2,267 matches
-
XXIX), «la 27 km de Craiova și la 9 km de reședința plășei, Filiași»(MDGR, V, p. 548 sq.). Comuna Tatomirești, după cum se precizează în prestigioasa lucrare academică, «e situată pe ambele maluri ale râului Jiu»; "comuna" e «formată din cătunele Tatomirești» - "cătun / sat" care-i și reședință, pe malul stâng al Jiului - și Sfircea - cătun / sat pe malul drept al respectivului râu. Comuna Tatomirești «se învecinează la Est cu comuna Brădești, despărțindu-se prin Valea-Rea; la Sud, cu comuna Braloștița
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
27 km de Craiova și la 9 km de reședința plășei, Filiași»(MDGR, V, p. 548 sq.). Comuna Tatomirești, după cum se precizează în prestigioasa lucrare academică, «e situată pe ambele maluri ale râului Jiu»; "comuna" e «formată din cătunele Tatomirești» - "cătun / sat" care-i și reședință, pe malul stâng al Jiului - și Sfircea - cătun / sat pe malul drept al respectivului râu. Comuna Tatomirești «se învecinează la Est cu comuna Brădești, despărțindu-se prin Valea-Rea; la Sud, cu comuna Braloștița»; la Vest
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
V, p. 548 sq.). Comuna Tatomirești, după cum se precizează în prestigioasa lucrare academică, «e situată pe ambele maluri ale râului Jiu»; "comuna" e «formată din cătunele Tatomirești» - "cătun / sat" care-i și reședință, pe malul stâng al Jiului - și Sfircea - cătun / sat pe malul drept al respectivului râu. Comuna Tatomirești «se învecinează la Est cu comuna Brădești, despărțindu-se prin Valea-Rea; la Sud, cu comuna Braloștița»; la Vest, cu comuna Răcari; «și la Nord, cu comuna Brădești.» (MDGR, V, p. 549
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
suflete»; mai are «două biserici: una în Tatomirești, făcută de Matei Biv-vel-Aga Medelnicerul cu soția sa Anița», în anul 1750, care a fost «reparată, la 1826, de R. Șerban-Filișanu, și, la anul 1886, de d-na S. Filișanul; cealaltă - în cătunul Sfârcea, făcută de locuitori, pe la anul 1850, ambele deservite de 2 preoți și 2 cântăreți». Comuna Tatomirești este traversată de trei kilometri ai «căii ferate», fiind deservită de Stația CFR Răcari; între «căile vecinale, una(-i) către Scăiești, în întindere
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
Tatomirești este traversată de trei kilometri ai «căii ferate», fiind deservită de Stația CFR Răcari; între «căile vecinale, una(-i) către Scăiești, în întindere de 5 km», alta-i către «Brădești, de 7 km.». Despre "reședința comunei, care-i satul / cătunul Tatomirești", «situat pe stânga râului Jiul și străbătut de dealul Tatomirești», mai aflăm că «are o populație de 583 suflete» și «o școală mixtă, ce funcționează din 1874» "(ibid.)". Moșia particulară" Tatomirești, din «jud. Dolj, plasa Jiul de Sus, comuna
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
Chiriacu, iar comuna Ciolanu avea 681 de locuitori în satul de reședință. Atunci se înființase pe teritoriul de astăzi al comunei și comuna Radu Vodă, având 1392 de locuitori în satele Cantemir, Dimitrie A. Sturdza, Moșteni-Călărășani, Radu Vodă și în cătunul Trupu-Buciumeni. În 1931, comunei Ciolanu i s-a alipit și satul Petru Rareș, de la comuna Pângălești. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Giurgiu și apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București. În timp, comuna Chiriacu a luat
Comuna Izvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/300438_a_301767]
-
Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Balașoieni și împărțirea ei între comunele Ogrezeni și Grădinari. Astfel, comuna Ogrezeni-Balașoieni avea 3920 de locuitori în satele Ogrezeni și Bălășoeni și era inclusă în plasa Bolintin a aceluiași județ, în timp ce satul Hobaia și cătunul Bolovani fuseseră arondate comunei Grădinari. În 1931, comuna Bălășoeni a fost reînființată, având în compunere satele Bălășoeni și Hobaia, dar numai pentru scurt timp, după care a fost din nou absorbită de comuna Ogrezeni. În 1950, comuna a fost transferată
Comuna Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300441_a_301770]
-
5,14% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Pângălești", făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată doar din satul de reședință (care avea și un cătun Ciolanu), având în total 656 de locuitori. În comună existau o biserică și o școală mixtă cu 54 de elevi (dintre care 6 fete), iar principalii proprietari de pământ erau moștenitorii lui Em. Pangal. La acea vreme, pe teritoriul actual
