13,753 matches
-
să le adune grăbite și chiar să se bată pentru ele. A pus piciorul pe bucățica de cărbune ce zăcea pe pămînt, lîngă el și, mai tîrziu, cînd toată lumea s-a Întors la ea acasă, și-a strecurat-o În buzunar. Din comportamentul femeilor, a Înțeles că este un lucru foarte prețios, deși nu avea nici cea mai mică idee ce anume. Apoi a dat colțul, a scos cărbunele din buzunar și a dat să-l mănînce. În Africa, În timpul perioadelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a Întors la ea acasă, și-a strecurat-o În buzunar. Din comportamentul femeilor, a Înțeles că este un lucru foarte prețios, deși nu avea nici cea mai mică idee ce anume. Apoi a dat colțul, a scos cărbunele din buzunar și a dat să-l mănînce. În Africa, În timpul perioadelor de foamete, copiii hămesiți mănîncă țărînă. Dacă ți-e suficient de foame, mănînci orice. Chiar dacă nu-ți hrănește trupul, simpla acțiune de a mesteca și de a Înghiți ceva Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În afară de cărțile bune, Însă uzate de pe rafturi, de cele foarte uzate din pivniță și de cele rare din dulapurile cu vitrină, mai existau și cărțile din vechiul seif de fier din fața Găurii de șobolan. Acestea erau cărțile interzise, ediții de buzunar cu coperte albe, publicate de Olympia Press și Obelisk Press și aduse În țară prin contrabandă, de la Paris. Aveau titluri precum Tropicul cancerului, Doamna noastră a florilor, Bărbatul cu foc În vintre, Prînzul dezgolit, Viața și iubirile mele. Cumpărătorii acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Dacă Norman cunoștea clientul, sau dacă, după ce-l măsura bine din priviri (erau numai bărbați), hotăra că e de Încredere, imediat Își scotea masca și nu mai semăna deloc cu Părintele Tuck : ochii rotunzi i se Îngustau, gurița ediție de buzunar devenea o liniuță dreaptă și severă. Parcă se schimba subit filmul - În fața ta se afla acum agentul secret al rezistenței franceze, ce-ți Înmîna documente falsificate, sau poate gazda unui cuib de hoți din lumea interlopă, ce-ți oferea diamante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd mă Întorceam din piață, cînd scoteam un oftat de ușurare, din rărunchi, către ceruri, pentru Încă un miracol trăit pe pielea mea, așa cum am făcut și În noaptea cînd am pus lăbuțele pe roman. Era o carte ieftină, de buzunar, cu 227 de pagini Îngălbenite. Pe copertă, pe un fundal galben canar, New Yorkul era În flăcări, dominat de prezența masivă, deasupra liniei cerului incendiat, a unui șobolan uriaș, mai mare decît Empire State Building, cu ochi și colți roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fiecare operațiune, eu băteam din lăbuțe și strigam pe mutește „Bravo, Norm !” Salutări de la marginea lumii. Pembroke Books era un magazin destul de mare - patru Încăperi pline cu cărți, ca să nu mai vorbesc de pivniță - iar Norm Îl cunoștea ca pe buzunarele lui. Însă chiar și el se Întîmpla să greșească. Din cînd În cînd, căuta și nu găsea, scotocea cu sabia lui și se Întorcea sus cu mîna goală. CÎnd se Întîmpla asta, era dureros să te uiți. Îmi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
avea un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-am uitat la felul În care Își ține mîinile. Oare mîinile acestor oameni vorbeau ? Toată dimineața am privit mîini ce se legănau pe lîngă corpuri, se ascundeau În buzunare, netezeau părul răvășit de vînt, salutau, arătau către veverițe, se făceau pumn, aruncau alune, erau băgate În nas, scărpinau la prohab sau țineau alte mîini. Toate mîinile Își vedeau de aceste treburi fără să rostească nici un cuvînt. Am mîncat iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
doctorului Lieberman, care era verde, și toate aveau În partea de sus cîte un gemuleț de sticlă mată. Camera lui Jerry se afla la etajul de sus, În fundul culoarului. Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cine naiba o mai fi și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În buzunarul de la sacou și am pornit așa spre cinematograf. Drumul pînă la Rialto a fost cît se poate de interesant, Într-un fel cît se poate de deprimant. Nu-l străbătusem niciodată În timpul zilei, iar acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sacou și am pornit așa spre cinematograf. Drumul pînă la Rialto a fost cît se poate de interesant, Într-un fel cît se poate de deprimant. Nu-l străbătusem niciodată În timpul zilei, iar acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului În timpul mersului, am fost uluit de cît de tare urîțește lumina zilei, mai cu seamă cînd e fadă și cenușie și nu se deosebește prea tare de lumina ce se strecura prin geamurile din subsolul meu. Și nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Evident, În realitate era mai degrabă un mers zduguit, Însă am zis „ca vodă prin lobodă” ca să redau cît mai exact sentimentul pe care-l trăiam. Văzusem fiecare film de la Rialto, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cît mai exact sentimentul pe care-l trăiam. Văzusem fiecare film de la Rialto, unele dintre ele de multe ori, Însă nu mă plictiseam niciodată de ele. CÎnd am ajuns la ghișeul