42,681 matches
-
pasiv, ci și din reală pasiune pentru tehnică, studiind el ănsusi mijloacele și posibilitățile apărăturii, parcurgând toate etapele de la discul mono până la video-disc. an opera a introdus sistemul schimbului de spectacole ăntre marile teatre, a promovat obiceiul de a se cântă an limba originală și star-sistemul cel mai elitist an scopul atingerii perfecțiunii; a fost primul dirijor (Wagner mai ăncercase) care a trecut de la pupitru pe scena regizând spectacolul și controlând până an ultimul detaliu, ăn dorința de a atinge idealul
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
cîte una sau alta din trompetele sale. Altădată, era place Royale, apoi pont Neuf, privilegiu pe care astăzi l-a cîștigat Boulevard des Italiens. - Paris, - îi zise atunci peisagistul varului sau, - este un instrument la care trebuie să știi să cînți; și dacă rămînem aici zece minute, am să-ți dau o lecție. Uite, privește, măi spuse el ridicîndu-si bastonul și arătînd o pereche ce tocmai ieșea din pasajul Operei..." (fragmente traduse de C.T.)
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
care frânează analiza dogmatica împreună cu cheful de a o încerca? Probabil că nu. Dar câte ceva din toate aceste condiționări laterale sunt în cantul Elisabethei Leonskaia, chiar dacă nu se ascultă două Concerte de Chopin contemplând portretul moral al celui care îl cântă. Atunci, se aude gândul învelit într-un țesut subtil și lejer. Reflexele lui schimbătoare. Sonoritatea limpede, cristalina, lichid picurând în luciri acvatice. Proiectarea acestui Chopin, de prima oră, într-o culoare timbrala deschisă, obținută prin rafinamentul touché-ului. La câteva zile
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
mai intens. Că și Scherzo-ul în Și bemol minor, op. 31, unic supliment, fantastic în concepție și efecte de regie: contraste de registre, abisul și clamarea într-un spațiu înalt. Pianul simplu și - deja - pianul orchestră. Cum se va cânta la pian peste 100 de ani? , acum în curs de desfășurare este, la noi, o experiență niciodată trăită în ultimii 50 de ani. Fără urmă de festivism trebuie sa-i salutăm coerentă și ambiția de a-si respectă, strict, etapele
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
bunului-simț, l-a numit consilier pe fiul d-nei Zoe Petre, motivând că popularitatea îl îndreptățește la orice abuz, mă întreb ce altceva decât nerușinarea și ciocoismul îl fac să accepte numirea propriului cumnat că prefect de Argeș? Aceeași arie o cântă, vai, însăși doamna prim-ministru, simpatică, de altfel, Măriucă Vasile. Cu aplombul lui Ludovic al XIV-lea, dar și cu țâfna despletita a madamei Bovary, vocea blondă din alcovul premierului decretează: "F.P.S. sunt eu!" Culmea e că d-na Vasile
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
Ada Brumaru Stagiunile merg odată cu anotimpurile; pentru o lume mică de amatori - să păstrăm vechiul ănteles al cuvântului folosit an "Academiile" la care cântau Mozart și Beethoven odinioară - ritmul lor are o pulsație vitală. A ănceput stagiunea? Viața noastră capătă alte repere... dacă nu cumva ele devin obligații odată cu asumarea unui cât de mic rol an marea aventură a petrecerii timpului. Jocul este că
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
de 20 de ani Mozart se află la Salzburg, printre muzicienii curții arhiepiscopale și producea cuminte mai multe Serenade și Divertismente pentru a ănsoti destinul unor oameni mulțumiți de viață. Cu mică " Serenada nocturnă" execuția arată o proiecție a autenticului: cântam cam că pe atunci. Ușor, transparent, cu ceva umor. 4 soliști, Valentin Năstasă (vioară I, atențiune - e probabil că Mozart ănsusi se află la acel prim pupitru!), Neculai Nistor (vioară a II-a), Emilia Nădejde (violă) și Dragoș Șerbănescu (contrabas
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
Repetiții multe, da; dar și surprize. De aici pivotul ordinii pe care o manevrează Horia Andreescu, mozartian prin vocație și dedicație. Este clar ansa, orchestră de cameră Radio nu are instrumentele care să sune așa cum muzicienii ănteleg că trebuie să cânte. an altă ordine de idei, succesul tinerei pianiste japoneze Hiroko Sakagami an unicul concert de Mozart ănscris an "Memorialul" Dinu Lipatti atestă o realitate considerabil modificată, acum an preajma anului 2000 - față de jumătatea veacului. Accesul muzicienilor asiatici (japonezi, ăn primul
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
nu și-ar putea reconstitui o biografie personală structurată pe audițiile, nenumărate, ale opusului cu mult mai complex, măi extraordinar decât celebritatea lui! E frumos ansa când un șef de orchestră, acum Iosif Conta, sărbătorește 75 de ani de viață cântând această simfonie pentru el și pentru noi. Orchestră Radioteleviziunii (astăzi Orchestră Națională Radio) a fost o falanga puternic individualizata an anii cei mulți pe care Conta i-a trăit ca prim conducător. Era o imagine limpede a naturii lui energice
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
soliștii săi la Simfonia a IX-a, Felicia Filip, Claudia Codreanu, Ionel Voineag, Gheorghe Roșu, Corul Radio, ămpreună cu un vechi partener, Aurel Grigoraș. Dar și Dumitru Capoianu (ămplineste și el, 70 de ani luna aceasta!) căruia Conta i-a cântat, ăn fine, un fragment dintr-o lucrare interzisă prin 1985: Oratoriul Flăcări de sânge. Tatăl nostru la sfârșit de mileniu (solo recitare Constantin Codrescu) pe versuri de Eugen Jebeleanu: "Tatăl nostru, carele ești an ceruri/ coboară, daca esti, pe pamant"...
