KorAP: Find »[drukola/base=cadavru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...448 >

11,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

și‑l îndeasă în lada țărănească încăpătoare, din care a trebuit să îndepărteze mai întâi o mulțime de catrafuse inutile, ca să încapă și cadavrul. E atât de mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează nervii. Iar Rainer eșuează în îndeplinirea acestei sarcini. Își scoate pijamaua năclăită de sânge și se bagă sub duș. Apoi pune armele într‑o servietă și părăsește în grabă casa ca să‑și facă rost de un alibi. Pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
se duce la poliție și declară: mama mea a fost ucisă și zace în holul casei, veniți și ajutați‑mă să descopăr criminalul. Un polițist se grăbește să‑l însoțească și cine‑i poate descrie uimirea la vederea celor două cadavre? La început le confundă, pentru că în urma mutilărilor nu prea se mai știe care‑i mama și care‑i fiica. Polițiștii au rămas cu gura căscată. Rainer zace palid și aproape leșinat pe o targă, în timp ce medicul îl liniștește cu medicamente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
regulat pentru un asemenea șoc, constată medicul. Unde vă este pijamaua și unde e tatăl dumneavoastră, întreabă inspectorul. Pijamaua trebuie să fie aici, mi‑am scos‑o dimineață devreme și am plecat repede de‑acasă. Unde e tata nu știu. Cadavrele au ajuns de nerecunoscut de la atâta violență și brutalitate, spune polițistul, căruia i s‑a făcut greață, deși a văzut destule în cariera lui. Cadavrul mamei și cel al surorii n‑au fost mișcate din loc, iar la vederea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
scos‑o dimineață devreme și am plecat repede de‑acasă. Unde e tata nu știu. Cadavrele au ajuns de nerecunoscut de la atâta violență și brutalitate, spune polițistul, căruia i s‑a făcut greață, deși a văzut destule în cariera lui. Cadavrul mamei și cel al surorii n‑au fost mișcate din loc, iar la vederea lor cei prezenți sunt profund mișcați. Curând se pune însă din nou întrebarea unde‑i pijamaua lui Rainer și unde e domnul Witkowski, fiindcă cele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
mamei și cel al surorii n‑au fost mișcate din loc, iar la vederea lor cei prezenți sunt profund mișcați. Curând se pune însă din nou întrebarea unde‑i pijamaua lui Rainer și unde e domnul Witkowski, fiindcă cele două cadavre de aici sunt de sex feminin. Să fie oare tatăl cel care a făcut asta? Dar până la urmă sunt descoperite și resturile însângerate ale tatălui, ascunse în ladă. Creierii lui au rămas pe alături și n‑au mai fost băgați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

ei cea mai elaborată Într-un documentar despre Auschwitz, Noapte și ceață, realizat de Alain Resnais, un cineast francez la fel de cunoscut ca Godard. Un comentariu În limba franceză Însoțea imaginile acestui documentar de scurtmetraj, care prezintă orori insuportabile, grămezi de cadavre aruncate unele peste altele. Însă cele mai terifiante mi s-au părut toaletele. — Toaletele? — Da. În plus, și paturile erau ceva de speriat. Paturi suprapuse pe trei nivele, În care de-abia Încăpea un om lungit. Camera filmase chiar paturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

