3,270 matches
-
exemplu izbitor al posibilității acestui decalaj ; căci, deși simpatiile sale mărturisite erau toate de partea vechii orânduiri, de partea aristocrației și a Bisericii, instinctul și imaginația îl atrăgeau mult mai mult spre tipul acaparator, speculant, spre noul exponent viguros al burgheziei. 137 Poate exista o considerabilă diferență între teorie și practică, între profesiunea de credință și creația artistică. Sistematizate, datele privind originea, apartenența și ideologia socială duc la stabilirea unei sociologii a scriitorului ca tip, sau ca tip într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de clasele inferioare, uneori mișcarea este inversă : interesul pentru folclor și arta primitivă este un exemplu în acest sens. Nu există o corespondență necesară între dezvoltarea politică și socială și dezvoltarea estetică: în literatură, rolul conducător a trecut în mâinile burgheziei cu mult înainte ca aceasta să fi câștigat supremația politică. In materie de gust stratificările sociale pot îi modificate și chiar abrogate de deosebirile de virată și sex, de existența anumitor grupuri și asociații. Moda este de asemenea un fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de timpuriu că prologul la Povestirile din Canterbury oferă o prezentare aproape completă a tipurilor sociale din epoca respectivă. Shakespeare, în Nevestele vesele din Windsor, Ben Jonson, în mai multe piese, și Thomas Deloney par să ne spună ceva despre burghezia din epoca elizabetană. 144 Addison, Fielding și Smollet zugrăvesc noua burghezie din secolul al XVIII-lea ; Jane Austen, mica nobilime rurală și preoțimea de la țară așa cum erau la începutul secolului al XIX-lea ; iar Trollope, Thackeray și Dickens, lumea victoriană
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
aproape completă a tipurilor sociale din epoca respectivă. Shakespeare, în Nevestele vesele din Windsor, Ben Jonson, în mai multe piese, și Thomas Deloney par să ne spună ceva despre burghezia din epoca elizabetană. 144 Addison, Fielding și Smollet zugrăvesc noua burghezie din secolul al XVIII-lea ; Jane Austen, mica nobilime rurală și preoțimea de la țară așa cum erau la începutul secolului al XIX-lea ; iar Trollope, Thackeray și Dickens, lumea victoriană. La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Austen, mica nobilime rurală și preoțimea de la țară așa cum erau la începutul secolului al XIX-lea ; iar Trollope, Thackeray și Dickens, lumea victoriană. La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, Galsworthy ne prezintă marea burghezie engleză ; Wells, mica burghezie ; iar Bennett, liimea orașelor de provincie. O serie de tablouri sociale similare privind viața americană ar putea fi desprinse din romanele lui Harriet Beecher Stowe și William Howells sau din oale ale lui James Thomas Farreli
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și preoțimea de la țară așa cum erau la începutul secolului al XIX-lea ; iar Trollope, Thackeray și Dickens, lumea victoriană. La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, Galsworthy ne prezintă marea burghezie engleză ; Wells, mica burghezie ; iar Bennett, liimea orașelor de provincie. O serie de tablouri sociale similare privind viața americană ar putea fi desprinse din romanele lui Harriet Beecher Stowe și William Howells sau din oale ale lui James Thomas Farreli și John Steinbeck. Viața
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
raportul dintre tabloul literar și realitatea socială. Este acest tablou intenționat realist ? Sau este, în anumite privințe, satiră, caricatură sau idealizare romantică ? 145 Într-un studiu de o luciditate admirabilă intitulat Aristocracy and the Middle Classes in Germany (Aristocrația și burghezia în Germania) Kohn-Bramstedt ne atrage atenția cu drept cuvânt : Numai o persoană care cunoaște structura unei societăți din alte izvoare decât cele pur literare poate spune dacă, și în ce măsură, anumite tipuri sociale și comportamentul lor sunt reproduse într-un roman
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
XX-lea sau, ca A. A. Smirnov și V. R. Grib - marxiști foarte severi la adresa "sociologiei vulgare" - îi salvează pe scriitorii burghezi recunoscând caracterul universal al umanismului lor. Astfel, Smirnov ajunge la concluzia că Shakespeare a fost "ideologul umanist al burgheziei, cel care a expus programul elaborat de ea atunci când, în numele umanității, a înfruntat pentru prima dată orânduirea feudală". *28 Critica marxistă este la înălțime când scoate la iveală implicațiile sociale subînțelese sau latente ale operei unui 150 scriitor. În această
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în teoria nu prea convingătoare a lui E. B. Burgum, potrivit căreia tragicomedia "rezultă din imprimarea seriozității burgheze peste frivolitatea aristocratică". *33 Există oare determinanți sociali preciși ai unui stil literar atât de larg ca romantismul care, deși asociat ou burghezia, a fost, cel puțin în Germania, antiburghez în ideologia lui chiar din capul locului? *34 Deși pare evident că ideologiile și temele literare depind în oarecare măsură de condițiile sociale, rareori au fost stabilite originile sociale ale formelor și stilurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
