2,073 matches
-
sufletească excepțională în lupta cu fireasca ruină a omului. Ovidiu însă e o piesă falsă, în care timp de patru acte se pregătește indignarea lui August, pentru ca în al cincilea toate personagiile principale să se adune în chip artificial la căpătâiul poetului muribund, la Tomis. Ovidiu are viziunea României viitoare: Și Istrul moștenește al Tibrului renume... Se nalță-o nouă Romă, renaște-o nouă lume. Proza este partea cea mai trainică a operei lui Alecsandri. Exonerat de obligația metrică și de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Hanul cu tei evocatorul evreimii din București, determinând în chipul acesta și o varietate de mahala românească, intransplantabilă. Lumea lui Peltz, văzută mai mult sociologic, e alcătuită din mici negustori stabili ori ambulanți, din prostituate, actori de bâlci, oameni fără căpătâi în căutarea unui rost. Notele lor tipice sunt o nostalgie de prosperitate, personificată îndeosebi în America, și într-o stare de nevroză și anemie atavică, atingând mai cu seamă viscerele și deci indirect sistemul nervos, de unde o exagerare a mizeriei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
niște nomazi sar la gîtul unor dușmani cînd ar putea să dea dosul din calea lor? Răspunsul îl dau tăblițele de plumb dosite de atîta amar de vreme la Institutul de Arheologie din București. Geții nu erau un popor fără căpătîi care umbla după bătaia vîntului să-și găseas-că izbăvirea în astă lume. Neam așezat la țarina lui cu rînduieli precise și neiertătoare aveau o structură socială puternică ce le permitea să ridice sabia asupra oricărui nepoftit. Cînd Darius bătea la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
scot în evidență trebuința de a participa la jertfa euharistică. Ne-am despărțit cu rugăciunea Tatăl nostru, dar ei au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. în timpul săptămânii am scris despre : Biblia cartea de căpătâi a preotului. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă, liniște rău prevestitoare, fețe triste, deznădăjduite. Soacră-mea bolnavă. Copilul palid. Marta slăbită, parcă făcea eforturi să pară bine dispusă. Ce pot face ? Cum îmi pot ajuta soția
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și tuturor legionarilor n-au putut jelui marginea mormântului. Doi ani trebuiau să treacă pentru ca împlinirea creștinească să aducă ruga la căpătâiul Lor. Apar primele semne Mormântul are o lungime de 11 metri și o lățime de 3 metri și jumătate. Adâncimea lui nu e mai mare de trei metri. Încă de dimineață, familiile Nicadorilor și Decemvirilor au sosit. D-na Codreanu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
necredinței lui. De aceea, Jurnalul fericirii, jurnalul unei convertiri religioase se deschide cu aceste cuvinte din evanghelistul Marcu: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele”. Este neîndoios cartea cea mai frumoasă a lui S. și, în același timp, una din cărțile de căpătâi ale literaturii confesive românești. Ea impune un destin, în sensul pe care îl dă Malraux acestui concept: destinul unui om care știe să își transforme experiența într-o formă a conștiinței sale. Scriitorul trece printr-o experiență existențială greu de
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
este redesenat în culori când feerice, când epopeice: „Aici, unde apa fântânilor / curge peste nesomnul memoriei / purtând cenușa sfântă / din biruințele voievozilor // aici, unde statornic în noapte / freamătă umbrele lui Ștefan, Iancu și Vlad, / și Mihai, având Steaua Unirii la căpătâi / aici, unde cu veșnicia / oasele străbunilor cutreieră Carpații / irizând cu stele și înnobilând/ trecerea noastră [...] Aici este țara neamului meu!” (Încrustări în vreme). Odată cu Miresemele fulgerului (1988), autorul renunță la poezia circumstanțială. Apar figuri mitologice și livrești, peisajul se spiritualizează
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
