2,180 matches
-
Ziarul, această lentilă deformantă a cărei expresie o constituie o retorică grandilocventă repro- iectează cuplul într-o dimensiune a ficțiunilor compensatorii în care spiritul burghez se complace. Pasiunile politice ale lui Leonida nu depășesc platitudinile cuminți ale unui anumit orizont burghez care asociază evenimentul brutal al unei revoluții cu sărbătoarea. Spiritul sărbătorii este corect înregistrat ca vehicul al pierderii măsurii, înscrierii într-o dimensiune a carnavalescului. Pe firul amintirilor derulate blând, Leonida și fosta soție se grăbesc să ajungă la „revuluție
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei stări de anxietate. Pe de altă parte, Leonida nu este atât de departe de adevăr când se referă la potențialul disolutiv al ideilor, chiar și al celor primite. De la lectura ziarului se așteaptă generarea unor idei, speculațiile celor doi burghezi oricât de fanteziste se situează în zona for- mării opiniilor politice. Ceea ce Leonida recunoaște este ceea ce secolul introduce în ecuație prin lectura gazetei, dar și a cărților de popularizare a științei și a filozofiei : caracterul speculativ al ideilor. Astfel, oameni
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intră la idei”, participă la un mind game care le depășește posibilitățile cognitive aruncându-i în confuzie, iar nevroza devine explicabilă. Oricât de improvizate și rudimentare sunt mijloacele explicative de care dispune Leonida ele posedă relevanță. În economia modernității, subiectul burghez suportă o presiune modelatoare care-l supune unor tensiuni noi, unor noi provocări invitându-l într-un joc complex al înțelegerii din care acesta se alege adesea doar cu confuzia. Termenul de „fandaxie” provenit din greacă este înregistrat ca argotic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai ales după enormitatea minciunilor și a ficțiunilor de care spiritul are nevoie pentru a nu sesiza precaritatea mijloacelor și dorințelor sale.” (trad. mea, A.M.) Cu precă- dere ultima frază traduce mecanismul ficțiunii compensa- torii care îl proiectează pe micul burghez ca virtual martir al unei revoluții eșuate. Mediocritatea bonomă se vede astfel investită în excepționalism manufacturat la școala grandilocvenței romantice, excepționalism alimentat cu ficțiunile și retorismele ziarelor de partid. Este semnificativ faptul că Leonida confundă inițial revoluția cu spiritul orgiastic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
politice. În primul caz, Leonida sesizează articolul pe care poate chiar l-a citit fără să-i dea importanță care pus acum sub lupă oferă cheia evenimentelor din stradă. Cealaltă lentilă prin care monstruosul se insinuează în lumea domestică a burghezului tabietard ține de regimul figurat al limbajului, de plastica deformatoare a unei reto- rici de uz gazetăresc. „Reacțiunea” este monstrul ieșit din obscuritate, care asemeni unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ipistatul, beat frânt ; chiuia și trăgea la pistoale... obicei mitocănesc.” În sfera sărbătorii cu profil dionisiac, o sărbătoare care funcționează în regimul excesi- vului, se află închisă acumularea unor energii debordante care poartă semnalmentele unei violențe potențiale. Iar cei doi burghezi interpretează acest tumult care ajunge la ei prin intermediul auzului drept un moment revoluționar sangvinolent, un fel de noapte a Sfântului Bartolomeu, pentru că Leonida nu numai că se identifică drept republi- can, formă de benignă grandomanie, dar se și știe recunos-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îl descoperim uneori atent la îmbrăcăminte, dar aten- ția ține de evidențierea ulterioară a unei body language. Nici moravurile societății în care trăiesc personajele sale nu sunt excentrice, însă discursul acestor personaje le redimensionează. Discursul este umbra pe care micul burghez, încă neincriminat serios pentru această micime, o aruncă în jurul său, iar umbra, cum prea bine știm, este sensibilă la deformare. Prin urmare, vom utiliza această analogie teratologică în contextul procesului de deformare, nicidecum cu valențele anatomo- patologice. Tipul pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