desigur, să-l vezi. Îmi făcu semn să-l urmez, adăugând: — Iar după aia, mă tem că va trebui să te vezi cu Heydrich. Dincolo de un birou urmat de o sală de autopsie în care un medic patolog lucra desupra cadavrului unei adolescente, se găsea o sală lungă, răcoroasă, cu șiruri de mese întinzându-se în fața mea. Pe câteva dintre ele zăceau corpuri omenești, unele dezgolite, altele acoperite cu cearșafuri, iar altele, ca al lui Bruno, încă îmbrăcate și părând mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
să omoare un om cu cuțitul, am zis. Asta arată ca o rană de baionetă. Am oftat și am clătinat din cap: — Am văzut destul. Nu e nevoie ca soția lui să treacă prin asta, fac eu identificarea oficială a cadavrului. Ea a aflat? Nebe ridică din umeri: — Nu știu. Deschizând apoi drumul înapoi prin sala de autopsie, adăugă: — Însă presupun că îi va spune cineva destul de curând. Patologul, un tip tânăr cu o mustață mare, se oprise din autopsierea cadavrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
cadavrului. Ea a aflat? Nebe ridică din umeri: — Nu știu. Deschizând apoi drumul înapoi prin sala de autopsie, adăugă: — Însă presupun că îi va spune cineva destul de curând. Patologul, un tip tânăr cu o mustață mare, se oprise din autopsierea cadavrului fetei ca să fumeze. Sângele de pe mâna lui înmănușată pătase hârtia țigării și avea un pic de sânge pe buza de jos. Nebe se opri și privi scena din fața sa cu ceva mai mult decât un simplu dezgust. — Ei? întrebă el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
aici. De unul singur. Doar așa, ca să-mi satisfac curiozitatea în legătură cu unul sau două lucruri. — În regulă. Numai să nu-ți ia prea mult, bine? După ce Heydrich, Nebe și poliția au plecat din apartament, m-am uitat mai îndeaproape la cadavrul lui Klaus Hering. Aparent, legase o bucată de cablu electric de balustradă, făcuse o buclă pe care și-o trecuse pe după gât și apoi își dăduse pur și simplu drumul jos de pe scară. Dar numai examinarea mâinilor lui Hering, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
de tramvai care leagă Treptower Park de pe malul drept al Spree-ului cu satul Stralau de pe celălalt mal. La jumătatea tunelului se află un punct de întreținere, puțin mai mare ca o adâncitură. Omul de la întreținerea șinelor i-a descoperit acolo cadavrul, înfășurat într-o bucată veche de prelată. Se pare că fata era cântăreață și lua adesea parte la programul de seară de la radio al BdM, Liga Fetelor Germane. În noaptea dispariției sale fusese la Funkturm Studios pe Masuren-Strasse, și cântase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fost găsit pe 25 august. Locuia pe Pragerstrasse și frecventa gimnaziul local, unde se pregătea pentru examenul de nivel intermediar. A plecat de acasă pentru o lecție de echitație la școala de călărie la Grădina Zoologică, unde nu a ajuns. Cadavrul ei a fost descoperit într-o canoe veche dintr-un adăpost pentru bărci de lângă Lacul Muggel. — Omul nostru se plimbă mult, nu-i așa? zise contele von der Schulenberg pe un ton liniștit. — Exact ca Moartea Neagră, spuse Lobbes. Illmann

