2,531 matches
-
de vreo doi-trei ani, când ne-am văzut aproape zilnic. Ne unea, cred, în primul rând singurătatea. Umblam prin parcuri, prin berării, îl vizitam acasă, unde avea o vitrină acoperită cu poeme generaționiste, discutam, firește, despre poezie, dar mai ales căscam gura la discursul lui parodic, inimitabil, care mă făcea uneori să-mi pierd răsuflarea de râs. Sânt singurul, de altfel, din careul nostru "Luft mit Diamanten" {"von Cărtărescu zu Coșovei, von Iaru zu Stratan ...") care n-are umor. Cel puțin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
iar ochii lui buni păreau că zâmbesc, deși nu zâmbeau. Văzând acești ochi, preotul se făcu vânăt de mânie și îl chemă pe soldatul înlemnit cu lancea în mână. Arătând cu nuiaua spre lucrătorii argintari, preotul spuse: - Ucide-i! Soldatul căscă gura și se uită la preot cu ochii holbați. Nu pricepea. Și mai mânios, preotul strigă: - Ucide-i și adă alții în locul lor! Altfel, vei fi ucis tu! Apoi lovi iarăși cu nuiaua pe unul dintre purtătorii scaunului. Cei patru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ai să mă crezi? Căpetenia nu zise nimic, dar îl privi cu ochi batjocoritori. Auta scoase liniștit din sân o cutie dată de străini, o deschise și pe una din foile albe scrise ceva cu bețișorul fermecat. Căpetenia și soldații căscară gura. Căpetenia făcu un pas înapoi. Auta mai zise: - Sau hai cu mine acolo, să vezi singur dacă am mințit ori nu! Căpetenia îl privi cu ochii măriți de spaimă și zise repede: - Nu mă duc! - Fă ce vrei, îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu mâna întinsă spre câine. Apăsă un bumb din spatele țevii, și câinele se prăbuși pe lespezi, mort. Auta privi uimit această minune pe care n-o bănuise. Așadar, aveau arme. Iahuben, care până acum nici nu se uitase la străini, căscă gura și holbă ochii la țeava fermecată. Străinul stătea cu țeava întinsă spre soldați. Ei văzuseră moartea grabnică a câinelui și nu mai ascultară de porunca dată, fugind care încotro. Tefnaht auzise amenințarea străinului și vedea și țeava din mâna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se hrăniseră vânând sau pescuind. Prisosul vânatului îl vânduseră prin piețele întîlnite în cale. În Sodoma intrară ziua. Noaptea trebuia să-și caute sălaș la marginea ei, la vreun meșteșugar sărac ori la vreun pescar sau păstor. Lumea străină mișuna căscând gura la înfricoșătoarele palate însă cei doi care apucaseră să vadă palatele Atlantidei nici nu se speriau de măreția de aici, nici nu aveau vreme s-o vadă. Ducîndu-se spre piață și văzând jilțurile purtate pe umeri de robi care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unei reîncărcări cu qi. Capul Întinderea feței și a gâtului Tehnică: aceasta poate fi practicată stând în postura Calului, șezând sau stând întinși în pat. Înclinați-vă capul în sus și întindeți fața vertical, cât de mult puteți, ca și cum ați căsca foarte tare. Deschideți ochii și gura mari (figura 4.15a). Apoi, contractați mușchii faciali într-o grimasă. Repetați de aproximativ douăzeci de ori, întinzând diferiți mușchi în parte, pe măsură ce deveniți conștienți de existența lor. Apoi, înclinați capul în sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
l-ai picat lamentabil. L-ai picat cu brio... iau un mănunchi din părul ei de paie slinoase Între arătător și degetul mare pentru a-mi ilustra spusele. Fața ei pare să umble bășici, se umflă În timp ce-și cască gura mare. Ce spui, țipă ea, cum rămâne atunci cu noi? — Spun că trebuie să pleci și să te gândești bine de una singură la ce simți de fapt. Altfel... o să fiu sincer, asta n-are nici un rost, să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În plus și stimulentul că poate ești În stare să faci ceva care să-l impresioneze plăcut pe tatăl tău. Pentru voi doi a fost destul de ușor să vă strecurați prin gardul de tablă ondulată. V-ați uitat cu gurile căscate În sus la muntele Înalt de cărbune din fața voastră. Hai să ne urcăm pe munte, ai spus tu, sau Stevie a fost cel care a zis-o? Cine s-a năpustit primul și cine l-a urmat? Contează oare? Erați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