consumului spectral al unei opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într-un registru peiorativ, imprecațiile sunt modeste, eterate, lipsite de virilitatea expresiei neaoșe. Pălmuit, în loc să izbucnească, Amicul conchide tautologic că interlo- cu torul său „E măgar, și violent și n-are manere !”. Limbajul personajelor provenind cel mai adesea din mediul burghez este reținut, politicos, evitând scatologicul, iar imprecația este adesea modestă, cumpănită, educată la școala fran- ceză a vodevilului cu „mișelul”, „mizerabilul” etc.. Neaoșele „coate goale”, „mațe fripte” ies mai rar la iveală și sunt expresia prin contrast a unei mândrii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mici, cu mobilier de "sindicat". Saloanele erau frumoase, chiar cu un aer de bun-gust, datorită mobilierului vechi, rămas de la foștii proprietari, și unor tablouri frumoase, aparținând unor nume ilustre: Țuculescu, Margareta Sterian, Ciucurencu. Intr-un salon exista o pianină, element "burghez" care dădea o notă de distincție, chiar dacă era dezacordată și nimeni din ambasadă nu știa s-o readucă la viață, nici măcar cu "gama măgarului"! La capitolul dotări, dispuneam de două Dacii negre, una capitonată cu roșu, pentru șeful misiunii, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se disociaz) Într-o anumit) m)sur) de aceasta, deoarece, pentru el, ceea ce este natural e suspect. În alt) parte a jurnalului s)u, Baudelaire se refer) la „pl)cerea aristocratic)” de a ofensa. La vremea aceea, ofensa viza, evident, burghezul. Și acum cred uneori c), În secolul XX, America este cea care a fost aleas) de istorie pentru a-l Înlocui pe burghez, În timp ce Franța, ca națiune, a fost ridicat) pe o poziție aristocratic). Statele Unite constituie, Într-un fel, obiectul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
u, Baudelaire se refer) la „pl)cerea aristocratic)” de a ofensa. La vremea aceea, ofensa viza, evident, burghezul. Și acum cred uneori c), În secolul XX, America este cea care a fost aleas) de istorie pentru a-l Înlocui pe burghez, În timp ce Franța, ca națiune, a fost ridicat) pe o poziție aristocratic). Statele Unite constituie, Într-un fel, obiectul preferat al disprețului s)u aristocratic. Între Sartre și orice problem) politic) dat) au stat Întotdeauna Statele Unite. În lume sunt dou) superputeri, Ins
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
schimbe atitudinile, fie și Într-o mic) m)sur). În orice caz, Sartre nu a spus asemenea lucruri. Trebuia s) se gândeasc) la o revoluție glorioas), inefabil). Dezl)nțuirea a o șut) de milioane de arabi poate afecta grav structura burghez) putred). Dup) o perioad) halucinant) de crime se vor instaură pacea și dreptatea. Felahii, dup) ce Își vor rec)p)ta omenia, vor Înv)ta s) citeasc), s) fie cet)țeni adev)rați etc. „Este rușinos s) nu invit)m
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pildă, muzica lui Wagner pentru comentarii ecologice sau vorbind despre emigranții turci Într-o operă bufă de Rossini, care, aflăm de la docții regizori nemți, nu e deloc bufă: mai mult, dacă Îndrăznești să o faci bufă, ești catalogat drept artist burghez vândut capitalismului! Și totuși, În cea mai catastrofică reprezentație cu Traviata, dacă un regizor decide „subtil“ să proiecteze un film cu victime de SIDA, comentariul nu poate distruge opera. Muzica Își are forța ei, cântăreții trebuie să-și cânte notele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
filtrați, Întoarceți-vă, faceți legătura cu acel timp și, din această fricțiune, poate să apară ceva proaspăt. Publicul, chiar dacă va fi șocat, va aprecia. La operă sau În teatru, publicul e și el diferit. Acel public este Încă În majoritate burghez, nicidecum un public de tineri, căci ei nu și-ar permite să plătească 200 de dolari, cât costă un bilet la Metropolitan. Acolo elite de businessmen și de soții În rochii sclipitoare, prezente În sală mai mult ca să fie văzute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care este prin esența sa o artă a convenției și a imaginației. Scenariile lui pline de exotism, vrăjitorie, miracol și călătorii imaginare au inspirat nu doar pe compozitori, ci și pe regizori. Cearta celor doi venețieni faimoși (Goldoni era un burghez Înstărit și foarte popular printre venețienii de rând, angajat În activitățile sociale, pe când Gozzi făcea parte din elita aristocratică și din cercuri ezoterice abstracte, nefiind deloc interesat să scrie despre viața obișnuită de zi cu zi) amintește de cearta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acei ani. Dar ceea ce mă enerva poate cel mai mult era atitudinea lui Nesbit față de Lenin Însuși. Toți rușii cultivați și cu spirit de discernământ știau că acest politician viclean avea la fel de mult gust și interes față de presiunile estetice ca burghezul rus mediocru de tipul flaubertian épicier (genul care Îl admira pe Pușkin pentru oribilele librete