3,002 matches
-
central, cuplați cu polițiștii de la Procuratură, Își notează de zor numele oamenilor. Un difuzor chițăi „Profil stînga“. Cei șase se Întoarseră. „Profil dreapta.“ „Fața la perete.“ „Fața la oglindă.“ „Pe loc repaus, domnilor.“ Apoi liniște și deodată: „Paișpe identificări de căciulă pentru Doherty, Stensland, Vincennes, White și Brownell, patru pentru Huff. Uf, băga-mi-aș, l-am uitat deschis!“ Stens izbucni În rîs. Frank Doherty spuse: — MÎnca-mi-ai curu’, labagiule! Fața lui White nu arăta nimic - de parcă ar fi fost deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în căciula din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și colo pete de zăpadă plouată se transformaseră în mușuroaie cenușii de gheață, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pot suferi frigul. Așa cum dârdâi și acum, cu toate că am atâtea hanțe pe mine.“ „Vrei să ne întoarcem?“ A negat din cap. Un timp au privit câinele care în sfârșit apăruse pe malul celălalt, sărind în jurul unui bărbat cu cojoc și căciulă uriașă ce trăgea după el o sanie cu doi copii care învârteau ceva ce va fi vrut să fie o pârâitoare abia auzită de pe malul ăstălalt. „Mă simt bine“, a zis Ioana Sandi. „Nu-mi pasă nici de frig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umeri, „De ce nu-mi răspunzi?“, punând mâna pe umărul ei și zgâlțâind-o: „De ce nu-mi răspunzi? Ce-ai vrut să zici c-a rezolvat?“, până în clipa în care ea și-a întors spre el fața mică înconjurată de imensa căciulă ce-i acoperea părul, fruntea și urechile și de fularul gros de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului, „Mă doare“, i-a zis, „Răspunde-mi“, „Mă doare, oprește-te. N-am ce să-ți răspund“, și el insistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aibă alături în acele clipe. Era convins că nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se auzea soneria. În pragul ușii pe care o deschidea cu nedumerire se ivea Ioana Sandi, cu obrajii înroșiți de ger, cu căciula de blană îndesată peste urechi, înfofolită în fular, speriată de gestul ei. „Mă bați?“, șoptea. „Nu. Intră.“ Cu o expresie pierită își lăsa în hol hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza pe un scaun pliant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
barba nerasă. „Ehei, Patricia dragă, vasăzică așa“, a zis după un timp. Răsuflarea îi mirosea a băutură. Și-a lepădat cojocul pe preșurile de lângă pat, s-a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să spună o vorbă, de parcă și-ar fi uitat cuvintele, pe urmă a întors privirea după aparatul de radio care continua să gâjâie, fără să-l vadă, a dat a lehamite din mână și și-a tras mai pe ceafă căciula brumărie. „Vasăzică, așa. Ce cauți, mă, la femeia mea?“, a întrebat deodată, când Patricia se întorcea cu cafeaua. „Termină, nu sunt femeia ta“, i-a zis. „Asta o spun eu, tu să taci.“ Patricia se uita la el încremenită, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mâna grea și nesigură a căzut în gol și trupul mare, lipsit de sprijin, a alunecat în față, spre marginea mesei. Privirile bărbatului au înotat câteva clipe speriate, a întins mâna cealaltă să nu se lovească, somiera a scheunat îndelung, căciula i s-a rostogolit pe preșuri. A rămas o vreme încordat, mai mult pe vine, cu pieptul proptit în tăblia mesei, cu o mână pe lângă el și cealaltă întinsă pe masă, peste ceașca cu cafeaua vărsată pe pânza de olandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care le voi pronunța. — Ne aparține pentru suma totală de două mii două sute optzeci de dolari pe lună. Îți vine să crezi că avem balcon pentru o mie o sută patruzeci de parai de căciulă? Apartamentul ăsta e găselnița secolului. Ce zici, Îl luăm? Am tăcut. Voiam să vorbesc, dar Miranda era din nou În drum spre birou și tocmai o făcea, de față cu toată lumea, cu ou și cu oțet pe coordonatoarea evenimentelor publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și, spre surpriza și uluirea amândurora, un cuplu de suedezi mai vârstnici, ai căror copii locuiau În oraș, plătiseră prețul pe care Îl cerusem - cu șase sute de dolari pe lună mai mult decât plăteam noi. Cele trei sute de dolari de căciulă ne ajunseseră să supraviețuim amândouă, ținând cont de faptul că dormeam, mâncam și spălam rufe gratis la ai mei, ba puteam și să folosim mașina lor uzată Camry. Suedezii urmau să plece În săptămâna de după Anul Nou, adică tocmai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
