2,014 matches
-
autocarul, și cei mai neajutorați sînt spălați cu ajutorul ultimei achiziții a doctorului Malbrin, directorul, o impresionantă mașinărie adusă din Anglia cu telecomandă care Îi ia după ce sînt fixați În niște chingi solide cu catarame ca de parașută, Îi bagă-n cadă, Îi scoate, de nenumărate ori, totul e automat, Îi Înmoaie, săpunește, stoarce, și după ce ne-a demonstrat cu nespusă mulțumire cum funcționează albaluxul, Malbrin ne-a condus, pe Mașa și pe mine, Într-un soi de sală de clasă, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sau de pe coridor, prin ușa lată, pe care o închideam noaptea cu o bară de lemn. Dedeam la o parte învelitoarea spumoasă care atârna deasupra patului și plecam să mă spăl în curte, într-o cabină de tablă care acoperea cada de ciment, în care servitorii turnau de cu seară câteva duzini de găleți cu apă. Era un ceremonial nou și reconfortant dușul acesta improvizat în mijlocul curții. Scoteam apa cu o cană și o zvârleam pe trup, tremurând tot, căci era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că o ghirlandă atîr-nată de gâtul unei fecioare înseamnă logodnă. Și atunci apăru un tânăr de o rară frumusețe, cu lungi plete negre pe umăr, cu ochi pătrunzători și gură roșie (suferii cumplit ascultând pe Maitreyi descriindu-mi-l), care căzii la picioarele d-nei, îi atinse tălpile cu mâna și îi spuse: "Mamă". Atât. A dispărut apoi. L-a iubit pe tânărul acesta ani de-a rândul, chiar după ce începuse să se îndrăgostească de Tagore. (Amănuntul l-am reținut; dacă se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Minunat nume. Va trebui să Încercăm să ne ridicăm la standardul lui. Vrei să te speli primul? — Nu. Du-te tu. — Bine. Da’ o să fac o baie lungă, să știi. — Du-te. Din partea mea, poți să te și culci În cadă. — SĂ știi că s-ar putea. N-am dormit chiar toată ziua, nu? — Ai fost nemaipomenită. Și oricum a fost un drum plictisitor. — Ei, n-a fost așa de rău. În mare parte a fost foarte frumos. Da’ New Orleans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Spania, Însă situația nu era prea clară Încă. Citi cu atenție toate știrile despre Spania din cele trei ziare, după care restul știrilor internaționale și, În cele din urmă, le citi pe cele locale. — Ești bine, iubitule? strigă Helena din cadă. — Da, minunat. — Te-ai dezbrăcat? — Da. — Ai ceva pe tine? — Nu. — Ești Încă bronzat? — Da, mai sînt. — Știi, plaja aia de azi-dimineață e cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o-n viața mea. — MĂ-ntreb cum de-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zapisul meu la cinstita mîna dumnealui spătar Manolachi Dimachi, precum să se știe că,... am vîndut dumnealui 4 pogoane de vie și cu livadă din vale de vie cu casă în vie și cramă și toate cele trebuincioase, adică 3 căzi, 4 poloboace și un călcătoriu”. Mai departe scrie: „Și cînd am vîndut,... toți megieșii cum și răzeșii întrebîndu-i și neavînd trebuință de a cumpăra, am vîndut dumisale”. Această ultimă parte a zapisului era obligatorie în orice vânzare. Unii nu o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
eu, Ștefan Ciurchi, împreună cu soțul mieu Ileana am dat... zapisul de a noastră bună voie la mîna maicăi Antonii starița ot sfînta mănăstiri Socola precum... i-am vîndut un pogon și giumătate de vii cu livada ei, cu casă, cu cadă, cu un ciubăr și o călcătoare; și vie este alăture cu vie mănăstirii Socola”. Acum să te ții bine, vere, fiindcă n-o să-ți vină să crezi ce vei auzi... Din moment ce lucrurile s-au petrecut aevea și au fost și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fost vornicel în satul Socola. La moartea soțului ei, a rămas datoare cu 150 de lei lui Ioniță Chira, logofăt, care primise ca gaj pentru împrumut cinci pogoane și o fârtă de vie în Dealul