ale lui Ceaikovski, plângea la opera italiană și era fermecat de orice tablou care spune o poveste); dar Nesbit și snobii intelectuali care-i erau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu e transformată într-o stare care nu mai este moarte. Adevărata dragoste de moarte nu poate fi decât o formă a dragostei de Dumnezeu”. „În mod curent, oamenii îl judecă laș pe cel care se sinucide. Acest argument, tipic burghez, ni se pare ridicol. Felul de a muri al unui Cato, al unui Hannibal și Brutus, al unui Mitridade și Seneca, actul unui Napoleon cu greu le-am putea considera ca lașe (...) Omului care suferă și pe care-l încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ensor, pe gravurile lui pe care le-am admirat în muzeele belgiene. Privirea gravurilor, a liniilor de forță în care se dezvăluie nervii, inima și creierul angajat al artistului, critica lui acerbă la adresa unui anumit fel de a trăi, extrem de burghez, m-a înviorat, mărindu-mi puterea de îndurare față de semenii mei, de atmosfera uneori otrăvită adusă din viețile lor. Singurul moment de armonie (în afara „studiilor” pe care Lionel mi le-a dat mie personal, cu lecturi de neuitat din Biblia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ciudate zilele de vacanță pe care le petrec la acest Club Mediteranean, o adevărată colivie aurită: un ghetou. Marile probleme sociale și politice ale epocii noastre nu trec niciodată dincolo de zăbrelele clubului. Nimic nu e făcut ca să neliniștească acest cadru burghez al celor veniți aici să-și refacă, să-și recâștige condiția fizică ce le va permite să țină piept muncii la uzină (dacă sunt ingineri sau maiștri), la școală (dacă sunt profesori sau învățători), la spital (dacă sunt medici sau
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aceleași fălci ca și negrii!). Îmi face rău s-o aud trăncănind aceste prejudecăți în fața mea, fără nici o reținere! O, Doamne! Ea ar fi putut să devină altceva decât ceea ce e azi, dacă n-ar fi căzut într-un mediu burghez, cu totul execrabil și întru totul bruxellois! Dar n-a avut mijloacele necesare. În fond, ceea ce mă îndurerează e acest determinism istoric implacabil a cărui victimă e ea! S-o lasăm pe mama, dacă vrei, și să trecem o clipă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
erau mici, cu mobilier de "sindicat". Saloanele erau frumoase, chiar cu un aer de bun-gust, datorită mobilierului vechi, rămas de la foștii proprietari, și unor tablouri aparținând unor nume ilustre: Țuculescu, Margareta Sterian, Ciucurencu. Într-un salon exista o pianină, element "burghez", care dădea o notă de distincție, chiar dacă era dezacordată și nimeni din ambasadă nu știa s-o readucă la viață, nici măcar cu "gama măgarului"! La capitolul dotări, dispuneam de două Dacii negre, una capitonată cu roșu, pentru șeful misiunii, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
soluție de compromis, în locul unei soluții firești, pur legi-[226]onare. S-a spus de nenumărate ori că asasinatele de la 27 Noiembrie 1940 au fost începutul pierderii popularității legionare și principala cauză a căderii ei. Este adevărat că foarte mulți burghezi timorați, luați până atunci de curent, s-au speriat, dându-se la o parte și devenind chiar dușmani fățiși ai Legiunii. Totuși Mișcarea Legionară ar fi putut trece destul de ușor peste acest moment critic, dacă generalul Antonescu și clica lui
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
firesc pentru acele posturi de conducere și de răspundere. N-am fost niciodată partizanul oamenilor „cu experiență”, dacă se înțelege prin aceasta numai faptul în sine de a fi ajuns la o anumită vârstă și de a fi devenit un burghez blazat, incapabil de avânturi. Dar niciun criteriu obiectiv n-ar putea îndreptăți înlăturarea de la posturile de conducere într-o organizație, tocmai a oamenilor ce luptaseră mai bine de un deceniu în rândurile ei, pentru a se numi aproape peste tot
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
oprit fascismul și național socialismul. Abia după trădarea Casei de Savoia și a lui Badoglio, Mussolini a transformat Italia într un stat socialist-totalitar, deci revoluționar în fond, nu numai în formă, căci sub regimul fascist Italia păstrase un pronunțat caracter burghez capitalist, cu toate tendințele socia [304]lizante ale fasciștilor puri. Drept recunoștință, marii capitaliști italieni au fost ostili fascismului și unul dintre ei a dat nu mai puțin de o sută de milioane de lire pentru finanțarea acțiunii lui Badoglio
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]