6,140 matches
-
povestitor Îmbrăcat cu o cămașă albă, curată, așezat la o masă pe prispa casei lui, ținând În mână un pahar cu vin, povestind. Dincolo de masă stau acum doar eu și-l ascult. Spune povestea unei alte zile În care din camioane se descărcau alimente pentru Întreaga divizie. Înfometarea din ochii lui de atunci licărește și acum când Își reamintește: am văzut cutii de conserve, cașcaval, unt, țigări și se spunea că ne vor da și bomboane, da’ la prânz nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de vorbă mult și bătea Artileria de se cutremura pământul. sâmbătă și duminică nu s-a lucrat nimic din cauza bombardamentelor și a tirurilor de artilerie. abia luni s-a lucrat la tăiat lemne și În timpul ăla au trecut pe acolo camioane cu răniți din Regimentele 5 Dorobanți, 20 Dorobanți și 3 Călărași. Trebuie găsită o soluție tehnică pentru a exprima prin imagini filmate și joc actoricesc foarte bun uimirea caporalului În fața simultaneității unor acțiuni aproape incompatibile, uimire pe care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
discreție absolută. Cum e posibil - pare să spună privirea lui - ca În timp ce eu stau În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații noștri din regimentele cu nume atât de frumoase să treacă spre țară Înghesuiți În camioane și urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fabrica pâine și a ieșit o pâine bună și albă ca zăpada. Trebuie filmat Într-un anume fel pentru a corela acest eveniment, la care povestitorul ajunge pe un ton neutru și fără nici un fel de crescendo, cu șirurile de camioane cu răniți ce trec spre gările de câmpie unde sunt descărcate În vagoane de vite. Se formează apoi garnituri care pleacă spre țară. Trebuie! * (VAGON DE VITE) Poate s-a schimbat ceva Între timp sau poate a citit el greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În noaptea de revelion paznicii angajați ai uzinei primiseră liber, iar de ieri seară în curtea respectivă patrulau niște spectre de bețivi inveterați. Momentul culminant al angajării lor îl constituia marele bonus oferit de Howard de Anul Nou: bena unui camion burdușită cu hotdogi și Coca-Cola, ce sosise exact în clipa în care 1949 devenea 1950 - un cadou care se scădea din fișa fiscală a fabricanților de hamburgeri din Culver City. Buzz lăsă jos carnețelul lui cu calcule pentru pariuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny căscă, se așeză pe scaun și încercă să adoarmă. Ajunse undeva aproape de somn, o scurtătură a extenuării unde nu era total inconștient, nu putea să emită gânduri și vedea desene pe care nu le făcea el. Semne de circulație, camioane, un saxofonist executând arpegii la instrumentul său, modele florale, un câine la capătul unui băț. Câinele îl făcu să tresară. Încercă să deschidă ochii, îi simți grei și lipicioși și se lăsă să cadă iar în starea dinainte. Instrumente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Doamnă Macfarlane, mă tem că va trebui să ne însoțiți. Avem ordin să vă reținem preventiv, în conformitate cu Actul Indian al Apărării. Pagină separată Doamnei Macfarlane i se lasă timp cât să-și strângă niște haine, apoi este condusă spre un camion care aștepta afară. Trei deținuți indieni se află deja pe banca din spate, privind tăcuți la mulțimea adunată să urmărească acțiunea. Atmosfera este încordată și căpitanul englez își desface cureaua, pentru a putea să apuce mai repede revolverul. În timp ce polițaii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adunată să urmărească acțiunea. Atmosfera este încordată și căpitanul englez își desface cureaua, pentru a putea să apuce mai repede revolverul. În timp ce polițaii indieni îi împing pe curioșii aflați în fața casei, căpitanul o ajută pe doamna Macfarlane să urce în camion. Îi duce sacoșa și o conduce spre bancheta de lemn din spate, ciudat de servil, ca un portar de teatru, care brusc s-a trezit în uniformă. Încearcă permanent să întrețină o conversație, liniștind-o mereu că nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
