1,971 matches
-
tema identității, dar se îndepărtează prin implicarea manifestărilor sociale. Între conceptul de personalitate și cele de temperament, caracter și sine (selfă există o corelație strânsă. O scurtă istorie a înțelesurilor noțiunii de persoană și a celor corelate nu e un capriciu, ci un ajutor pentru a privi reflexiv și lucid la felul în care se pun în prezent problemele, comparativ cu felul în care ele au fost puse în alte perioade istorice. Aceasta deoarece, oricât am integra datele și optica actuală
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
colocvial, în care își găsesc locul și noutatea ideilor, și poanta umoristică. De la studiul de sinteză Începuturile romanului românesc, el a trecut cu ușurință la critica de atribuire, la identificarea de pseudonime și de izvoare, la „rectificări” și chiar la „capricii”, adesea pline de haz, ce aparțin mai mult publicistului și memorialistului. Tensiunea lirică (1971) este un eseu superior didactic, probând spiritul speculativ al lui C., ca și buna cunoaștere a poeziei române și universale. Tensiunea ar fi starea unică a
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu este doar un capriciu ațâțător, ci, în climatul difuz al incertitudinii, provoacă inexplicabile înfiorări. Hălăduielile în lucoarea incertă a asfințitului - o elocvență mută are, în descrieri, magia ca și impresionistă a luminii - tind să fie ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
surprinderea amănuntului semnificativ în banalitatea situațiilor cotidiene. Personajele sunt creionate din câteva gesturi și vorbe definitorii (precum bețivul din bucata Mozaic, care repetă obsedant aceeași propoziție), într-o proză construită din fragmente de dialog juxtapuse aparent la întâmplare (Meandre), urmând capriciile unei inteligențe ludice. Ca dramaturg, A. este interesat îndeosebi de situațiile-limită: refăcând, din perspectivă morală, procesul celor care au intrat în pușcăriile comuniste fără a fi vinovați (Mansarda, 1980) sau prezentând drama unor tineri condamnați la moarte pentru sabotaj (O
ALEXANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285246_a_286575]
-
o fantezie crudă, dar este descrierea amănunțită, conform documentelor, a unui fapt care s-a petrecut întocmai. Dacă ar fi fost vorba de un accident, de un eveniment izolat, el ar fi fost probabil pomenit ca o ciudățenie, ca un capriciu al unei minți bolnave. Doar că, ne informează același Michel Pastoureau, în Franța au avut loc, în secolele XIII-XVI, în jur de șaizeci de astfel de procese 9. Ele presupuneau cheltuieli importante, de aceea documentele au conservat date precise cu privire la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lipsite de mobilitate proprie și de funcții separate. Sunt un fel de mâini de zece ori mai mari decât picioarele și de patru ori mai lungi decât întregul trup al animalului; într-un cuvânt, parcă ar fi mai mult un capriciu decât o realizare firească a naturii"12 (s.m.). Caracterizarea lui Buffon, în intenție măcar una științifică, nu se deosebește cu nimic de cele ale predecesorilor săi, care își găseau în fabulele lui Esop un izvor de încredere. Ea nu este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ceilalți, îl fac să crească, să se maturizeze, să înțeleagă funcționarea lumii. Copilul fără limite este uneori numit copil supraprotejat. Este copilul căruia i se aplică termenul răsfățat. Are voie să facă orice, ceilalți trebuie să se supună dorințelor și capriciilor lui. Părinții își argumentează atitudinea prin marea lor dragoste față de copil, uneori dublată de un sentiment de vinovăție că nu se pot oferi copilului în totalitate, mai ales, datorită obligațiilor socioprofesionale. Copilul crește cu sentimentul că poate face orice, că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
copilului în totalitate, mai ales, datorită obligațiilor socioprofesionale. Copilul crește cu sentimentul că poate face orice, că nu există limite, reguli. Acest lucru determină o lipsă de atenție față de ceilalți care sunt văzuți doar ca niște mijloace de satisfacere a capriciilor lui. El nu învață o deprindere fundamentală în socializarea umană: aceea de a ține seama de ceilalți, de dorințele și nevoile lor. Un astfel de copil se va lovi și va suferi în momentul intrării în grădiniță și mai târziu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
