2,949 matches
-
ținea după mine, era un câine ciobănesc mare cât casa și Într-o zi l-a luat tata cu el la coasă, numai atunci o apucat să mă muște câinele lui Văsălie când eram băgat În părău după lemne și buruieni și numai după ce terminam treaba mă apucam de cipcă și mai coseam la trandafir și la puiul negru. Până când a venit vremea de școală și atunci tare mi-a plăcut că popa Banea care ne Învăța era om bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trandafir și la puiul negru. Până când a venit vremea de școală și atunci tare mi-a plăcut că popa Banea care ne Învăța era om bun și eu mergeam ziua la școală și am scăpat, uite așa, șapte ani, de buruieni și de lemne culese prin râpe și pâraie. Iernile când eram de după masă și se făcea seară nu mai mergeam acasă, mă duceam la bunica, la mama Anica, și dormeam cu ea și-mi povestea de toate celea și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Axente Sever și În sat la mine la popa și m-a luat domnul Mindt pe mine, așa Îl chema, și lucram la el acasă lângă Turnișor și toată ziua plângeam și scriam scrisori și mi-era urât și adunam buruieni pentru porci. Sora lui m-a Învățat să gătesc și mi-a dat haine domnești și iarna a tăiat porcul, iar eu m-am dus acasă pe trei zile. Șase ani am stat la el și cu banii strânși mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de producție În Iakuția și a asigurării fluxului crescând de pasageri spre această regiune. Totul aproape. Ca și cum ai fi pe lună. O altă relație cu depărtarea. Câmpia plată, cu orizontul scurtat, Înconjurată de dealuri line, domoale. Tu, printre brusturii și buruienile vechiului cimitir din Hobița În vara anului 1985. Osemintele lui Brâncuși, departe de țară, nava Voyager atât de departe În Univers. Totul aproape, totul În zbor. Tu, În iarba Înaltă până la brâu. Buruieni. Nimicind la gânduri. Gând după gând. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dealuri line, domoale. Tu, printre brusturii și buruienile vechiului cimitir din Hobița În vara anului 1985. Osemintele lui Brâncuși, departe de țară, nava Voyager atât de departe În Univers. Totul aproape, totul În zbor. Tu, În iarba Înaltă până la brâu. Buruieni. Nimicind la gânduri. Gând după gând. Fără milă. Genocid. Tovarășul Nicolae Ceaușescu a plecat la Budapesta pentru a lua parte la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varșovia. Un grup de pionieri a oferit cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
chiar doi. Bravo, râse. — Și tu? am spus. Arată-mi mâna, cum este viața ta? Se ridică în picioare, fără să se oprească din râs. — Este foarte lungă, nu-ți face probleme, iarba rea nu piere niciodată, mama îmi spunea Buruiană. Când ne-am despărțit, a alergat după mine și m-a îmbrățișat. — Nu mă lua în serios, când îți spun să mă lași. Ține-mă, te rog, ține-mă. Vino când vrei, o dată pe lună, o dată pe an, dar ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
despre sex. De îndată ce am luat-o pe Seminole, am simțit cum mă cuprinde valul bine cunoscut de panică. Dacă nu va fi casa acolo? Și în locul ei vor fi niște ruine fumegânde? Mai rău, în locul ei vor fi crescut nestingherite buruieni și copaci. Ca și cum nu ar fi existat niciodată o casă acolo. Totul a fost un vis. Și într-o secundă m-aș trezi în cealaltă lume. Dar casa era la locul ei. Am răsuflat ușurat și am intrat pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
puternică, încât opri. Coborî, își luă aparatul de pe scaunul din spate și încercă să imortalizeze momentul în fotografie. Cutiuțele lui cu diapozitive se umpleau cu poze colorate în care se putea vedea soarele și luciul unor petale, tremurul încremenit al buruienilor, frunza într-un joc de lumini și umbre, o geometrie a miriștilor, liziere de pădure năvălind în aparat, o coastă calcaroasă făcându-și loc printre fagi. Dar în albumul alcătuit din privirile tatei nu existau decât foarte puțini oameni. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avansez încet și conștiincios, ca la așezarea aia de pe malul lacului, locul pe care-l iubeam atât și care mă atrăgea mereu și mereu: să înaintez până la linia care despărțea uscatul de apă, și era vegheată de sălcii puternice, de buruieni și de un cordon de trestie, unde se deschidea apa. La punctul de demarcație se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata tinichigiului mi-a șoptit ocrotitoare, că mi se fac farmece cu buruieni, ce să-mi pierd mințile din dragoste. Nu i-am spus Laurei niciodată un cuvânt de iubire, cu toate că în nopțile târzii ale Duminecilor binecuvântate, când sub mâna mea ușor mângâietoare se conturau tot mai plini sânii ei de carne tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apelor vor fi ale lor cu împrumut până la moarte. Ei nu se vor numi bolșevici, ci, odată, cu prăbușirea sectarismelor, se vor numi simplu „oameni” și educația unitară a celor care nu s-au născut încă, va stârpi din suflete buruiana răului, crescută în fiecare dintre noi din sămânța nedreptății. - Bravo! întrerupse încântat piticul dinlăuntrul meu și recăzu să adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă bucur de florile pajiștilor tale. Să mă înclin în cale la buruiana crescută prin voia ta, să iubesc soarele și viermele, norul de mangal și cel de vată, târfa și fecioara. Harul Tău m-a copleșit când mi-ai dat iubirea pentru una singură, și tot Tu îmi vei sufla de pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care prietenul său se Învăluia atât de des nu-i făcea rău la singurul ochi sănătos. Ca și cum i-ar fi intuit gândul nerostit, Du Maurier spuse: — Am Încercat să mă las, dar pur și simplu nu pot să lucrez fără buruiana asta. — Mai trag și eu câte o piparoasă, când mă lasă inspirația, mărturisi Henry. — A, dar tu ești un om foarte cumpătat, James, spuse Du Maurier Întorcând capul și privindu-l cu un zâmbet. — Serios? replică el surprins și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în erou de război: „...nori frumoși deasupra mestecenilor și fluturi care nu știau încotro s-o ia. În mlaștină, iazuri lucios-întunecate și rotunde ca niște cercuri, din care se puteau pescui, cu grenade de mână, caracude și crapi plini de buruieni. Natură, oriîncotro te căcai. Exista și un cinematograf în Tuchel...“ În completare, ar mai fi demne de menționat terenuri nisipoase, păduri mixte și tufe de ienupăr; un spațiu de acțiune propice pentru partizani polonezi. Totuși, perioada mea de muncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
toți popii îmi erau dușmani. Iar atunci când, mai târziu, au început să circule câteva dintre numele conspiratorilor și acela al atentatorilor - von Witzleben, von Stauffenberg -, mi-a fost greu să cultiv ura jurată împotriva „lașei spițe aristocrate“ ca pe o buruiană care continuă să crească, orice i-ai face. Ce harababură în capetele de sub părul tuns scurt. Abia devenise incredibil de clară, că imaginea voluntarului în serviciul Reich-ului în vârstă de șaisprezece ani începe deja să se estompeze de la margini spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în următoarea cursă locală și ne-am târâit prin mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă mai pufăia, a scos din raniță un coltuc de pâine și o bucată de cârnat, despre care afirma că era din Eichsfeld, locul unde, cine nu știe, se făceau cei mai buni cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a înșirat diferitele soiuri de marmură și granit, mi-a explicat deosebirea dintre gresie și calcar, s-a plâns de lipsa de material proaspăt adus din carieră, a arătat apoi spre monumente vechi, care zăceau stivuite într-o parte între buruieni și cărora, pentru refolosire, trebuia să li se înlăture scrisul perimat. A numit o parte din instrumente pe numele lor și s-a plâns de faptul că de ani de zile nu se mai livraseră dălți cu vârful din oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lapte este un lucru incert, dar, de îndată ce consult ceapa, un uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de zi, ucenicii și cu mine trebuia să ducem, cu schimbul, capra de funie până în locul unde creșteau buruieni. Printre monumentele funerare expuse nu se găsea nimic de păscut, fiindcă acolo ieșeau găinile care mi-au oferit un motiv pentru vremuri ce aveau să vină - Găini în Cimitirul Central se numește o poezie de-a mea -, dar în afara gardurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