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
biserici și o școală mixtă cu 33 de elevi (dintre care 2 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Argeș a aceluiași județ; comuna Pângălești avea 2514 locuitori în satele Pângălești, Petru Rareș și Principele Nicolae și în cătunul Albele. Satul Bila se separase de comuna Cămineasca, formând o comună de sine stătătoare, cu 1068 de locuitori; în timp ce comuna Cămineasca avea în satul ei 1105 locuitori. În 1931, și satul Principele Nicolae s-a separat de comuna Pângălești, formând
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
Vadu Lat și Bucșani. Marele Dicționar Geografic al României menționează Vadu Lat ca ce-a de-a doua haltă a serviciului de poștă dintre București și Craiova (cunoscut ca drumul Olacului). La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era un cătun cu o populație de doar 45 de locuitori, ce făcea parte din comuna Obedeni, plasa Neajlov. În acea perioadă spitalul din localitate era unul din cele 2 spitale ale județului Vlașca. Satul are o școală generală și un spital de
Vadu Lat, Giurgiu () [Corola-website/Science/300448_a_301777]
-
este un sat în comuna Vladimir din județul Gorj, Oltenia, România. Satul Frasin este de forma liniară. De la intersecția cu drumul Moțeștilor, mergând spre nord, nu mai sunt case. Vin câmpuri cultivate și apoi, ca la un kilometru, începe Rogojina, cătun care face parte din comuna Jupânești, sătul Vierșani. Religia oamenilor din partea locului este creștin-ortodoxă, parohia cuprinde patru biserici. Bisericile sunt la Rogojina, la Moțești, biserica nouă, construită de o familie avută a satului, Ciugulea, la Frasinu, o bisericuța simplă, „pe
Frasin, Gorj () [Corola-website/Science/300460_a_301789]
-
fapt ctitorul bisericii (frescele îl înfățișează împreună cu doamna să și literele sunt chirilice, dar limba e română). Biserică este declarată monument istoric. De numele lui Mușc fanariotul se leaga și denumirea care circulă printre oameni, negăsită pe nici o hartă, a cătunului Musculești, care se află pe malul celălalt al Gilortului.
Frasin, Gorj () [Corola-website/Science/300460_a_301789]
-
XV-lea, există are o continuitate de secole a acestuia. În jurul anului 1800 apare "Geografia Fizică și Politica" care dă pentru prima oara date statistice despre Budieni - Budieni s (sat) în județul Gorj, p (plasa) Ocalul, formează c (comună) cu cătunele Dragoieni și Pișteștii din Deal cu 955 locuitori. Deci la începutul secolului al 19-lea așezarea Budienilor avea aproape 1000 de locuitori. Primul act de hotărnicie cunoscut este cel al inginerului Caramenchi în 1842 unde se spune ca hotarul moșnenilor
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Dobridor este un sat în comuna Moțăței din județul Dolj, Oltenia, România. Acest cătun cu o populație de 1000-1100 de locuitori din sud-vestul României are o geografie relativ banală dar o istorie interesantă, în care faptele reale se combină cu legende și povești bizare ce se transmit din generație în generație și pe care
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cu locuitorii din satele învecinate pe care îi tratau „de sus”, cu superioară îngăduință sau chiar cu dispreț. Este semnificativ faptul că dobridorenii au refuzat programatic să participe la mișcări sociale. (În 1907 au folosit Tabia pentru a apăra liniștea cătunului de „moțățăienii” și „risipicenii” răsculați care amenințau să dea foc conacelor din Dobridor.) O etică sui-generis alcătuită din cutume severe și controlată prin teama de „gura satului” întreținea relații interumane de o moralitate excepțională. Țăranii din satele învecinate recunoșteau acestă
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
din alt neam. Acesta era considerat Mărin Pătrașcu („Mărin Mincinosu”). Lui i se datorează „cea mai mare minciună care s-a auzit vreodată la Dobridor”, numită „Porcul-în-gutui”: Se spune că într-o zi Mărin Pătrașcu a venit „în vale” (centrul cătunului, unde se adună zilnic cei care nu au nimic altceva de făcut) mimând o mare îngrijorare. Interogat cu privire la pricina spaimei, el a răspuns că se teme că gutuiul său cel „mare și aplecat” este pe cale să se dărâme