televizor, nu ne ocupăm de curățenie, nu-i neglijăm pe oaspeți. Nu ne uităm la ceas niciodată în prezența musafirilor. Un asemenea gest arată că ne-am plictisit de oaspeții noștri și că abia așteptăm să plece. De asemenea, nu căscăm, pentru că și acest gest ar arăta că ne-am plictisit. La plecarea musafirilor este politicos să spunem: „Vă mulțumim că ați venit!” sau „Vă mulțumim că ați răspuns invitației noastre!”. Musafirii trebuie conduși cel puțin până la ieșirea din locuința noastră
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
la Externe) și lordul John Chamberlain (la Colonii). Totuși, data vizitei se pare că a fost inițiativa lui Eduard. În luna mai 1903, acesta descindea în gara Bois de Boulogne unde a fost primit de președintele Loubet. Mulțimea de gură cască l-a întîmpinat pe rege și suita lui cu huiduieli și strigăte inventiv aluzive de Vive Jeanne D'Arc. Netulburat, Eduard l-a salutat pe Loubet în franceză și i-a spus că este fericit să pășească din nou pe
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații. Mai întâi sunt abordate „cuvintele moștenite de la strămoșii noștri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acestui popor, religia, prejudecățile sale asupra a ceea ce dă naștere demnității omului, trebuiau să-i procure cea mai mare plăcere posibilă. A-i imita astăzi pe Sofocle și Euripide și a pretinde că aceste imitații nu l-ar face să caște pe francezul secolului al XIX-lea, înseamnă clasicism." Baudelaire (1821-1867), cu o generație mai târziu, va regăsi aceleași accente, înțelegând prin "romantism, expresia cea mai recentă și cea mai modernă a frumuseții", când afirmă, peremptoriu, în Salonul din 184679: "cine
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din noaptea aceea, dinspre Bobotează, când s-a născut Anuca, și el a împușcat-o în picior. Și, iarași, cu o ultimă sforțare, animalul căscă larg gura, vrând parcă, să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnind fără întoarcere. Luna se ascunse după o zdreanță de nor... Codrul tăcut, înghițea zvâcnelili fiarei și a omului, străpuns de un fior înghețat. Anton, deși vânător
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea se căsca în față tot mai mare... Pădurarul, cu o stăpânire de sine, înfricoșătoare, în fata morții, se uita adânc în ochii fosforescenți ai fiarei, atrăgându-i privirea, întinzându-și ușor mâna spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă, lupul părea să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit, fără întoarcere. Când moșierul deschise ochii, Anton trăgea cuțitul, de vânat mistreți, din țeasta lupului, chiar dintre ochi, și-l șterse de sânge în zăpadă. Apoi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prin pădure, fără zgomot, cu pași lungi alunecători, suri, cenușii, puternici și fără frică, spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii lor toată sălbăticia și ferocitatea... O râpă sfâșiată se cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi era tare dor de bunicul ei, bătrânul Toma. Drumul spre cimitir cotește mereu, pe coastă, căutând pante mai blânde. Pe partea dreaptă, se cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un tufar de cătină, fâlfâind aerul cu aripile într-un șuierat ascuțit, și se afundă în crâng. Tufișuri și hățișuri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ocupe de ele și să sublinieze părțile mai importante pentru ca el să nu-și irosească timpul prețios citind fiecare cuvințel. Trase primul dosar în fața ochilor. „Fonduri de proprietate achiziționate prin efect de pârghie“, citea. O nouă tendință în sudul Europei. Căscă larg și deschise dosarul. Era aproape miezul nopții când termină vreo șase rapoarte, dar realiză, ușor surprinsă, că le putea rezuma chiar destul de bine și că existau câteva idei pe care trebuia pus accentul în fiecare. Tocmai sublinia o posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-n poartă. Te iubesc nespus, știu că ți-am mai spus, Mă repet cu patimă deplină, Dar perseverez, fac din tine crez, Iar prin neguri îmi rămâi lumină. 