personal de acest lucru, și-și dă cuvântul de onoare.. Ea îl ignoră, stând țeapănă și încercând să-și aranjeze șuvițele de păr grizonant care i-au scăpat din coc. În cele din urmă, căpitanul lasă vorba și sare din camion. Se adresează scurt mulțimii, cerându-i să se disperseze repede, să se întoarcă în liniște la casele lor, să lase ofițerii regelui-împărat să-și facă treaba. Apoi, trântește portiera camionului și-i ordonă ultimului dintre oamenii săi să urce. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În cele din urmă, căpitanul lasă vorba și sare din camion. Se adresează scurt mulțimii, cerându-i să se disperseze repede, să se întoarcă în liniște la casele lor, să lase ofițerii regelui-împărat să-și facă treaba. Apoi, trântește portiera camionului și-i ordonă ultimului dintre oamenii săi să urce. Când motorul prinde viață, Bobby aleargă în urma camionului, dar indiferent de câte ori o strigă sau îi face semne, n-o poate face pe Ambaji să se uite la el. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se disperseze repede, să se întoarcă în liniște la casele lor, să lase ofițerii regelui-împărat să-și facă treaba. Apoi, trântește portiera camionului și-i ordonă ultimului dintre oamenii săi să urce. Când motorul prinde viață, Bobby aleargă în urma camionului, dar indiferent de câte ori o strigă sau îi face semne, n-o poate face pe Ambaji să se uite la el. În cele din urmă, unul din polițai urcă în spate și lasă să cadă copertina. Mașina se urnește, iar șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urcă în spate și lasă să cadă copertina. Mașina se urnește, iar șoferul apasă pe claxon, ridicând bara de protecție ca să țină la distanță masa de oameni care se înghiontește să vadă. Mulțimea se desprinde cu părere de rău și camionul pornește prin întuneric. Îl găsește pe pastorul Macfarlane stând în ușa bisericii, privind un grup de tineri care pierde vremea pe cealaltă parte a străzii. — Plecați de-aici! le strigă. Plecați! Adunătură fără de Dumnezeu! — Domnule pastor, îl imploră Bobby. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alb la volan. Mașina se oprește brusc, se vede că omul ezită, apoi se întoarce pe unde a venit. Treptat, tot mai mulți oameni se adună în jurul focului. Bobby vede indivizi cu prăjini, unul cu un cuțit lung. Apoi, un camion cu polițiști se năpustește pe stradă și mulțimea se împrăștie, lăsând în urmă focul să ardă singur. Polițaii mai rămân câteva minute, lovind cenușa cu piciorul, privind clădirile înalte, șubrede, de lemn. Apoi, pleacă. Lucrurile se liniștesc. Poate că seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șoptește Marchant) n-ar fi fost niciodată acolo. În locul lui văd un sătuc și ruinele unui așezământ, cu acoperiș de tablă, cu o cruce în față, ceea ce-i face să spere că ar putea fi o biserică. Lângă ea, două camioane ale căror platforme sunt încărcate cu role gigantice de cablu și în jur, pe o jumătate de milă în fiecare direcție, este o tabără provizorie. Oamenii se înghesuie, gătesc, spală, aduc apă sau pur și simplu se adună în grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privesc repede în toate părțile. Se pare că nu există nici o ordine aici, nici un semn că puterea civilă are situația sub control. Când erau pe punctul de a-și pierde răbdarea de tot, se aude o voce gravă din direcția camioanelor. — Hei! Hei! Albilor! Veniți încoace! De fapt, sunt doi bărbați acolo și chiar dacă Eino are părul blond spre alb, iar Martti negru, fețele le sunt umflate și pline de bășici din cauza arsurilor soarelui. Prenumele lor desfid orice regulă lingvistică; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hering. — Avem hering? întreabă profesorul. Jonathan verifică lista de provizii. — Nu, sir, nu avem hering. — Asta este o lovitură, zice Martti, am crezut că ne-ați adus hering. — Îmi pare foarte rău, zice profesorul. — Atunci...zice Eino, măcar anvelope. — Pentru camion, le explică Martti. Ați adus anvelope? — Nu, spune profesorul. Nu cred. Nici măcar n-am știut că aici există camioane. Nu sunt drumuri. — Vă înșelați, zice Eino. Există drumuri. Atunci, aveți ceva pentru noi? Provizii? Scrisori? — Avem, Jonathan? Jonathan scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zice Martti, am crezut că ne-ați adus hering. — Îmi pare foarte rău, zice profesorul. — Atunci...zice Eino, măcar anvelope. — Pentru camion, le explică Martti. Ați adus