filmului. Media undergroundului rămâneau dedesubtul suprafeței mainstream, clandestine și cunoscute doar comunităților inițiate. Iată ceea ce le făcea așa de interesante: caracterul lor inutilizabil în industria culturală burgheză din acea vreme. În întreaga operă a lui Warhol există mai mult de 70 de filme turnate între 1963 și 1968, în care sunt expuse în modul cel mai vizibil aspectele neplăcute ale culturii de masă. Jucându-se între literalism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Exacerbarea egoului, despre care fabulau toți, nu exista: simțurile nu izbucneau în libertate, ci sufereau o implozie care le făcea să se retragă“. Cu alte cuvinte: în timp ce programul estetic al lui Warhol putea fi înțeles ca o eliberare de convențiile burgheze, alți tovarăși de drum criticau contrastructura lui Warhol ca antonimul eliberării, anume ca fugă de autodistrugere și de vid interior. Filmele lui Warhol dezvăluie, așa cum e de părere Koch, apetitul reciproc pentru distrugere, existent în lupta dintre sexe și ura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Valerie Solanas a tras în Warhol, care a supraviețuit atentatului. E o anumită ironie în asta, că Solanas voia să-l ucidă tocmai pe asexuatul Warhol. Că e vorba de protagoniștii undergroundului, care făceau „anularea egoului“ responsabilă pentru suferința lumii burgheze, sau de apărătorii teoriei frustrării sexuale, care vedeau în atentatul lui Solanas un atac îndreptățit asupra masculinității lui Warhol - Warhol nu le-a supraviețuit doar admiratorilor și tovarășilor de drum, ci și criticilor săi. Inexorabilul marș triumfal al culturii pop
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
frumosului cu divinitatea. Ortodoxismul ajuns la un limbaj încrâncenat și găunos a umbrit și acele distincții care n-au căzut în ierarhizări sau exclusivisme fatale. De pe o platformă spiritualistă, gândirismul a încercat să stăvilească o sumă de compromisuri cu ideologia burgheză. Numai că încercând să opună civilizației cultura a făcut eroarea de a denunța democrația și raționalismul , N. Crainic punând accentul pe „mit și mister” a împins uneori spre clișeu impulsul nu odată nutrit de viziuni extatice al lui Ion Pillat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
influențate de scrierile lui Karl Marx, această teorie prezintă o serie de interpretări conflictuale în analiza culturii. Teoria marxistă e un amestec de teorii generate de o serie de școli de gândire neo ori post-marxiste care vizează analiza culturii societăților burgheze capitaliste, în ciuda discreditării teoriei economice și filosofiei politice marxiste. Una dintre tezele principale ale teoriei (neo)marxiste este aceea că industria culturală manipulează ideologic conștiințele maselor (care ajung la o "falsă conștiință") pentru a menține instituțiile sociale, economice și politice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
distincției dintre "structurile puterii de stat" și "structurile controlului de stat" ar sta deosebirea realizată de teoreticianul marxist italian Antonio Gramsci între "conducere", manifestată sub forma guvernării politice directe, și "hegemonie", care ar presupune validarea ideologică a normelor și valorilor burgheze ca norme și valori ale simțului comun, promovând astfel o cultură a consensului pentru a distrage atenția de la interesele conducerii politice 6. Ca atare, diversitatea culturală ar putea fi obturată printr-o "normalizare" a practicilor și credințelor cotidiene, punând bazele
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sociale ori a adeziunii la raporturile de putere, a permis dezvoltarea unor serii de teorii în jurul "genului", "etnicității", "clasei sociale", "ideologiei" și a ansamblului de practici ale consumului. Recunoașterea instituțională a studiilor culturale s-ar datora criticii culturale a societății burgheze revigorate în anii '60-'70 de o serie de autori englezi, printre care Richard Hoggard, Raymond Williams și Edward P. Thompson. Richard Hoggard, care a publicat în 1957 The Uses of Literacy: Aspects of Working-Class Life with Special References to
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
din același cadru istoric. Opera recentă a lui Buchloh, informată de interesele metodologice și teoretice în teoria critică și estetica Școlii de la Frankfurt, inițiază o abordare diferită a practicilor artistice postbelice situându-le mai explicit în contextul traumei distrugerii culturii burgheze în cel de-al Doilea Război Mondial și al experienței Holocaustului. În fine, Arthur C. Danto, fost profesor la Columbia University din New York și fost președinte al American Society for Aesthetics, este autorul a numeroase eseuri critice publicate adeseori și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]