Cetățuii, cu livadă îngrădită, două căzi, patru poloboace, două ciubere și o călcătoare. Norocul bietei femei a fost că a obținut un preț bun (450 lei) chiar de la Ioniță Chira. Așa a scăpat de datorii Măriuța „femeie săracă și îndatorită și la alții, de cătră bărbatul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a obținut un preț bun (450 lei) chiar de la Ioniță Chira. Așa a scăpat de datorii Măriuța „femeie săracă și îndatorită și la alții, de cătră bărbatul meu, cu mulți bani”. Am tot întâlnit printre cele vândute, ba ciubere, ba căzi, ba „o călcătoare”... Ce-o fi și cu un asemenea obiect? Apoi, la acea vreme, se adunau strugurii, se puneau în „călcătoare” și... Aici, i-aici! Flăcăii își suflecau izmenele, își spălau picioarele cu apă curată și,... urcau în „călcătoare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spune: „Am vîndut sfinții sale patru pogoani și trei fîrte de vii lucrătoare i cu livadă din vale și din deal i cu casă șidrilită cu pivniță cu cramă i cu grajdi i cu casa deosebit pentru vier, i patru căzi doao ciuberî, i o călcătoare, i un teascu, i o bute i doao poloboci. Care toate aceste le-am vîndut cu tocmală, drept 990 lei” La sfârșitul zapisului găsim: „Și eu am scris zapisul acesta cu zîsa dumnealui Ioniță ceaușul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Dumitru Panagu via vândută la 13 mai 1790: “Adeverez cu această scrisoare dumisale Costandin Cațichi poroșnic precum... am vândut... o ogradă de vii, și cu livadă toată ci să cuprinde în îngrăditură, cu casă și cu toate vasăle vii, adică căzi, călcători, dejă, teascu și toate ale vii, în care sînt opt pogoani vii lucrătoare... care vii sînt pe moșie mănăstirii Copoului, la Dealul Ursolii”. Nu văd noutatea, vere. Păi cum s-o vezi când te-au cam furat gândurile și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și tace, eu fac câte un salt și mă gândesc. La cine? La mine. Ies puțin din visul lui Pam și vă invit în gând la mine. Iată ce gândesc: Nu știu de ce risipește PAM atâta apă. La duș, la cadă, la chiuvetă și - evident - pentru scaunul acela alb, cu capac, toaleta, care în loc să aibă în el nisip, ca la noi, la pisici, funcționează tot cu apă. Se vorbește peste tot, toată lumea știe că e criză de apă, că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
toată lumea știe că e criză de apă, că trebuie să economisim apa, dar unii o risipesc fără să le pese. Dacă s-ar lua exemplu de la pisici, care sunt foarte curate pentru că își ling singure blana zilnic, fără duș, fără cadă și alte forme de risipă, oamenii ar fi, oricum, mai curați. Dar ce tot spun eu?! Cu toată mintea lor, de care fac atâta caz, oamenii n-au reușit nici măcar să-și ascută văzul, să nu mai umble bezmetici noaptea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
PAM are dreptate. Eu mă tot gândesc cum am putea face, oare, să se termine bine. Voi vă gândiți? Putem sări împreună peste obstacole? ...Scuzați, acum mă duc în baie. Am transpirat la fitness și trebuie să mă spăl. În cadă mă spăl, dar nu cu apă. Știți doar cum se spală pisicile și cât de econoame sunt ele nu numai cu apa. Dar ...apropo de apă: voi ați văzut cum se poate găuri apa? Eu văd în fiecare zi chestia
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
tutu-ul ei de balerină făcând pas de bourrée, și suindu-se sus, sus în stejarul înalt, și îngropată în frunze sau în zăpadă, și agățată ca o maimuță de tatăl ei, și jucând șah cu Nini, și stând în cadă îmbrăcată în costumul ei de sirenă, și vorbind la telefonul-duș cu bunicile ei, și apropiindu-și fața de mine și spunându-mi „Simonicamicămamă “ și, apoi, șoptit : „Ssssmooonnaaaaaaaa “. Am notat atât de rar, de puțin din ce spunea vocea de rățușcă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