termenului. Heliade Rădulescu spune adesea că semnele exterioare care ne ajută să recunoaștem poeziile (ritm, măsură, versură șcl.) nu au în acest caz nicio contribuție. Nu înseamnă însă că "poezia îcarnată" cade în spațiul inefabilului, că identificarea ei ține de capriciul subiectiv - și în niciun caz că e lipsită de tehnică. Mi se pare utilă în acest context o reflecție recentă a unui poetician, Laurent Jenny, asupra "momentului poetic". Eseul său recent asupra "vieții estetice"108 propune o reflecție asupra felului
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cărora ele corespundeau". Topologia romanescă merită atenție datorită numeroaselor metafore ale deplasării în spațiu care se găsesc aici și datorită armonizării lor cu însăși conversația. Termenul însuși de rătăcire, care înseamnă pierderea oricărui reper și al drumului, viață dezordonată, înseamnă capriciile, hazardul, ocazia, precipitarea simțurilor. J. Sgard 229 a reamintit dublul sens al acestei noțiuni care implică, pe de o parte, îndepărtarea de o normă morală, pe de altă parte, o tulburare instantanee a vieții afective. Doamna necunoscută explică Hortense-ei în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai putea adăugă și grația societății de conversație al cărei motor este poanta, butada, spiritul, într-un cuvânt vorba de duh în fulguranța sa care uluiește, frapează, lovește. Mișcarea arabescului este una din cele mai sigure ieroglife care permit urmărirea capriciilor unei linii care se îndepărtează în permanență de cursul previzibil al mișcării sale, schimbându-și direcția în mod neașteptat, imaginea însăși a unei libertăți nestăpânite, a unei figuri a cărei auto-finalitate este semn al unei plăceri, spirituale, detașate de orice
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care antrenează, prin asociere de idei imprevizibile, personaje și cititori în locurile cele mai neașteptate. Arta varietății, precum cea a grădinilor în stil englezesc care privilegiază linia curbă, dezvăluirea progresivă, gradată și schimbătoare, este însoțită de plăcerea descoperirii și de capriciul invenției. Surpriza și plăcerea, acesta este scopul Călătoriei sentimentale a lui Sterne ca și cel al eroului scriitorului german Thümel232 care, în peregrinările sale în provinciile meridionale ale Franței, nu poate să le conceapă pe una fără cealaltă. Nu există
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Fondul ei este, de altfel, adevărat și este bine pentru istoria moravurilor să arătăm contrastul care există față de femeile interesante cu care acest secol se mândrește și cele care se disting prin ușurătatea principiilor lor, nebunia ideilor lor și ciudățenia capriciilor lor". Dorat a fost considerat de către unii ca fiind el însuși autorul iar editorii au întreținut acest echivoc. Denon nu reacționează și abia în 1812 el reia textul, semnând doar cu inițialele. E foarte posibil ca Vivant Denon să nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unei expoziții de pictură a pictorului Dan Hatmanu: „Și între puțină bahna cu căpățâni de salcii blonde și întunecată sprânceană a pădurii de sus, se ițește, când în văiuguri scobite ca niște coveți, când pe dealuri, sătul Scobinți, desfășurat după capriciile vitei, ale livezii și celorlalte seve roditoare”. Denumirea așezării, după tradiția locală, provine de la un ucrainean, Skobie, Skoba sau Skoban, care a fost adus de boierii moldoveni pentru unele munci care cereau o calificare superioară sau era unul dintre ostenii
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
toți artiștii. Dar cei ce le posedă, ori și le educă, ajung în lumea largă a succesului. A fost și cazul Mariei Slătinaru Nistor. Nu s-a dovedit o divă în accepția revolută a cuvântului. Nu s-a auzit de capriciile, "migrenele" și "indispozițiile" ei. Nu s-au văzut gesturile, nici măcar privirile descoperind statutul de vedetă. Toate acestea nu au existat. Dar au existat, și rămân fixate în memoria iubitorilor de operă, în memoria audio-video, în cronicile publicate acasă și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