și scrie, citind.) "Dragă Fănică, te-am căutat! Mă întorc peste o jumătate de ceas. Trebuie să ne vedem înainte de întrunire. Așteaptă-mă negreșit; nu ieși: ai puțintică răbdare... Trahanache..." (pune scrisoarea la vedere pe masă.) Acuma să dăm de căpătâiele firelor iubitului nostru d. Cațavencu. (iese prin fund repede. Un moment scena goală; apoi ușile din dreapta și din stânga se deschid binișor. Din stânga iese Zoe, din dreapta Tipătescu și Cațavencu.) SCENA XII Tipătescu, Cațavencu, Zoe, apoi Cetățeanul turmentat Tipătescu: Blestemată politică! Un
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lăsau pe cei care mureau, că ziceau că sunt la număr ălea, că erau În gestiune... Mortu’ era Învelit cu câte o cârpă din aia, Îl ducea fără popă. Puneam și noi două surcele acolo În formă de cruce, la căpătâiul lui. Îl Îngropau așa ca pe câine acolo, Într-un țarc cu sârmă Împletită, sârmă ghimpată. Nici după moarte ăștia nu-s liberi... Așa a fost la colonia din Salcia, care era o colonie de exterminare, o colonie de sacrificiu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
adevărate binecuvîntări. L-am dus pe tata în „casa cea mare” s-o vadă pe mama. A îmbrățișat-o peste sicriu și a plîns zguduit, jelind-o și jeluindu-se ca și în ziua precedentă la aflarea morții ei. La căpătîi, aranjîndu-i mai bine broboada, Lucica plînge liniștit. Mă stăpînesc cît pot să nu dau drumul hohotelor care îmi sfîșie pieptul. Preotul, dascălul și pălimarul „citesc” primul „stîlp”. Încep să vină femei și bărbați la priveghi. Unii plîng, dar au în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vieții”, și nici nu bănuiau cît de scăzută e valoarea titlului de „intelectual” într-o lume în care altele sînt căile spre prosperitate. Nu le-am spus asta niciodată. Ce vor fi gîndit atunci de „neajungerea” mea cronică? Stau la căpătîiul mamei, singur, și caut să mi întipăresc în minte fiecare trăsătură a ei. Fața sa pare liniștită, exprimînd un fel de ciudată împăcare cu cele ce s-au întîmplat. Observ că are mîna stîngă încleștată iar dreapta i-i vînătă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
L-am visat, nu o dată, pe tata, dar la lumina zilei multe din aceste vise își pierdeau consistența. Cel pe care-l notez aci m-a făcut să mă gîndesc la singurătatea și tristețea sa dinaintea morții. Stătea, parcă, la căpătîiul celor două morminte (al lui și al mamei), pe pe o banchetă, în costum național (cum de obicei nu purta), fără pălărie, cu coatele înfipte în genunchi, pe gînduri și plîngînd... Pe 23 mai și, socotind zilele, îmi dau seama
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
legate de acele locuri. Apoi, de la Lucica, am plecat cu toții la cimitir. Rusaliile sînt, îmi dau seama, o sărbătoare aproape veselă. N-am auzit pe nimeni bocind, n-am văzut pe nimeni plîngînd. Cei dintr-un neam se adună la căpătîiul mortului sau morților lor, așază coșurile cu „moși”, le desfac, scot sticla cu rachiu și „zic” de la unul la altul cu același pahar. înainte de a rosti „Să fie de sufletul mamei (tatei, fratelui, sorei)”, varsă, fiecare, cîte o picătură. Își
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
te superi că-ți repet aceleași și aceleași rugăminți. Aș vrea să-mi risipești incertitudinile care mă cuprind. Caut seninul, liniștea, pacea sufletească, binele. Uneori urc piatra speranței pînă aproape de vîrful muntelui. Acolo, sus, aș vrea să-mi pun mîinile căpătîi și să mă odihnesc, dar piatra se rostogolește iarăși în văile umbrite de anxietăți. Nu stau prea mult și reiau urcușul. Astfel, viața mi se cheltuie între opinteli și căderi. Anii nu-mi aduc împliniri. În mare parte, realizările mele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tocmai de asta!) pe Grigurcu, pentru că „era zgîrcit și naiv”: odată a primit de-acasă o lădiță cu unt, dar n-a dat o bucățică nimănui, l-a ținut pînă s-a alterat, ba se mai și mira că la căpătîiul său miroase a rîncezeală! Despre Labiș îmi spune un lucru stupefiant: cică aproape toți colegii lui erau de părere că poetul trebuie să moară, altminteri nu va fi cineva. Un generos, autorul Primelor iubiri împrumuta cărți din biblioteca proprie (procurate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să depună un volum”. Convins că „ireversibilul” se