monumentele funerare expuse nu se găsea nimic de păscut, fiindcă acolo ieșeau găinile care mi-au oferit un motiv pentru vremuri ce aveau să vină - Găini în Cimitirul Central se numește o poezie de-a mea -, dar în afara gardurilor creșteau buruieni destule. De îndată ce de-a lungul Bittweg-ului s-a păscut tot ce era verde, inclusiv urzicile, mai rămânea ca pășune numai terasamentul liniei de tramvai care mergea la Wersten și mai departe, la Holthausen. Pe amândouă părțile mănunchiului de linii exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Ewald Mataré; cine ar fi bănuit că, mai încolo, avea să crească prețul la miere artificială, diverse grăsimi și pâslă dincolo de orice măsură? Sau o vizită scurtă în menajeria lui Otto Pankok, pe al cărui ogor talentele creșteau ca buruienile, în timp ce în și din asociația lui familială intrau și ieșeau întruna țigani. Acolo, nimeni nu purta halat alb. În clasa sculptorului Enseling, care mă consiliase profesional pe cât de concis, pe atât de precis, am dat peste Norbert Kricke, care mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
plaja de la Nunzio-Nettuno, dar care, îmbrăcați acum în civil și la fel de pașnici, vizitau locul faptei de odinioară. Am văzut indicatoare arătând unde sunt cimitirele militare cu ordinea lor, cruci înșirate cât pentru un batalion, am văzut ruine repede acoperite de buruieni. Marea era călduță. Am întâlnit și fete, care porniseră la drum din Suedia, Canada, Scoția, singure sau câte două, și trimiteau de peste tot cărți poștale la Haparanda, Toronto, Glasgow. Dar nu eram liber pentru nici una din ele, fiindcă încă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
veche din gresie, pe care iedera se simțea bine și urca până sus, sub streșini. În curte, în jurul straturilor de flori, tufe de cimișir tunse drept, care tiveau drumuri în formă de cercuri. Toate într-o ordine a lor. Fără buruieni. Drumurile greblate. Până și trandafirii miroseau a săpun de casă. Am așteptat să-și termine plânsul. Poticnit, de parcă fiecare cuvânt îi cerea îndrăzneală, ieșea la suprafață amărăciunea: cu totul altfel își închipuise ea viața la mânăstire... Ca acum doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Băieții în cămăși negre de uniformă au strâns pentru noi lemne de foc din cele aduse de mare. Erau la fel de incorijibili cum fusesem și eu odinioară în cămașa brună pe care o purtau tinerii pe atunci; la fel ca piciorul-caprei, buruienile cresc la loc, înfloresc din nou, se răspândesc, și nu numai Italia are o climă care le favorizează. Oricât de mult am umblat, nu am văzut cine știe ce, pentru că Anna și cu mine nu încetam să ne descoperim unul pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. ,,Uff! Buruiana aceasta îmi amintește de ceva..., dar...nu știu ce anume...”, șopti Tudor, îngândurat, deschizând poarta dinspre grădină. Zări nucul cel bătrân pe care-l știa de când era mic si merse către el. Coroana bogată acoperea o mare parte a cerului și răcoarea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
respectiv fie asupra filimicilor (plantă erbacee pentru unii decorativă și Într-un fel medicinală, cu miros subit și flori galben-aurii-roșcate Calendula officinalis), fie asupra gălbenelelor, tot erbacee, dar cu tulpina groasă, frunze lanceolate și flori strict galbene, ca În film, buruieni ce cresc În locuri umede (Rorippa amphibia). Ar mai fi și gălbenelele de pădure cu tulpina păroasă, apreciată de alpiniști , ce se culeg În regiunile Înalte (Ranunculus aureus). Însă asupra altitudini localității unde se desfășoară drama nu există nici o precizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]