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan Codrescu, "Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor", Blogurile ROST, nr. 34, decembrie 2005). De asemenea, evocări sugestive la Ion Negreț-Dobridor, "Mitul lui Chiron" (Ed. Aramis,București, 2001) și "Catastrofa Pedagogică" (Ed. Afeliu, București, 1995). Frumusețea tainică a cătunului este însă surprinsă magistral de Ilariu Dobridor în volumul de versuri "Vocile singurătății" (București, 1937). "Istoria românilor", vol. I, Cap. ˝Dacoromanii apoi românii în timpul migrațiilor˝, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 177-188; D. Macrea, Circulația cuvintelor în limba română, Sibiu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
3 fete) și o biserică. În anul 1873, cele două comune au fost unite sub numele de Popești-Leurdeni iar în 1925 comuna făcea parte din plasa Pantelimon a aceluiași județ și fiind compusă din satele Popești-Pavlicheni (reședința), Popești-Români, Leurdeni și cătunul Cula, având o populație de 2100 de locuitori. În 1950, comuna Popești-Leordeni a fost arondată raionului N. Bălcescu din orașul republican București, iar în 1968, a devenit comună suburbană a municipiului București, toate satele ei fiind contopite într-unul singur
Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300508_a_301837]
-
funcționau două școli mixte (la Ciorogârla și Dârvari), o moară de apă, două mașini de treierat cu aburi și 5 biserici ortodoxe. În 1925, era parte a plășii Domnești din același județ, având aceeași compoziție (Mănăstirea Ciorogârla era consemnată drept cătun al comunei) și o populație de 3008 locuitori. Temporar, în 1931, satele Dârvari și Cațichea au alcătuit o comună separată, numită „Dârvari”. Ulterior, satul Cațichea a dispărut, fiind înglobat în satul Dârvari. În 1950, comuna a trecut în subordinea raionului
Comuna Ciorogârla, Ilfov () [Corola-website/Science/300494_a_301823]
-
a și promovat operele sale. Ca recunoaștere a sfințeniei și misiunii sale în folosul tinerilor, el a fost canonizat de către Biserica Catolică în anul 1934. Ioan Melchiore Bosco s-a născut la data de 16 august 1815 în Becchi, un cătun de 10 case ce aparținea de satul Morialdo, la o distanță de 5 km de comuna Castelnuovo din provincia Asti. Părinții săi erau Francisc Bosco și Margareta Occhiena. Copilăria și-a petrecut-o în satul natal în perioada 1815-1827. A
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
comună) și localitatea Feldioara au fost atestate documentar în anul 1327. Doi ani mai târziu, în 1329, a fost atestată documentar localitatea Copru, iar în 1956 localitățile Hagău, Hodaie și Valea Caldă au fost recunoscute documentar, până atunci fiind considerate cătune aparținătoare localității Cătina. Înainte de 1600, pe vatra satului Cătina a existat o mănăstire benedictină, o biserică și un cimitir. Vasile Turc a fost preot greco-catolic în Cătina - revoluționar, Tribun al Câmpiei în timpul Revoluției de la 1848 din Transilvania. În anul 1848
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier) . În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
Cseh susțin ipoteza conform căreia la originea numelui satului s-ar afla proprietari de pămant. Documentele medievale arată că Petru Panchelus (cel cu platoșă) și urmașii săi au stăpânit multă vreme moșia Panticeu. Cătălina. Cătălina, Cătălina-Dorna, Sfânta Cătălina-Dorna (mag. Kzyentkatolnadorna), cătun și apoi sat de sine stătător, compus din cătunele Cătălina și Dorna, cunoaște prima atestare documentară în 1320, printr-un act în care este menționat și satul vecin, Sărata. Un cătun cu nume similar, atestat documentar prin 1800, Cătălina, Cătălin
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
s-ar afla proprietari de pămant. Documentele medievale arată că Petru Panchelus (cel cu platoșă) și urmașii săi au stăpânit multă vreme moșia Panticeu. Cătălina. Cătălina, Cătălina-Dorna, Sfânta Cătălina-Dorna (mag. Kzyentkatolnadorna), cătun și apoi sat de sine stătător, compus din cătunele Cătălina și Dorna, cunoaște prima atestare documentară în 1320, printr-un act în care este menționat și satul vecin, Sărata. Un cătun cu nume similar, atestat documentar prin 1800, Cătălina, Cătălin, ung. Koltókatalin (cca. 1800 - Kolto-Katalin, 1839 - Katelinfalva, Katelina), se
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]