5 mai 2011 Mă îndrăgostesc de tine în fiecare diminieață atunci când orașul cască alene tu deschizi larg ferestrele și aduci dimineața în pumni ne spălăm cu ea pe față apoi vorbim despre dragoste sărutând literele dezmorțite ale cuvintelor iubirea noastră seamănă cu o carte gustăm cu privirea fiecare rând sau punem semn între
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mea, trebuie să fiu patronul multor cauze și sponsorul multor acțiuni caritabile - știți la ce mă refer. Bogăția are și ea obligațiile ei. Și o budă plasată afară are obligațiile ei, mi-am spus. Anticipând ce avea să urmeze, am căscat În sinea mea, dar am zis: — Cred asta, cu siguranță. Am spus-o pe un ton atât de afectat, Încât ezită un moment Înainte de a continua cu frazele uzate pe care le mai auzisem de atâtea ori Înainte. „Nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
grupă sanguină cu cea a bărbatului. Cred că avuseseră o seară de pomină. A, și ea era Însărcinată În opt săptămâni. Asta e, lumânarea plăpândă a vieții arde foarte puțin. — Însărcinată, am repetat eu cuvântul gânditor. Illmann se Întinse și căscă. — Da, zise el. Vrei să știi ce mâncaseră la cină? — Nu, am răspuns eu cu fermitate. Spune-mi, În schimb, ceva despre seif. Era deschis sau Închis? — Deschis. Făcu o pauză. Știi, e interesant, nici măcar nu m-ai Întrebat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zis făcând tot posibilul să ignor cele două copane și barba de boier rus dintre ele, care erau lăsate la vedere de dragul meu. Simțeai mâncărimile sifilisului numai uitându-te la ea. Am adăugat: — Sunt un prieten de-al lui. Țestoasa căscă neconvingător și, considerând că am văzut destul pe degeaba, Își petrecu halatul, legându-l cu cordonul. — Ești polițai? pufni ea pe nas. Am mai zis, sunt un prieten. Își Încrucișă brațele și se sprijini de tocul ușii: — Neumann nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă Întreabă dacă vreau să fac o plimbare În strălucitoarea lui mașină neagră. Normal că mi se Înmoaie genunchii, că doar știu că ai rezervat pentru noi cea mai bună masă de la Horcher’s. — Cineva important vrea să te vadă, căscă el. Cineva foarte important. — M-au ales pe mine În echipa olimpică de aruncare a rahatului, nu? Fața lui Rienacker se schimbă la culoare și nările Îi palpitară puternic și repede, ca două sticle cu apă fiartă care se golescc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
goală de lângă pat. Căruciorul a rămas în sufragerie, astăzi n-am mai ieșit la plimbare, am așteptat doar să vină seara, am legănat căruciorul înainte și înapoi. Nu există oboseală. Nu există boală. Doar golul unei după-amiezi. Hăul care se cască între ora 1 și ora 7. Gândul că mâine n-o să am bani de scutece sau de banane. Proiectul meu de familie fericită eșuat. Am slăbit mult. Nu dau cu aspiratorul, zgomotul lui o sperie și începe să plângă. Mă
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
retrăgeam, încet, în mine însumi. Curând nu mai percepeam zgomotul îndepărtat al discotecii și o vomă de gânduri și imagini mă invada, mă tortura, nu-mi dădea voie să dispar în somn. Un cap de viperă, luminos, cu colții curbi, căsca botul pe retinele mele. Un mort, cu pielea feței în putrefacție, îmi spunea încet numele. La geamul dormitorului câteva capete verzui de copii lunecau ca niște baloane, încercînd să pătrundă înăuntru. Voci poruncitoare îmi răsunau limpede în auz. Mă apăram
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]