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
stupefacții, neăndurări, care par a se confundă cu priveliștea realului ănsusi, așa cum un animal amenințat adopta culorile, structurile, rigiditățile ambientului: Ar trebui să fim mai atenți/ cu scheletul nostru secret,/ să păcălim realitatea cu mușchi de atlet dopat/ care ne cântă zilnic prohodul./ Dar cine știe ce ne face mai bine!/ Să stau atunci și eu/ și să mă holbez la propria viață./ E tot un fel de anestezie și asta,/ dar mai altfel decât celelalte./ Te umilește cu dragoste,/ ați susura lapte
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
liric personalități culturale. Percepția spațială adîncește planul de interpretare și suportul de referință, poezia se deschide către orizonturi largi comunicării de orice fel. Succesul cărții constă în îmbunătățirea perspectivelor asupra lumii, chiar dacă eroul rămîne singur: Cîntă-i numai, învață să-i cînți!/ Paradoxal e că noapte de zi te văd răsfoind/ Hărți Stelare cu forme de animale,/ Altfel, spui, te obsedează culoarea cerului și vezi,/ Strigi că ai văzut Ursul din Luna și că ai o mare emoție/(a se cîți atracție
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
căruia nu i se răspundea că avusese buni dascăli an țara lui, daca reușise ănaintea celor care trăiesc unde visa el că sunt "bunii profesori" (nu mai discut când vor și pot să fie "buni profesori" cei de pe aici etc.). Cântau trei copile premiate "la Mamaia" (deci proclamare de "valori"): " Ne iubim pe nisipul fierbinte - nu mai sunt o fată cuminte... Liberă la mare - cu dolari an buzunare". Iar după o lună de la "Festival", preșcolari mici, ănregistrati, se maimuțăreau, bine ritmat
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
Eugenia Vodă Marele Kusturica a descins, săptămâna trecută, la București; a cântat, a dansat, a stat până an ziua la "Șarpele roșu", a urcat pe scenă la Dakino (festival despre care vom scrie an numărul viitor), a prezentat ultimul lui film, Black Cât, White Cât (Pisică neagră, pisica albă), care rulează, acum
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
-ul, la Vremea țiganilor, a avut tăria să refuze toate ofertele de colaborare an străinătate, spunând că nu filmează decât cu Kusturica și limitându-se la o populară reclamă, sârbească, de țigări (an paranteză fie spus, desi grupul an care cântă Kusturica se cheamă "No Smoking", multi fumează, chiar și pe scenă, ăn timpul concertului, ăn frunte cu ănsusi Kusturica, adept neabătut al trabucului). Am văzut filmul anul trecut, ăn premieră lui mondială, la Veneția; revăzăndu-l acum, am constatat că el
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
și o realitate emoțională, indiferent de schimbările de graniță ("an țara mea, există pauze cărora le spunem pace, dar războiul n-o să se sfârșească niciodată"...). Inițial, Black cât... trebuia să fie un documentar despre un grup muzical țigănesc, care a cântat an Underground, zis "Muzika Akrobatika". Privindu-l pe Kusturica, pe scenă, cu chitară, făcând tot un fel de "muzică acrobatica", un balet propriu, ăn baia de decibeli, ămbrăcat ăntr-o bluză de trening roșie, ăn adidași, cu o pălărie jerpelita, dansând
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
Underground, zis "Muzika Akrobatika". Privindu-l pe Kusturica, pe scenă, cu chitară, făcând tot un fel de "muzică acrobatica", un balet propriu, ăn baia de decibeli, ămbrăcat ăntr-o bluză de trening roșie, ăn adidași, cu o pălărie jerpelita, dansând și cântând cu un aer fericit, ușor somnambulic - nu se putea să nu-ți sară an ochi un fapt: acest om - indiferent de calitatea orchestrei an sine -, se simte bine și se simte liber. Așa cum unora le place să joace la bursă
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
acei înaintași. Vechile texte citite (rescrise) de ea în lungile după-amieze ale duminicilor melbourneze povestesc despre aventuroasa traversare a oceanului, despre naufragii și aparent fericite petreceri de Crăciun pe vas, despre instrumentul abandonat pe plajă la care cineva încearcă să cânte Bach sub bătaia ploii, despre carnavalul curselor de cai, cu măști, arlechini și punchinelli, despre celebrarea Anului Nou sub un soare de vară, nimicitor. În toate aceste întâmplări Europa este punctul de referință, uneori nerostit, dar întotdeauna recuperat prin rescriere
