1,982 matches
-
burtă se varsă o cohortă de gângănii negre ce se aruncă peste imaginația mea leneșă, fugărind-o până ajunge să confunde stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă libere numai În act. Plăcerea mea maximă este să asist la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trăiam decât În Încrucișarea de lasere a ochilor. Există o bucurie a adolescentului de a se reflecta În lacul pur al ochiului unei fete de vârsta lui. Ochiul este o fereastră profundă a interiorității ființei; când suntem În zona de candori a copilăriei, comunicăm mult mai intens cu privirile, ne uităm unul În altul cu atâta intensitate, cu atâta Încordare, de parcă am dori să nu fim decât privire, decât ochi. În dialogul acesta lipsit de orice intermediere stânjenitoare se petrec adevăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum cu o forță magnetică bizară, deși nu știu dacă aș avea curajul să merg vreodată să o vizitez. Probabil că nu, ca să păstrez intact acel potențial de mister și imaginație romantică, pe care, pierzându-le, e ca și când ai pierde candoarea vieții. În fundul văii, ca o linie demarcatoare, se afla o mică gârlă ce alerga printre bălării, iar dincolo de această gârlă, În partea opusă, era lăcașul de pioasă retragere a cărnii În rugăciune și claustrare. Noi mergeam pe o potecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
femeie, când pot să fiu cinic, rău, brutal? Simt că mă Îndepărtez de ce am mai bun În mine, că mă risipesc În lucruri neesențiale. Mă preocupă ambiția de a deveni scriitor și sunt atent, Îmi calculez gesturile, nu mai am candoarea de a pierde În dragoste, căci, pentru a pierde, trebuie mai Întâi să te Îndrăgostești. Eu nu mai pot să mă Îndrăgostesc, mi-am comandat să rămân imun la această solicitare a ființei mele. Dar, totuși, de ce m-a chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
galeși. Prăvălită, trei sferturi goală, pe o blană de urs, cu brațul rezemat pe capul fiarei, sânii ei mici păreau încremeniți într-un spasm voluptos, iar șoldurile-i calde se alintau cu îndemnuri, în vreme ce întreaga-i figură surâdea, cu o candoare virginală și prefăcută. În ramă grea, fotografia mărită aproape natural era un cadou de ziua lui din partea ei. Atunci, cu trei ani în urmă și numai un an după cununie, a mințit că-l bucură cadoul ei, i-a mulțumit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vie în ajutor cu un surâs de aur, care să-i mai stingă emoția. Înăltuță, zveltă, de o feminitate mângâietoare, doamna Tecla Predeleanu răspândea atâta seninătate și bunătate, că lumina și locul pe unde trecea. Ochii ei albaștri-verzui păstrau o candoare feciorelnică. Deși măritată de nouă ani, făcea impresia unei fete cuminți, iar cei doi copilași ai ei, Mircea și Ioana, voinici și ștrengari, ar fi părut frați și cu ea, dacă mândria și dragostea de mamă n-ar fi strălucit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iar mâine vom vedea ce va mai fi. Dacă domnul Iuga va dori să vă spuie ceva, vă trimite dumnealui știre, n-aveți grijă! Nadina, nemulțumită totuși cu soluțiile acestea, deși trebuia să le recunoască cuminți, zise deodată cu o candoare, parcă acum s-ar fi deșteptat: ― Atunci de ce am mai venit? Dacă era să aștept să treacă potopul, cum îmi spune de-abia acuma dl Stavrat, de ce m-am mai deranjat încoace? ― Să nu vă pară rău, coniță! o liniști
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Domnului!... Dar să faci bine să-ți strângi bocceluțele și să te duci de aici, că noi nu te mai răbdăm și nu mai răbdăm picior de boier pe pământurile noastre, iacă! ― Unde să mă duc, Ioane? întrebă bătrânul cu candoare. ― De unde ai venit, dom'le colonel! zise Ion. Că nu te-am adus noi și nici nu te-am chemat! ― Cum să plec așa, măi omule? Cum?... Să-mi las toată agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? stărui colonelul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi spunea „unchiule“, nu din pricina vreunei rudenii, ci doar pentru a nu-i spune, pe șleau, „moșule“. Vocile dinăuntru se auzeau cu limpezime, fără fereală, el își dregea vocea, căutând să pară mai tânăr, iar ea îi răspundea cu o candoare ce părea că nu cunoscuse păcatul. Nu știam că te cheamă Poly, se auzi vocea unchiașului. De la ce vine asta ? — De la Polixenia, răspunse fata, oarecum mândră. — Frumos nume, hârâi bătrânul. Cine ți l-a pus a fost