chica fețî boirești la drum lung... Așă cî ci mi-am zâs? Ia sî trag eu o fugî pânî la șpital la domnu’ doctoru’ nostru sî videm ci gânduri ari. ȘÎ te-am așteaptat aici cî În șpital nu sî cadi... ― Cam ai dreptate matale. Cât privește drumul nostru către dumneavoastră, nu ți-oi putea spune nimic până nu stau de vorbă cu domnul profesor. ― ȘÎ cum aflăm noi ce-o zâs domnu’ profisoru’ doctoru’? ― Apoi știu și eu? Doar dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai frumoase! A așezat tava pe masă, mișcându și apoi palma pe deasupra ei, ca și cum ar fi vrut să Îndepărteze un voal nevăzut... ― Amu’, dacî nu va fi cu suparari, noi am vre sî ni spălăm obrazu’ așa dupî cum sî cadi... ― Cum să vă spălați obrazul? Doar nu vi l-ați pătat nici cum. V-ați purtat cum se cade față de noi. Ba, dacă stăm să ne gândim, ne-ați ajutat Într-un fel - a vorbit țăranul cel În vârstă. ― Apâi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce trup are arăpoaica! De ce nu sunt eu bărbat? Doamne! O sprâncenată de asta mi-aș lua! Uite la ea! Ce mijloc! Ce șolduri. Pe urmă, ce țâțe! Da’ ce picioare! Parcă-i scrisă, nu alta!” ― Acum, bagă-te În cadă - i-a spus infirmiera, Întorcându se spre ea. Stanca a tresărit ca o jivină când dă cu ochii de om. A dus mâinile la sâni, și-a strâns picioarele, devenind un fel de arici... ― Fii Înțelegătoare, Stăncuțo. Hai, scumpo. Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și așteaptă mă, că mă Întorc Îndată, să te spăl pe spate... Îi căzuse dragă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a pășit peste marginea căzii. ― Așa, frumoaso! Întinde-te În apă și așteaptă mă, că mă Întorc Îndată, să te spăl pe spate... Îi căzuse dragă „Arăpoaica” și abia aștepta s-o vadă cum arată după baie... La puțin timp, infirmiera s-a Întors, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-mi spui, fata mamii. ― Așă am sî vă zâc, da’ numa’ când nu-i nimi’... ― Acum, freacă-te cu săpun. Pe urmă, te-i Întoarce să te spăl pe spate... După vreo jumătate de ceas, Stăncuța a ieșit din cadă. Era toată numai nuri. Din nou, gândul infirmierei a zburat la bărbații care nu știu ce-i frumos... Din pachețelul adus, a scos o cămășuță de noapte frumoasă și a Îmbrăcat-o pe Afrodita... ― Ia să te vadă mama cum arăți. Ptiu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să mai și plouă. Numai să pun un lighean - să plouă când îl apucă, în lighean. - În baie vrei? - În baie e mai bine. Poate ar fi bine să crească un nor pe acolo. Acolo poate să plouă direct în cadă. - Și faci baie tot timpul... - Nu, numai când plouă. - Atunci, am putea avea și un om de zăpadă în frigider. Ești de acord? - Bine... - Dar să fie de înghețată de vanilie, că picăturile mele îl pot transforma așa. Și să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
intuia chiar și gândurile ei, vine ora mesei, ha-ha-ha, delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca o coardă bine întinsă, o linie melodică ieftină dintr-un film prost, unul în care victima stă (bineînțeles, nu putea fi altfel) în cadă, în spatele perdelei de plastic ieftin, se săpunește cu simț de răspundere și observă înspăimântată umbra unui braț, brațul ține neapărat, dar neapărat, domnii mei, un cuțit cu lama lungă, aproape nesfârșită, perdeaua este trasă brusc într-o parte și atunci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mâinile. Avea murdărie sub unghii, două erau rupte, simțea o durere surdă la degetul mare. Intră în baie și învârti robinetul dușului. După ce aruncă hainele de pe el - nu se sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în baie și învârti robinetul dușului. După ce aruncă hainele de pe el - nu se sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de acea durere parșivă de cap, se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]