transformă Într-o pulbere albă, la fel ca pulberea de sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii, și se Întoarse la ea. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu lună - felinarul din poartă spart de un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
apasă absolut nici o grijă morală. Ești mîna dreaptă a țarului crimei de pe-aici și nici măcar nu ești conștient de asta. — Paula... (M-am Întins să recuperez mouse-ul din mîna ei.) Am mai multe Îndoieli decît Îți imaginezi. — Îți furi căciula singur. Crede-mă, Îl sprijini cu toate forțele tale. Sigur că-l sprijin. Uită-te la ce-a reușit să obțină. Nici că-mi pasă de cîte cursuri de sculptură se țin, chestia importantă e că oamenii gîndesc iar, cercetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spunându-și că la fata lor cu siguranță nu. Poate că și el îi măsurase grăbit, rămas pentru o clipă locului, pentru a-i lăsa să iasă pe ușă, atât de pregnanți - mama în haina ei lungă de blană, cu căciula de blană și fularul de mătase în culori vii, trecând dreaptă și îmbibată de parfum Yves Saint Laurent, tata cu palton negru gros. Eu așa i-am simțit că pleacă - impu nători și foarte pregnanți. (Pe cât de imaterială și imprecisă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dimpotrivă: în capul lui, chiaburul îl socotea pe Mardare cel mai mare tolomac! Îndârjiți în sărăcia lor de veacuri (uneori, în Moldo-Valahia, doi tineri însurăței puteau să mănânce și dintr-un singur ou), plăcându-le sumanul subțire, cămașa de cânepă, căciula spartă, terciul de mămăligă, presărat cu puțină brânză, slana de Crăciun, de Anul nou și la Sfintele Paști, recomandarea acelui crai franțuz (pe care, cum îl chema? mi se pare, Henric al IV-lea), de a găti, duminica, o găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
documentat, ca în cinstea Eliberatorilor sovietici, prima consoană din numele Cotonoaga, să se transcrie festiv, cu K rusesc. De la acea dată memorabilă, numele vechi, de Cotonoaga, se inscripționă altfel, devenind glorioasa Kotonoaga. Chirpic, care, totdeauna, umbla cu părul buhos sub căciulă, venea, noaptea, de la Kotonoaga la căminul cultural din Goldana, vestind victorios: Io-te, încă o cerere de intrare în colectivă! Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu... De când Partidul clasei muncitoare începuse marea operă de transformare socialistă a agriculturii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pragul vilei acesteia, cu portiță care se închide, scârțâind, în tonuri pițigăiate, ca al unor glasuri de bătrâne clevetitoare. După ce, încă o dată și încă o dată, îl plesnește cu cele două bile albastre de safir, fata dispare, ca și acuma, sub căciula unui acoperiș de țiglă roșie, unde străbunici din poze ale unui secol expirat îngălbenesc tot mai tare, privind-o printre aburii mâncării și prin pulberea zidurilor, care se prăbușesc în orele de program ale șantierului, dând o consistență brun-roșiatică atmosferei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Am fixat camera, am pus ochiul, Într-adevăr: cam slabă lumina. Dar merge. Vreau să-i spun și Andreei, n-o văd. Mai focalizez, din spatele senatorului apare o umbră uriașă. Leac cu o cagulă! Chiar așa: cu o cagulă, e căciula lui decupată, o recunosc. De ce mi-era teamă n-am scăpat! Nu-mi vine să cred. Mă uit la Leac cum Își pocnește degetele, Îmi pare sumbru, sumbru