Tudesq Istoria universităților, Christophe Charle, Jacques Verger Literatura pornografică, Dominique Maingueneau Magia, Jean Servier Naționalismele europene, Paul Sabourin Partidele politice din Europa, Daniel L. Seiler Propaganda politică, Jean-Marie Domenach Simbolistica politică, Lucien Sfez Sociologia Parisului, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot Sociologia burgheziei, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot Sociologia religiilor, Jean-Paul Willaime Terorismul, Jean Servier Bun de tipar : 2013 • Apărut: 2013 • Format 11 × 18 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
iar al doilea și cel mai devastator în 1788. Peste 60.000 locuitorii s-au risipit în peninsula balcanică și țările central europene. Budapesta a cunoscut adevărată colonizare, aromânii formând un cartier al lor. Negustorii aromâni au contribuit la formarea burgheziei preluând comerțul, meșteșugurile, mica industrie și în cazuri mai rare au pătruns în finanțe și agricultură. Ei au lăsat construcții monumentale urbane precum și două poduri peste Dunăre în centrul capitalei. La 1815, la Buda Pesta s-a înființat „Societatea Culturală
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
în două cuvinte, se opune și contestă în mod direct și radical modelul sovietic impus la noi timp de decenii. Singura pătură socială care are în mod natural, spontan și tradițional, aspirații și tendințe europene este cea de mijloc: mica burghezie urbană și rurală. Din acest punct de vedere dar nu numai: ea asigură și echilibrul social, stabilitatea, dezvoltarea; spiritul organic de proprietate și de liberă întreprindere o caracterizează în mod fundamental refacerea progresivă a păturilor mijlocii românești este și rămâne
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și necesități europene. Structura României actuale este încă de esență rurală, cu toate fenomenele sale negative. Doar viitoarea clasă medie, citadină, românească, va putea asimila și cultiva efectiv ideea europeană. Ea este azi întreținută doar de rămășițele vechii aristocrații și burghezii intelectuale românești, câte s-au mai putut salva. Este un proces lung, de durată, iar în actualele condiții politico-economice, încă indecis. Căci formarea păturii mijlocii este esențial legată de încurajarea proprietății particulare și a întreprinderii private, de orientare capitalistă trebuie
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
vulgar. păturile mijlocii sunt o incontestabilă realitate socială. Toate partidele de centru dreapta (noțiune foarte largă și până la un punct chiar simplistă) au înscrise în programele lor formarea și consolidarea acestei pături mijlocii. O zonă socială între proletariat și marea burghezie, cu virtuți incontestabile. Oricând putem invoca zeci de citate din ultima generație de politologi români tineri sau relativ tineri. Chiar și un marxist reciclat ca Silviu Brucan recunoaște și teoretizează, în publicații de după 1989, importanța acestor pături mijlocii. Să amintim
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
vagă ironie, că era în atenția favorabilă a... autorităților. Este una din cele două-trei figuri legionare care mi-au rămas plăcut în memorie. Altele nu. Deloc. Exactă, în esență, mi se pare mai ales analiza structurii mișcării (grupul întemeietorilor, mica burghezie, muncitori, intelectuali), chiar dacă nu completă. Unde pot fi totuși clasați, de fapt, elevii, studenții, tinerii în general, care au dat efectivele cele mai mari de deținuți legionari? Dar să rămân doar pe terenul strict al ideilor politice. În acest punct
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
temeiurilor unui stat țărănesc de structură țărănească, singura formă în care noi putem cu adevărat trăi după indicațiile firii noastre și singura care poate îngădui o adevărată și Cultura europeană cultura de centru. Izolaționism, anti-occidentalism, autarhie, subdezvoltare, țărănism (deci nu burghezie, clase mijlocii, industrie etc.), rasism, nimic nu lipsește (articol din 1932). Numeroase pasaje condamnă fără apel și formele arbitrare, formele importate, toată falsitatea și artificialitatea culturii române, de aproape 100 de ani încoace. Or, tocmai în acest punct apare din
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mai puțin), plasată fiind, aproximativ, între perioadele de cădere a două imperii, Roman (476) și Bizantin (1453). Augustin Thierry 3, François Guizot 4 și Jules Michelet 5 îi atribuie un rol social-istoric pozitiv ca societate feudală, justificat prin importanța nașterii burgheziei, o clasă socială de mijloc cu un dinamism nou, în ciuda epidemiilor și războaielor care au redus substanțial populația Europei, și prin importanța apariției orașelor medievale. Tradiția greacă s-a păstrat atât în cultura romană, cât și în cea bizantină, în ciuda