inspirat. Maca își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care o separă pe tânăra americancă de demoazela franțuzoaică. "Nu trebuie [...] să te aștepți aproape niciodată, remarcă el, să întâlnești la o tânără fată din America acea nevinovăție feciorelnică în ciuda dorințelor născânde, și nici acea drăgălășenie naivă și plină de candoare care însoțește la europence trecerea de la copilărie la vârsta tinereții 20". Și mai surprinzător pentru călătorul francez, este faptul că tinerele anglo-saxone au adesea câte un sweet heart. În Anglia, notează Hippolyte Taine, "tinerii se văd și se vizitează în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ca atare, îi propune fără înconjur să-i fie ibovnică. Marie se arată profund jignită, redevenind brusc tânăra îmbujorată și temătoare. Se indignează, dă înapoi, se simte umilită. La rândul său, contele Larderel rămâne perplex și deconcertat la vederea acestei candori și ingenuități regăsite dintr-odată. Nu poate face altceva decât să-și ia adio... și aventura se termină brusc. Care erau de fapt intențiile Mariei? Larderel, desfrânat notoriu și aristocrat ruinat de jocurile de noroc, nu era cineva cu care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fi documentat. Dar să deduci de aici că sufletele celor mai multe dintre tinerele din Franța sunt veștede!.. Așa ceva mi-este peste putință să admit, în ciuda prestigiului domniei-voastre". Tinerele fete din zilele noastre, continuă Olivier de Tréville, sunt "pline de prospețime, de candoare, de grație în simplitatea lor, asemenea unor trandafiri, care se deschid la douăzeci de ani pentru a răspândi [...] mireasma nobilului lor suflet". Ele sunt "surâzătoare, [...] cam prea cochete, poate... [...] însă fără răutate". Într-un cuvânt, conchide el, au păstrat, "maestre
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fapt, chiar dacă este mai puțin spectaculoasă ca în perioada "anilor nebuni", mișcarea de liberalizare a moravurilor continuă pe parcursul anilor '30. Impulsul inițial fusese imprimat. Anii '20 au sădit germenii libertății, care vor crește și vor rodi în deceniile următoare. De la candoare la indecență: Anaïs Nin Itinerarul parcurs de Anaïs Nin, celebră datorită Jurnalului său și a experiențelor sale sexuale cu iz de pucioasă, este din acest punct de vedere exemplar. Căci tânăra femeie sosește la Paris încă din ianuarie 1925, dar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tot de arta polimorfă a autorului. Volumul are aerul ciudat al unei cărți pentru copii monstruoși, de unde putem intui ușor că publicul ce-l va iubi este același cu cel ce îi apreciază lui Burton creațiile cinematografice. Făpturile sale păstrează candoarea și vulnerabilitatea eroilor de film, dar toate trăsăturile lor sunt reduse la dimensiunile unei creaturi minuscule de câlți, tinichea sau gunoi. Marginalitatea acestor eroi liliputani le trasează un destin de outsideri neputincioși, nesiguri pe clipa ce vine, deoarece nici chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Scrisoarea către un prieten a Norei Iuga), fulgurații acide la adresa Occidentului, care pare a nu fi asimilat corect lecția Estului comunist (Ioana Ocneanu-Thiéry), maturizarea brutală, în spații desprinse din irealitatea imediată (Simona Sora), dar și zone întinse de inocență și candoare adolescentină (Iulia Popovici, Alina Radu, Simona Popescu, Mihaela Ursa, Otilia Vieru-Baraboi). Interesant e faptul că povestirile-confesiune vizează câteva paliere anume, plasând în umbră alte aspecte, de un specific mai larg, general-uman. Corpul, sexualitatea, maturizarea, căsătoria, gospodăria, igiena, vestimentația, solidaritatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Tla întruchipează imaginea unei pasiuni devastatoare. Ea este unul dintre cele mai complexe personaje feminine eminesciene, apropiindu-se cel mai mult de spiritualitatea demonului. Senzualitatea sa demonică se manifestă printr-un amestec ciudat de cruzime și blândețe. Trecerea bruscă de la candoare la luciditate dezvăluie un spirit contradictoriu, măcinat de paradoxuri care contrastează cu pasivitatea personajului masculin, Angelo: „[...] eu voi usca viața ta de m-alegi pe mine...eu te voi omorî...” apoi „Voluptatea cea crudă a dorinței și a durerei...iată