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
Australiei din Viena: controlul fizic, care îi exclude pe cei cu vedere slabă, cicatrici vizibile sau tatuaje, cele două ștampile fatidice aplicate pe cereri: admis/respins; inscripția keine Ausländer ce le interzice străinilor să se apropie de podiumul pe care cântă o fanfara. Curios este, remarcă naratoarea, ca în conversațiile uzuale, Europa apare că un tărâm damnat, o alteritate detestabila și totuși invidiata în secret, un loc la care expatriații visează, schizofrenic, unde poate se vor întoarce într-o bună zi
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
grandoman, dar, peste toate - și împotriva tuturor! - un talent divin. Un geniu - perdant, patetic-buf, un copil mare, care știe că e "mare", se laudă mereu cu talentul lui, dar, de fiecare dată, nu uita să menționeze că există unul care cîntă mai bine decît el! (din această "nevroza a numărului doi" Woody scoate efecte încîntătoare!) Acel "unul" pomenit mereu în film, "țiganul care cîntă în Europa", e un personaj real, un chitarist intrat în istorie și drag lui Woody Allen, Django
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
laudă mereu cu talentul lui, dar, de fiecare dată, nu uita să menționeze că există unul care cîntă mai bine decît el! (din această "nevroza a numărului doi" Woody scoate efecte încîntătoare!) Acel "unul" pomenit mereu în film, "țiganul care cîntă în Europa", e un personaj real, un chitarist intrat în istorie și drag lui Woody Allen, Django Reinhardt (1910-1953; un magician al chitarei, care avea două degete, la mîna stîngă, paralizate). În personajul chitaristului "nr. 2", Sean Penn realizează unul
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
recăsătorit. Greu, în sfîrșit, i s-au deschis ușile Uniunii Compozitorilor. La Paris mai trăia fratele său Victor, marele pictor, care l-ar putea ajuta. N-a putut obține pașaport. Deocamdată se apropie de compoziție și, în 1966, i se cîntă, cu real succes, cantata La moartea lui Ștefan cel Mare, difuzată la Radio France în 1967. În 1966 norocul îi surîde, căpătînd delegație de a participa la Bienala de la Veneția, unde pictură lui Victor Brauner e expusă, într-o sală
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
cucerește prin farmecul firescului sau, la acestă contribuind și faima picturii lui Victor Brauner, care "doar acum personalitatea lui artisitcă începe să fie recunoscută cum trebuie". E invitat la concertele bienalei muzicale și afla că, în țară, i s-a cîntat melodia la Radio. Cunoaște, aici, la Veneția, multă lume aleasă, inclusiv pe celebrul regizor italian Rossellini. Este satisfăcut că "am întîlnit ăcremaă artistică". Dar el, neputînd obține o viză pentru Paris pe pașaport, e nevoit să se reîntoarcă în țară
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
ea prezentată, ca și ritualul mesei luate, plus rugăciunea... pîinea noastră cea de toate zilele... Întîi, apropiindu-mă de ușă birtului, - era pe la orele prînzului - auzisem de-afară niște zbierete puternice în interiorul localului. Normal. Nu-i crîșma un'să nu cînte băutorul. Dar, sînt cîntece și cîntece. De jale, de of, de dor, de facut omul să mai riza,... "Si-aolicălică d-aolicăăăăă ș.a.m.d. Urechea mea se deprinsese din copilărie cu sunetele Bărăganului și cu vocile. Dar zbieretele colosale ce se
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
ar fi știut să povestească "unitățile de frumusețe și adevăr" ale filmului, de pildă întrebarea ziaristului îndrăgostit prea tîrziu și întors la locul "crimei", daca sinucigașa i-a strigat numele, atunci...; sau revelația că îngerul blond, cu ochi albaștri, care cîntă la pian, din povestea mamei, e, de fapt, un copil hidos, handicapat, ciung. Cineva spunea, frumos, ca "Dumnezeu stă în detalii". Dacă filmul lui Nicolae Mărgineanu rezista, rezistența lui trebuie căutată în "detalii" a de la detalii de costume și decor
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]