și deplasat. Senatorul zâmbește camerei, habar n-are ce se Întâmplă În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de la piață cărând pâine și verdețuri proaspete în panere adânci, țărani cocoșați sub cobilițele încărcate cu vase de tablă albe pline cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare zgomotul delicat al tocurilor înalte de la pantofii ușori, făcând uitate ghetele grele, frigul, umezeala și zăpada. Semnele războiul aproape nici nu se văd. Aspectul pașnic, liniștit, contrastează izbitor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la spital. Cum e cu mare grabă să ajungem am venit la dumneavoastră pentru mașină. Când vreți să plecați? Imediat ce permiteți. Atunci, să nu mai pierdem timpul, chiar acum aduc mașina. Sărut dreapta, domniță, spune bătrânul îndesându-și pe cap căciula din blană albă de miel în timp ce se îndepărtează. Rămași singuri, Smaranda se întoarce către Marius care asistase tăcut la toată convorbirea dintre cei doi. Îi mângâie încet și timid reverul uniformei, parcă îndepărtând niște scame imaginare. Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din încleștarea spasmodică a brațelor femeii, încearcă cu gesturi stângace să liniștească plânsul copilului. Cu toate încercările, bebelușul, un băiețel după funda albastră a bonetei, scâncește și suspină mai departe. Poate îi este foame! spune un bărbat înalt, cu o căciulă de oaie îndesată bine pe cap încât nu i se poate vedea fața. O țărancă tânără cu capul înfășurat într-o bogată basma albă care scoate în evidență drăgălășenia trăsăturilor arse de soare, pune jos coșul de nuiele plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din mers, scoate o batistă murdară cu ajutorul căreia își șterge fruntea asudată. Revine cu ochi încețoșați de oboseală la spinarea ușor gheboșată a sergentului care-i conduce. Pas după pas, acesta se mișcă precaut, atent unde pune piciorul, în timp ce de sub căciula trasă până peste sprâncenele groase scormonește neobosit cu privirea împrejurimile. Brusc, se lasă pe vine, cu pumnul înmănușat ridicat deasupra capului ca avertizare pentru ceilalți. Atitudinea lui arată că ceva nu este în regulă. Ascuns în spatele unui zid rămas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar acum privește preocupat către ceas. Se întoarce către cel din spatele lui și îi face semn să pornească. Aplecat de mijloc, acesta se îndepărtează cu pas elastic și tăcut, specific unui om al muntelui. Poartă un cojoc scurt și o căciulă neagră din piele de miel, cam rufoasă de atâta purtat. Are misiunea să taie în momentul declanșării atacului legătura telefonică dintre postul de pază și centrala punctului de comandă. Printr-un noroc chior descoperiseră firul telefonic chiar în acea dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cursă și să fie lichidată, dând prea multă încredere unor surse ce păreau a fi sigure. Pentru o secundă se înfioară sub o rafală de vânt rece și strânge mai tare în jurul gâtului gulerul scurtei îmblănite. Își aranjează mai bine căciula pe frunte. Noaptea începe deja să-și cânte preludiul și începe sa simtă în cizmele îmblănite primele semene ale gerului aspru. Se gândește la oamenii lui. Bine camuflați în zăpada căzută din belșug, știe că sunt înșirați în jurul obiectivului, formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de durere printre buzele crispate atunci când un partizan îl întoarce cu piciorul. Halatul de camuflaj este făcut ferfeniță. Pe uniforma încă nouă se văd inițialele HJ123. Partizanul, un băiețandru slab, cu ochi mari și plete lungi, șatene ce ies de sub căciula de blană, îndreptă arma spre capul rănitului. Privește către comandantul său. Acesta face un semn negativ din cap. Pușca Mauser, revolverul din toc, un Parabellum nou-nouț, grenadele agățate de centură, chiar și baioneta sunt culese rapid de către partizan. Apoi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]