7,416 matches
-
trupul, că sunt undeva departe, în timp ce Paul îmi măsoară grăsimea de pe brațe, de pe talie, de pe burtă și de pe șolduri. Nu spune nimic, scrie doar rezultatele pe formular. ― Bun, spune el când termină. Dă-ți, te rog, pantofii jos, ca să te cântăresc. Rahat. Mă urc pe cântar uitându-mă nefericită la perete, în timp ce Paul manevrează cântarul până ce arată exact greutatea mea. Optzeci și șapte de kilograme. El notează pe formular, în timp ce eu încerc și reușesc să-mi controlez jena. Singura ușurare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
da seama că Jemima Jones are acum șaptezeci și cinci de kilograme. Paul i-a spus Jemimei că la 1,70 ar trebui să țintească spre șaizeci și trei de kilograme, dar Jemima Jones a ignorat acest lucru și a hotărât să cântărească cincizeci și trei de kilograme, chiar dacă ar fi să moară pentru asta. Jemima stă în baie, își dă jos toate hainele și se privește în oglinda lungă. Încă simte repulsie față de celulita de pe coapse sau umflăturile de pe șolduri, dar chiar și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-o Brad azi-noapte, dar chiar dacă are vreo șaptezeci și cinci de kilograme (șaptezeci și cinci!) deocamdată tot nu vrea să-și cheltuie banii. „Când o să am șaizeci și patru de kilograme“, își spune ea în timp ce se îndreaptă înapoi spre birou, după sală. „Când voi cântări șaizeci și patru de kilograme mă voi răsfăța așa cum trebuie“, își mai spune ea. Se oprește în schimb în fața farmaciei și se uită din ușă la raftul cu produse cosmetice. „La naiba“, gândește ea. „Mi-aș putea oferi chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îi luau toată energia necesară pentru a lupta, dar s-a ținut tare, și de-acum, poftele sunt de domeniul trecutului. Când am văzut-o ultima oară la petrecere, Jemima avea șaptezeci și patru de kilograme, dar acum Jemima Jones cântărește cincizeci și cinci de kilograme. Jemima Jones a pierdut aproape întreaga greutate a unei persoane. Jemima Jones arată exact ca tipa din poză. ― Nu-mi vine să cred, spune Geraldine, stând în sufragerie și privind-o pe Jemima cum trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rapid în retragere. ― Ți-aduci aminte de conversația noastră telefonică? Conversație telefonică? Ce conversație telefonică? Jeff aprobă din cap. ― Ce crezi? Reușești cu ea? Ar da bine? Jeff se dă înapoi ca să mă privească, apoi îmi ridică părul, simțindu-l, cântărindu-l, măsurându-l din priviri. ― Nu va arăta bine, ezită el. Va arăta incredibil. Ai avut perfectă dreptate. Geraldine îi aruncă lui Jeff o privire de avertizare. ― Să nu-i spui ce ai de gând să faci. Jeff oftează. ― Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
zilei de mâine, dacă nu printr-o stabilitate întinsă ceea ce de multe ori hrănește germenele lenei și al obrăzniciei cel puțin printr-o retribuțiune convenabilă?"3133. Analizând situația din Dobrogea, autorul articolului arăta că "la selecțiunea funcționarilor în administrație nu cântărește decât bagajul politic al individului și al neamurilor sale (...) iar cât privește leafa, ea nu constituie decât arvuna care angajează pungile și bugetele tuturor acelora care vor veni în atingere cu funcționarul respectiv"3134. O situație aparte era cea a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mâna mea în van pe liră lunec; Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! {EminescuOpI 202} VENEȚIA S-a stins vieața falnicei Veneții, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plânge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
temnița în care stătea așezat misionarul. Din când în când, duhoarea înțepătoare în care se amestecau mirosurile de urină și sudoare ale creștinilor care fuseseră închiși acolo înaintea lui i se părea cu neputință de respirat. Din ziua trecută tot cântărea șansele de a fi eliberat contra șanselor de a fi osândit. Lua în considerare cele două posibilități cu detașare, ca un negustor ce pune în balanță două talere cu praf de aur să vadă care din ele e mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
construite de mână japoneză? Poate. Shiogama și Tsukinoura dau spre ocean și pe deasupra au mult lemn bun. Misionarul se întreba de ce sfetnicul pentru negoț vorbea atât de limpede de față cu el despre o astfel de taină. Căută un răspuns cântărind expresiile de pe chipurile celor doi. „Atunci înseamnă că vor folosi echipajul de pe vasul acela.” Cu un an în urmă vasul unui sol spaniol de la Manila căruia misionarul îi slujise drept tălmaci la castelul Edo fusese prins într-o furtună pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
chipurile, pentru nesupunere, ca să le fie învățătură de minte și celorlalți ostași. Ăsta este planul Sfatului. — Ce prostie! sări Tanaka din pat ținându-se cu mâinile de genunchi. Mie seniorul Shiraishi mi-a spus limpede că Sfatul Bătrânilor va mai cântări o dată chestiunea pământurilor mele de odinioară dacă îmi voi duce la bun sfârșit însărcinarea de sol. — Seniorul Shiraishi? pe fața lui Matsuki înflori din nou un zâmbet zeflemitor. Numai că Sfatul Bătrânilor nu este alcătuit doar din seniorul Shiraishi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nevoiți să asculte un șir de saluturi nesfârșite, după care a fost adusă mâncarea. Japonezii nu obișnuiesc să mănânce carne. La explicația lui Velasco, primarul și oamenii de vază se uitară din nou la soli cu aceeași privire cu care cântăreau dobitoacele. După masă, primarul puse o slugă să-i aducă din cabinetul său globul pământesc. Voia să-l întrebe pe Velasco unde se afla țara numită Japonia. Pe globul acela ca un ou de struț, doar India și China erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli, care stătea rezemat de tejghea, degajat, cu aerul lui de puști, iar eu l-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alergă prima oară cu bătrânul se plasă al treilea Într-o cursă cu obstacole de 2 500 de metri, și când bătrânul s-a dat jos de pe el În boxa plasaților, transpirat și fericit, și s-a dus să se cântărească, eram așa de mândru de el, de parcă ar fi fost prima cursă În care să se fi plasat vreodată pe podium. Vedeți voi, când un tip nu călărește un timp, parcă-ți vine greu să crezi că a călărit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am dus la Garden pentru cântar. Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o grămadă de tipi. Hai să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai, lasă prospul, spuse Freedman. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o grămadă de tipi. Hai să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai, lasă prospul, spuse Freedman. — Ei, cât am? Îi Întreabă Jack pe tipii care citeau cântarul. — Șaișase de kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai, lasă prospul, spuse Freedman. — Ei, cât am? Îi Întreabă Jack pe tipii care citeau cântarul. — Șaișase de kilograme, spuse grasul care stătea la cântar. — Ai cam slăbit bine, Jack, spuse Freedman. — Acum cântăriți-l și pe el, zice Jack. Walcott veni lângă noi. Era un tip blond, cu un piept și niște brațe ca de halterofil. Cu picioarele stătea mai rău. Jack era mai Înalt cu un cap. — Sal, Jack, spuse. Era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cei mai mărișori și codați, până la cei mai mărunți pe care abia că-i puteai deosebi de scoarța copacilor. Acestea-s alte ajutoare. Socotiți și voi: fiecare pițigoi pe care-l vedeți prinde într o zi cam atâtea omizi cât cântărește el. Ce s-ar face pădurea pradă atâtor vrăjmași care i-ar tot roade frunza? Am înțeles noi atunci care erau ajutoarele lui moș Vuia, pădurarul, și pe dată le-am socotit prietenii noștri; doar laolaltă slujeam pădurea. Ne-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În lipsa Încântătoarei sale mame. Esmé, drăguțo, uite zece dolari. De ce nu te duci până-n junglă să dai câte un dolar fiecărei maimuțe pe care o găsești? Harry se uită În portofel. Iată-le, două prezervative. Timp de o clipă o cântări pe cealaltă femeie singură și atrăgătoare din grup, Heidi, sora vitregă și mai tânără a Roxannei. Avea cu siguranță câteva calități ademenitoare: ochi mari și curioși, picioare suple, bucle blonde care cad În valuri. Și sânii aceia mari pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ulei unde să fiarbă pentru eternitate, fiecare moment fiind la fel de insuportabil ca și cel În care și-a Înmuiat primul deget, astfel Încât tortura să fie nesfârșită, fără speranța de a se mântui vreodată? Ținând cont de starea mea actuală, am cântărit care dintre diferitele iaduri era cel mai puțin groaznic și, prin urmare, cel mai Îmbietor, sperând ca, atunci când starea mea intermediară se va fi Încheiat, să nu aflu care este adevărul. Cu alte cuvinte, speram să nu mă reincarnez Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sunteți o persoană ca Heidi, care preferă straturile: vestă impermeabilă din goretex, pantaloni din polar, cămașă pretratată cu factor de protecție solară 30 și substanță Împotriva țânțarilor, o șapcă ce reține căldura și o pătură din material special foarte ușor cântărind mai puțin de o sută de grame - cu alte cuvinte, un arsenal compact de Îmbrăcăminte de ultimă tehnologie cu care să poată face față oricărui tip de condiții adverse. Și nu râd de Heidi când spun asta, pentru că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
peste drum să fie uscat, nici măcar o picătură. Foarte neobișnuit, de acord? De acord. Unii localnici fac glume și zic că poate e urina din avioanele care trec pe deasupra. Și arătă În sus. Călătorii se uitară și ei la cer cântărind această posibilitate. În China, multe noțiuni, pe care Înainte le credeai imposibile, nu sunt atât de ușor desconsiderate. Lulu râse. —Glumă! Doar facem glumă. Lulu Îi dădu șoferului instrucțiuni s-o ia prin „centru“ pentru ca turiștii să poată vedea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu se mai auzi nimic de la celălalt capăt. —Alo? Mai sunteți acolo? E vorba de vizele noastre? Walter vorbi Într-un sfârșit. —Nu Înțeleg. Unde e domnișoara Chen? — Nu a putut să vină. —I s-a făcut rău azi-noapte? Bennie cântări alternativele și decise că sinceritatea era cea mai bună cale. — De fapt, a murit pe neașteptate. —O, Doamne! A murit ieri? Acum câteva săptămâni. —E imposibil. Da, știu, și noi am fost foarte șocați. Ne-a fost o prietenă foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iuți și al roșiilor; verdele frunzelor de țelină, al fasolei păstăi, coriandrului și castraveților. Copiii mai mici se uitau cu poftă la tăvile Întregi de jeleuri din alge colorate artificial În galben-aprins. Mamele lor erau atente la vânzătorii care le cântăreau orezul, zahărul de palmier și tăițeii de orez. Mirosurile de pământ se Împleteau cu cele de murături. Moff Îi văzu pe Walter și pe Bennie stând la intrare, amândoi părând relaxați și satisfăcuți de ei Înșiși. Ceilalți călători erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care este la Anatot, în țara lui Beniamin, căci tu ai drept de moștenire și de răscumpărare, cumpără-l!" Am cunoscut că era cuvîntul Domnului. 9. Și am cumpărat de la Hanameel fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot, și i-am cîntărit argintul, șaptesprezece sicli de argint. 10. Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori, și am cîntărit argintul într-o cumpănă. 11. Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]