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
publicată în 1820, în care descrie pe larg istoria formării comunelor medievale din secolele al XI-lea și al XII-lea, concluzii care-i influențează pe partizanii revoluției franceze. Scrie Histoire du Tiers État, pentru care este considerat apologet al burgheziei liberale. Apreciază pozitiv rolul jucat de Evul Mediu. 4 François Pierre Guillaume Guizot (1787-1874), istoric francez, orator și om de stat. Scrie 26 de volume despre istoria Angliei și 31 de volume despre istoria Franței. În concluziile sale Evul Mediu
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
întoarcerea la "teologia naturală a forțelor antropomorfe care stăpânesc natura" și la o imagistică păgână, reziduală în mitologiile locale și în imaginarul popular creștin (Durand, Aventurile imaginii 137). După criza teologiei creștine din secolul XVI, moment la care a aderat burghezia în ascensiune și care a fost valorizat nu doar printr-o reformă instituțională și dogmatică, ci și printr-o afirmare economică și socială, Contra-Reforma constituie al treilea moment major pe care îl cunoaște iconodulia în civilizația occidentală. Împotriva tezelor lui
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
primele manifestări ale interesului pentru literatură și fazele profesionalizării scrisului „în perioada de formare și consolidare a literaturii române moderne”. Pornind de la aceste deziderate, sunt analizate circumstanțele ce au favorizat apariția scriitorului, circumstanțe legate de laicizarea culturii, rezultat al nașterii burgheziei românești la începutul secolului al XIX-lea. Cartea - remarcă V. - având în epocă un prestigiu uriaș, părea să aibă puteri miraculoase, fapt consemnat și de unele creații populare, iar răspândirea tiparului a sprijinit misiunea autorilor de a atrage și forma
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
Pe de altă parte și asta pe linia lui Marx, Lenin nu concepe revoluție fără o violență „generatoare de istorie”, având datoria să meargă până la teroare* și la război civil*, singurele mijloace, în ochii lui, de a elimina forțele contrarevoluției*: burghezia, aristocrația, țărănimea independentă etc. în sfârșit, în cursul evenimentelor din anul 1917, Lenin se dovedește a fi liderul charismatic, însuflețit de o formidabilă voință de putere și remarcabil strateg și tactician în cucerirea puterii - dacă nu și în gestionarea ei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către populațiile rurale a unei politici devastatoare pentru supraviețuirea lor identitară și chiar biologică. La vârful statului și al partidului* unic, acționând în simbioză cu poliția politică, s-a constituit o autentică nomenklatură foarte indiferentă la soarta lor; în lipsa unei burghezii, și deci a unei economii de piață, aceasta a monopolizat atât puținele bunuri existente, cât și distribuirea ajutoarelor internaționale - dacă nu cumva este vorba chiar de renta petrolieră. Elitele apărute odată cu independența, în Algeria ca și în Angola, s-au
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este văzută în lumina unei strategii a revoluției neîntrerupte, capabilă să ducă America Latină de la capitalismul subdezvoltat și dependent la dictatura proletariatului. Se neagă implicit ideea unei etape istorice a capitalismului independent, național și democratic, subliniindu-se în același timp complicitatea burgheziilor locale cu imperialismul, în particular cu cel american. Revoluția din Octombrie are un profund impact asupra intelighenției latino-americane, comunismul bazându-se aici mai mult pe personalități decât pe o mișcare organizată. Tipograful Recabarren, fondator al PC chilian, îl întruchipează pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sale politice contra dictatorului Machado, apoi se exilează în Mexic, unde va fi asasinat în ianuarie 1929. Strategia lui Mella este bazată pe un front* antiimperialist al muncitorilor, țăranilor, studenților și intelectualilor, în rândul cărora el refuză să includă și burghezia națională, complice, în ochii săi, a dominației imperialiste. Problema naționalismului* și a eliberării naționale ocupă un loc central în gândirea lui Mella, care sprijină cu entuziasm mișcarea lui Augusto Cîzar Sandino; acesta a condus în Nicaragua, din 1926 până în 1933
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parte de IC. Spre deosebire de alții, el critică vehement naționalismul populist al Alianței Populare Revoluționare Americane (APRA) a lui Victor Raul Haya de la Torre, contra căruia el publică, în 1928, un pamflet: el se declară aici împotriva „frontului unic favorabil numai burgheziei, trădător clasic al tuturor mișcărilor naționale” și crede că „numai abolind factorul cauzal al imperialismului, capitalismul, vor putea exista națiuni cu adevărat libere”. Mella se consideră un fel de discipol al lui Josî Marti și moștenitor al mesajului său revoluționar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]