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în cale și acuma...” Așadar, conchide cântărețul, „Mai sunt femei ce știu s-aprindă Luna!” Menestrel și cavaler modern, poetul se acoperă cu fluturi, e invadat de visuri feerice, hrănite din același spațiu al Nordului natal. O poezie muzicală a candorilor și evanescențelor, din care se nasc și versurile, și proza pentru copii ale lui D., de o naturalețe și „copilărire” autentice. SCRIERI: Din Nord, Iași, 1972; Vreți să aveți și voi un zmeu?, Iași, 1972; Pădurea românească, București, 1976; Acțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
Fuga din hazard poartă pecetea acestor filiații, potențate de irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin (1972) abordează problematica existenței trepidante din metropolele tentaculare, în perspectiva unui modernism ostentativ atât sub aspectul conținutului, cât și stilistic, stimulat de impresiile furnizate de câteva călătorii de interes gazetăresc în țări vest-europene. Această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
Consubstanțialitatea dintre poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din ele, eul pulverizat se complace în procesul dramatizării acestor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Viena... iertare... Stop-cadru, ca-n finalul Revizorului lui Gogol. Un minut, nimeni n-a fost în stare să scoată o silabă. În fine, securistul rupe tăcerea: Tovarășul Ternovici, ce-a fost vederea aceea cu text scandalos, trimisă din Austria? Mimînd candoarea, Buju a replicat: Păi, ce n-ați înțeles? Am scris c-am ales libertatea: și unde-i libertatea? Acolo, în putredul capitalism?! Nu, tovarăși, aici, pe plaiuri mioritice! Mă mir că n-ați priceput ceva atît de evident!... Ședința s-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
știam bine, îmi fusese studentă, un an. Era o fată drăguță, cam prostuță, dar odihnitoare la privit, pe nume Veta. Cimpoeșu m-a întrebat dacă vreau s-o iau în distribuție: am răspuns afirmativ, căci avea (pe fond de prostie) candoare și drăgălășenie. Degeaba o vroiau directorul și regizorul: n-o dorea contabila șefă. Și ea o femeie încă bine. Drept care, deși a repetat, ba chiar a dat și premiera, contabila, Jeni, a refuzat s-o plătească. I se părea ciudat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
te opui fermității și convingerilor lui? Atunci când ai îmbrăcat acea sutană albă, ai făcut jurământ de credință. Uneori trebuie să renunți la propriile convingeri și idei în numele binelui suprem. Adevărul nu poate fi trădat, adevărul este rod al frumuseții și candorii, nu poate fi confecționat. Tommaso, Tommaso, ești sigur că te afli pe drumul cel princios? El ți se pare spuzit de lumină fiindcă te-ai îndrăgostit de doctrine false. Adevărul meu interior este mult prea puternic pentru a-l perverti
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-l spiritualizezi continuu. Μ Ironizăm adesea naivitatea cuiva (sau naivitatea În sine), văzând În ea o limită psihologică sau o deficiență, dar neglijăm faptul că ea poate fi și un semn de superioritate morală (și anume atunci când naivitatea exprimă nevinovăția, candoarea, ingenuitatea, incapacitatea cuiva de a se preface). Μ Nu atât faptele sunt mărețe, cât mai ales sentimentele din care ele izvorăsc. Μ Omul lipsit prea mult timp de vreo ocupație poate fi stârnit la orice. Μ Disputele ireconciliabile iau naștere
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
imperativul autonomiei esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești poeți ce au valorificat și valorizat, deopotrivă, candoarea și luciditatea, patosul trăirii autentice și interogația morală de acut ecou expresiv"85. Pornind de la rolul estetic al neomodernismului, pe care am reținut că îl include în marea paradigmă a postmodernității, precum și ținând seama de tot acest context ideologic problematizant
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imperativul autonomiei esteticului, întoarcerea la poeticitate, cu alte cuvinte, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești poeți, care au valorificat și valorizat, deopotrivă, candoarea și luciditatea, patosul trăirii autentice și interogația morală de acut ecou expresiv"86. 2.3. Dosar de receptare critică Situarea unui autor în contextul unei anumite epoci/ generații, precum și stabilirea influenței pe care acesta o manifestă în promovarea unei anumite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]