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
cu câte ceva. — Cum să nu, bombăni Deubel. — Bine, am spus. Vom vorbi cu ei. Dar mai întâi sunt două aspecte ale acestui caz pe care vreau să le avem cu toții în vedere. Unul e că fetele astea dispar și apoi cadavrele lor sunt găsite prin tot orașul. Ei bine, asta îmi spune că omul nostru folosește o mașină. Celălalt aspect e că, din câte știu eu, nu am primit niciodată un raport cum că cineva ar fi fost martor la răpirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fi vrut să-și protejeze urechile de zgomotul împușcăturii, răsucindu-se în timp ce se prăbuși, cu sânge și umoare apoasă revărsându-se gelatinos din rana de ieșire din ochiul lui, sau din ceea ce rămăsese din acesta. Ne-am aplecat amândoi deasupra cadavrului lui Poliza. — Ce e cu tine? i-am zis cu răsuflarea tăiată. Ai bătături? Te strâng pantofii? Ori poate n-ai crezut că plămânii tăi fac față? Ascultă, Becker, am cu zece ani mai mult decât tine și aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
își ridică arma: — Parabellum de artilerie, domnule. — La naiba, n-ai auzit niciodată de Convenția de la Geneva? Asta e o armă suficient de mare ca să forezi după petrol. I-am spus să meargă să cheme o mașină care să ridice cadavrul și cât timp a fost plecat am aruncat o privire prin studioul lui Poliza. Nu era mare lucru de văzut. Un grupaj de instantanee cu picioare desfăcute, lăsând la vedere organele genitale, se uscau pe o sârmă în camera obscură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
lui Helmut. Nimic care să indice că Poliza ar fi putut să ucidă cinci școlărițe. Când am ieșit din nou afară am descoperit că Becker revenise cu un polițist în uniformă, un sergent. Cei doi stăteau și se uitau la cadavrul lui Poliza ca niște băieței care privesc o pisică moartă în canal, iar sergentul chiar îl atingea pe Poliza într-o parte cu vârful bocancului. — Drept prin ochi, l-am auzit pe bărbat spunând pe un ton ce suna admirativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
fără prea mult entuziasm. Ridicară privirea când m-am îndreptat spre ei. — Vine duba? am întrebat, la care Becker dădu din cap. Bine, poți să faci raportul mai târziu. I-am vorbit apoi sergentului: — Până sosește duba, o să rămâi lângă cadavru, sergent? El luă poziție de drepți: — Da, domnule. — Tu ai terminat să-ți admiri lucrul manual? Da, domnule, zise Becker. Atunci hai să mergem. Ne-am întors la mașină. — Unde mergem? mă întrebă. — Aș vrea să verificăm câteva dintre saloanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
totuși cu ea. Am observat pentru prima dată pielea decolorată și gălbuie a mâinilor ei, care nu era nicotină, icter sau trăsătura ei naturală, ci un indiciu că lucrase într-o fabrică de muniții. În același fel, identificasem cândva un cadavru scos din Landwehr. Un alt lucru pe care îl învățasem de la Hans Illmann. Hei, ascultați aici, zise Helene, dacă îl prindeți pe nemernicul ăsta, asigurați-vă că primește din plin ospitalitatea obișnuită a Gestapoului, bine? Cu tot cu clești și bastoane de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
ridicase în fața zonei de obiecte pierdute și de bagaje lăsate în păstrare. Mi-am arătat insigna celor doi bărbați care păzeau bariera și mi-am continuat drumul. După colț, Deubel m-a întâmpinat la jumătatea drumului. — Ce avem? am zis. — Cadavrul unei fete într-un cufăr, domnule. După cum arată și miroase, se află acolo de ceva vreme. Cufărul era la biroul de obiecte lăsate în păstrare. — Profesorul a ajuns? — El și fotograful. N-au făcut prea mare lucru, doar s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
la biroul de obiecte lăsate în păstrare. — Profesorul a ajuns? — El și fotograful. N-au făcut prea mare lucru, doar s-au uitat la ea. Am vrut să vă așteptăm pe dumneavoastră. Sunt mișcat de considerația voastră. Cine a găsit cadavrul? — Eu, domnule, cu unul dintre sergenții în uniformă din brigada mea. — Da? Și cum ai făcut-o? Ai consultat un medium? — A existat un telefon anonim, domnule, dat la Alex. Bărbatul i-a spus sergentului de la recepție unde se găsește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Eu, domnule, cu unul dintre sergenții în uniformă din brigada mea. — Da? Și cum ai făcut-o? Ai consultat un medium? — A existat un telefon anonim, domnule, dat la Alex. Bărbatul i-a spus sergentului de la recepție unde se găsește cadavrul, iar sergentul de la recepție i-a spus sergentului meu. El m-a sunat pe mine și am venit direct aici. Am găsit cufărul, am găsit fata și apoi eu v-am sunat pe dumneavoastră. Zici că un telefon anonim. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
descifrez mâzgălelile chirilice ale unei forme de viață primitive. Da, domnule, zâmbi Deubel forțat și merse să-și îndeplinească ordinele. Nu credeam să fie genul sensibil, comentă Illmann, privindu-l plecând. Imaginează-ți un detectiv care nu vrea să vadă cadavrul. E ca un comerciant de vinuri care refuză să guste din Bourgundy-ul pe care are de gând să-l cumpere. De neimaginat. Unde îi găsesc și pe puțoii ăștia? — Simplu. Se duc și îi iau cu arcanul pe toți bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
neimaginat. Unde îi găsesc și pe puțoii ăștia? — Simplu. Se duc și îi iau cu arcanul pe toți bărbații care poartă pantaloni scurți din piele. Este ceea ce naziștii numesc selecție naturală. Pe podea, în capătul biroului, zăcea cufărul care conținea cadavrul, acoperit cu un cearșaf. Am luat două colete mari și ne-am așezat. Illmann dădu cearșaful la o parte și m-am strâmbat un pic când mirosul de animal de casă se ridică să mă întâmpine, făcându-mă să îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
cufăr mare, de calitate. Corpul este acoperit parțial cu o bucată de creton maro, iar picioarele sunt legate cu o bucată de funie. Vorbea rar, cu pauze între fraze, pentru ca sergentul să poată țină pasul cu el: — Îndepărtarea țesăturii de pe cadavru relevă capul aproape complet detașat prin tăiere de tors. Corpul însuși prezintă semne de descompunere avansată, care denotă că a stat în cufăr cel puțin între patru și cinci săptămâni. Mâinile nu prezintă semne că ar fi încercat să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
facă verificări. Și numai dacă e cineva important. M-am întors să dau ochii cu Deubel, care făcea tot ce îi stătea în putință să arate frânt de oboseală, numai bun de dus la spital. — După ce termină fotograful de pozat cadavrul, spune-i că vreau să pozeze și cufărul cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]