anvelope? — Nu, spune profesorul. Nu cred. Nici măcar n-am știut că aici există camioane. Nu sunt drumuri. — Vă înșelați, zice Eino. Există drumuri. Atunci, aveți ceva pentru noi? Provizii? Scrisori? — Avem, Jonathan? Jonathan scutură din cap. Și atunci? zice Eino abătut. — Nu vă supărați că vă întreb, întreabă profesorul, ce căutați aici? Eino, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care nu înțeleg munca noastră grea, taie sârma pentru cupru sau doboară stâlpii pentru lemn de foc. Poate că nu vor face bani aici. Poate vor găsi ceva mai bun de făcut în Finlanda. Dar deocamdată li s-a stricat camionul și sunt nevoiți să stea aici, să aștepte vaporul cu piesele de schimb, cu scrisori și provizii și au crezut că vasul englezilor este acel vas, dar n-a fost așa. Așa că, zice Martti. Mai avem de stat aici. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
două săptămâni de groază la Short’s Landing. Oamenii vin după ei peste tot, cerșind mâncare și bani. Când au încercat la început să recruteze hamali, aproape că au provocat o revoltă, sute de oameni au format un scut în jurul camionului finlandezilor, pe care-l folosesc ca pe un fel de scenă, de unde să vorbească. Prins în patul plat cu echilibru instabil, Jonathan se ține de cadru și încearcă fără succes să nu se sperie. În fiecare seară, vin țânțarii aduncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se sperie. În fiecare seară, vin țânțarii aduncând o oră de iad pentru oricine nu stă lângă un foc care face fum. Noaptea, finlandezii ascultă muzică la un gramofon și trag de aproape în oricine se apropie prea mult de camioane. În pofida vigilenței lor, femeile se strecoară în preajmă, cu brățări la glezne, făcute din cupru răsucit, iar copiii lor cu amulete mici de cupru legate la încheieturi. Uneori, Jonathan rămâne înăuntru cu Short. Într-un scurt interval de luciditate, reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
om care a lucrat cândva într-o casă europeană, dintr-un district învecinat, este angajat ca bucătar-șef. În cele din urmă, cad de acord ca frații lui Yusef să păzească caravana. La sfârșitul săptămânii, lăsându-i pe finlandezi pe camioanele lor, iar pe Short proptit în pat cu plosca la șold și câteva cutii de fasole, expediția poate porni pe ultimul tronson al călătoriei, iar profesorul Chapel se leagănă periculos pe spatele unei cămile în mijlocul cetei de bărbați. Pagină separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ignorând pentru moment istoria, că scena este ocupată de demoni, care, însușindu-și ideile necesității istorice, dansează călcând peste vieți omenești. In alte împrejurări, un american povestea cum satele erau distruse cu tractorul și țăranii erau alungați, puși într-un camion care costa șaptezeci și cinci de dolari și trimiși într-o țară a speranței, California, unde fructele putrezeau pe jos, neculese, și nici nu era voie să fie culese, din rațiuni cu neputință de înțeles. Natura își revărsa roadele asupra pământului în timp ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când se întîmpla să treacă, o dată la o oră, de pildă, un Gaz, apariția și dispariția lui
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la ofensivă, dar în clipa în care îmi pierdeam capul, trăgea pe dreapta, cum spun șoferii. Se înfiripă între noi un război ce avea să dureze. Timp de o săptămînă eram trimiși la cules de struguri în fiecare dimineață. Un camion cu lada goală ne ducea în podgorie. Rostogolindu-ne dintr-un oblon în altul, am găsit prilej s-o ocrotesc pe Patricia înconjurîndu-i talia cu brațele. Această îndeletnicire ne dezvălui secrete încă neîncercate. Cu buzele pe urechea ei, am întrebat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sodă caustică, poți să te freci cu usturoi, cu gaz, cu foi de nuc, pelin sau indrușaim degeaba. Mirosul Începe să moară abia după trei zile. Vorba asta cu parfumul de porc am auzit-o de la unul, Oaie, șofer de camion la CAP și om cuminte de felul lui. Chiar nițeluș fricos. Spun oamenii despre el că, atunci când conduce hârbul și se apropie din sens opus altă hărăbaie, el Își trage curul așa, mai spre dreapta, Înghesuind pasagerii ca, În caz că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]