de bilete, Jerry m-a Împins mai bine În buzunar, așa că n-am apucat să văd afișele și n-aveam nici cea mai mică idee ce film e În program. Am rămas pitit așa cît și-a cumpărat o cutie de floricele și o Cola, după care ne-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prin prăvălie. De data asta, n-a plîns. Încă mai erau cîteva cărți aruncate pe jos și, În timp ce se plimba, le trăgea cîte un șut. Apoi a ieșit și a Încuiat ușa. L-am privit cum Își bagă cheia În buzunarul de la geacă și pornește pe stradă. Nu l-am mai văzut niciodată. CAPITOLUL 15 În clipa aceea, eram hotărît să urmez și eu exemplul lui Shine și al sutelor de frați șobolani. O să plec și eu de-aici, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie enormă, de sub care Îi cădea pe umeri un fel de văl. Scoțînd din buzunar o jumătate de coroană, trase cu ea o cruce În palma femeii. — Întinde mîna! Întinse mîna, iar ea i-o apucă zdravăn, ca și cînd ar fi vrut să-l avertizeze că va fi necruțătoare. O minusculă lampă de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu putu rezista tentației de a-l arăta străinului, ca să-i admire tirbușonul și cleștișorul, și lama ce se deschidea și se Închidea automat, prin apăsarea unui mic resort. — Într-un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
povestea pe care i-o spusese era neobișnuită chiar Într-o lume bizară - dar domnul Rennit rosti, cît se poate de calm: — Firește, se pot găsi zeci de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu-și degetele În buzunarul vestei, să fie vorba de un abuz de Încredere. SÎnt foarte ingenioși tipii ăștia. Individul ți-a oferit, cumva, o sumă de bani ca să-ți răscumpere cozonacul, fiind convins că Înăuntru se ascunde ceva de preț? — Ce să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip cu experiență: ochii mici, șireți și parcă speriați, buzele subțiri, cu o expresie prudentă, fruntea Încrețită de prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a smuls mîna dintr-a mea, spuse domnișoara Pantil. Doctorul Forester rosti Încet: — PÎnă nu vine poliția, nu mai ating cadavrul. Cost a fost omorît cu un fel de briceag școlăresc... În văzul tuturor, Rowe Își duse repede mîna la buzunarul rămas gol. — Doamna Bellairs nu trebuie să fie amestecată În povestea asta, urmă doctorul Forester. Orice ședință de spiritism este istovitoare, dar cea de astăzi... Și ridică, Împreună cu Hilfe, trupul Încununat de turban al doamnei Bellairs. Apoi, mîna care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rosti ea, cu o voce atît de stinsă, Încît Rowe trebui să-și Încordeze auzul. — Bine, voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel și se Întoarse În Holborn. În fața lui pășea un bibliofil, cu buzunarele burdușite cu cărțile cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase ea. Refugiații au totdeauna prieteni; În uriașa lor lume clandestină, vastă cît un continent, prietenia e o realitate; ei pot găsi oricînd oameni care să transmită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Un fel de instinct de conservare ar fi putut s-o facă pe doamna Wilcox să-l urască, spunîndu-și că un om care și-a ucis nevasta e capabil de orice... Ce pretext să născocească față de Henry? Scrisoarea era În buzunarul de la piept și cuprindea adevărul, dar lui Henry nu-i putea spune adevărul: ca și cei de la poliție, el n-ar crede că Rowe asistase la crimă ca un simplu spectator... Trebuia să aștepte pînă la ora Închiderii băncilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-și luase casca, și Rowe Îi văzu părul, care Începuse să Încărunțească. Henry o rupse la fugă, ca să-i ajungă din urmă pe ceilalți și să fie din nou alături de nevastă-sa. Rămas singur, Arthur Rowe Își numără banii din buzunar și constată că nu mai avea decît foarte puțini. CAPITOLUL VII UN TRANSPORT DE CĂRȚI „Fiind Însă luați prin surprindere, degeaba ne mai Împotriveam.“ Micul duce 1 Chiar și după ce te gîndești vreme de doi ani la avantajele sinuciderii, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
practică. Rowe nu putea pur și simplu să se arunce În Tamisa - de altfel ar fi fost repede scos. Și totuși, privind cortegiul care se depărta, nu vedea altă soluție: era căutat de poliție pentru crimă și n-avea În buzunar decît treizeci și cinci de șilingi. La bancă nu se putea duce, iar prieteni n-avea decît unul, pe Henry; putea, firește, să-l aștepte pînă se va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a-i cere din nou bani - prea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe un glas. — Îmi pare rău, dar n-am auzit ce-ați spus, se scuză el. — Adăposturile subterane sînt sigure. Bombele nu pot pătrunde În ele. Rowe mai văzuse parcă undeva fața asta, cu o mustăcioară sură și pleoștită, și buzunarele astea umflate, din care individul scoase o bucățică de pîine și o aruncă În rîu; un pescăruș o prinse din zbor, depărtîndu-se de ceilalți, și lunecă dincolo de bărcile răzlețe și de fabrica de hîrtie, ca o pată albă În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
patru. Ar trebui s-o pornesc la drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]