va produce foarte curînd, m-a întrebat dacă vom scrie în revistă. L-am rugat s-o facă el și l-am mai rugat să-i pună un buchet de flori la căpătîi din partea mea. Eu voi căuta să notez ceva în jurnal: despre galopurile imaginației sale, despre febrilitatea, entuziasmul și generozitatea lui, despre nesiguranțele pe care le masca prin histrionism, în fine, despre deșertăciunea încercărilor și ambițiilor sale. „Poet provincial”, era în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel Nou. Pe latura dinspre interior a raclei erau mai mulți credincioși, indistincți în smerenia lor, în afară de un cuplu de tineri, pe care îi voi reîntîlni și în capelă, unde au format din lumînări aprinse numele lor: Tina + Costel. La căpătîiul Sfîntului, un popă pleșuv, palid, obosit, spovedea și dădea sfaturi celor care le solicitau. Încasa bani pentru serviciile sale, lucru care nu mi-a plăcut! Neîndoielnic, toți cei veniți la Sfînt au o suferință, o doleanță, o speranță. Unii și-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de către Comitetul Județean de Cultură, să lucrez la Fălticeni la organizarea viitoarei „Galerii a oamenilor de seamă”. 499 Referire și la Aurel George Stino, În calitate de coautor al Monografiei Ion Dragoslav. 500 Coca Codreanu. 501 Logodnica lui Holban a stat la căpătâiul acestuia, după operația la nervul marelui simpatic. L-a Îngrijit cu devotament și urma ca după ieșirea din spital, să se căsătorească. Soarta a vrut Însă altfel: Anton Holban și-a dat duhul În brațele ei. 502 Statutul de „documentarist
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
înjurată și discutată de cine vrei și cine nu vrei. Noi vom veni cu aportul nostru, cu banii munciți și trudiți pe meleagurile străine, pentru a ne ajuta țara, a-i revedea pe cei dragi, a aprinde o lumânare la căpătâiul morților noștri. Pentru a ne reîntâlni cu glia strămoșească, pământul sfânt pe care ne-am născut și am crescut. Cu oamenii în mijlocul cărora am trăit, ne-am îndrăgit și ne-am ajutat reciproc. Dați-ne libertatea de a veni și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lui de funcționar la Camera deputaților, dar nimeni nu-l putea îndepărta de Căpitan, pe care îl servea cu credință, iar pentru Ion Moța avea un cult. în ziua de 13 Februarie 1937 l-am văzut făcând de straje la căpătâiul celor doi morți în Spania: îmbrăcat în cămașă verde, ca o stană de piatră, parcă nu mai era Andrei cu părul lui ondulat și roșu, cu fața palidă bătută de vânt. Era transfigurat și cu gândul dus. Gândul lui era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
l-am vindecat, după sfatul lui Calciu cu o sulfamidă pe care o aveam de la venirea în Jilava. Am dizolvat sulfamida în cafeaua de dimineață și i-am introdus-o direct în intestin. Cum? De necrezut: l-am îndoit peste căpătâiul patului, i-am lărgit sfincterul anal cu singurul obiect aflat în cameră, coada periuței de dinți. După aceea, picurând pe coada periuței plasată în sfincter, cafeaua cu sulfamidă, i au ajuns în intestin. Operația arătată am făcut-o dimineață și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o să te trezești, o să vezi că-ți e mult mai bine. Hai, liniștește-te! Stau aici cât dormi. Când m-am trezit, am constatat că se întunecase de tot. Ploaia bătea drept în geam din pricina vântului puternic. Bătrânul stătea la căpătâiul meu. — Cum e? Ți-e mai bine? Mult mai bine decât înainte. Cât e ceasul? — Opt seara. Am încercat să mă ridic, dar am amețit. — Ce vrei să faci? mă întrebă bătrânul. — Trebuie să merg la bibliotecă să citesc vise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Visele pot aștepta. Și Paznicul, și fata de la bibliotecă știu că nu te poți mișca deocamdată. Biblioteca nu e deschisă. Bătrânul a oftat adânc și s-a îndreptat spre sobă. A turnat ceai într-o ceașcă și a revenit la căpătâiul meu. Vântul nu slăbise deloc în intensitate. Zguduia pur și simplu fereastra. — Am impresia că-ți cam place fata, zise el. N-aveam de gând să te întreb nimic, dar ai tot strigat-o cât ai delirat, așa că nu văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]