public, foarte bine, primim cu plăcere. A.V. Viața Mariei Callas, de pe scenă și din afara scenei, a avut conotații, dacă nu chiar negative, oricum, ușor peiorative ale cuvântului "divă"? Leontina Văduva Da. Ruxandra Donose Cred că atunci când ne gândim la capricii, ni se impune sensul pejorativ al cuvântului. Leontina Văduva Numai când publicul nu știe că toate aceste capricii, câteodată, își au rostul. Trebuie să ne impunem pentru a avea o exigență în primul rând muzicală, în meseria pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
conotații, dacă nu chiar negative, oricum, ușor peiorative ale cuvântului "divă"? Leontina Văduva Da. Ruxandra Donose Cred că atunci când ne gândim la capricii, ni se impune sensul pejorativ al cuvântului. Leontina Văduva Numai când publicul nu știe că toate aceste capricii, câteodată, își au rostul. Trebuie să ne impunem pentru a avea o exigență în primul rând muzicală, în meseria pe care o facem, cerințele criticii și ale publicului sunt foarte mari, vor mult de la noi, trebuie să muncim enorm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
să muncim enorm și aprecierile sunt pe măsură. Dar când nu totul este în regulă, când avem probleme cu decorurile, cu costumele, probleme muzicale, eventual cu un dirijor, atunci sigur că vom insista, și totul poate fi înțeles ca un capriciu de divă, nu? Ruxandra Donose Ideea asta mă preocupă de foarte multă vreme, și văd că totdeauna, în orice spectacol, cumva trebuie să se stabilească o ierarhie: aici hotărăște dirijorul, aici hotărăște regizorul, aici hotărăște diva... Mie mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
aici hotărăște diva... Mie mi se pare greșit din start: spectacolul este creat de o echipă, și ideea este ca fiecare membru al echipei să colaboreze pentru a da ce are el mai bun. Atunci, nu mai e nevoie de capricii! Teodora Gheorghiu E și o luptă de orgolii, pentru că în lumea artistică, orgoliul poate fi nemăsurat. A.V. -Tocmai asta voiam să vă întreb: știm foarte bine că, astăzi, există și în teatrul liric o dictatură a regizorului. Mulți spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
transferul dorințelor, din singurătățile făcute leapșa. Fata cea mare a lui Luigi, Marta (Claudia Ieremia alternează perfect autoritatea cu impusa mulțumire de sine, mizând pe un joc extrem de autentic), își faultează propria împlinire îngrijindu-și fără limite tatăl, suportându-i capriciile și preluând rolul mamei. Infuzia de imaginație și nebunia jocului continuu sunt armele fratelui mai mic, Giani, care moare la final într-un accident de mașină. Frustețea și sinceritatea absolute din jocul lui Eugen Jebeleanu îi transformă rolul într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ar trebui să-l imite pe Le Goff spunând că întreaga istorie umană este un șir de fapte și întâmplări ale bătăliei omului cu frica și cu foamea. Economia Evului Mediu este o economie agrară, dependentă în proporții uriașe de capriciile naturii. A fost nevoie de sute de ani pentru a se trece de la consumul agricol direct la consumul agricol indirect 6. Scopul principal al acestei economii era acela de a asigura, într-o anumită măsură, nivelul de subzistență al oamenilor
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nu există nici o putere pe pămînt care i-ar putea ține în frîu dorințele. Apoi, încetul cu încetul, o cuprinse spaima. Nici pomeneală să fi dorit să-și extindă puterea asupra naturii, a fost luată, pur și simplu, de valul capriciului, de lipsa de măsură atît de caracteristică sufletului feminin. Și cum se tot plimba de la un capăt la altul al grădinii, cu pașii ei mărunți, uneori o apuca mirarea, alteori o cuprindea frisonul la vederea acestei miraculoase opulențe. Dar, trecînd
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
în urmă, ca fiind de un lirism „sever și foarte adânc.” Astfel pronunțându-se, criticul, poet el însuși de o oarecum asemănătoare factură intuise punctul cardinal al unei personalități, aceea care, în natură moartă și vie se statua pe sine: „Capriciul zăcământului/ din adâncul pământului/ de-a aprinde din când în când/ la suprafața lui, licuricii” (Capriciu) Ce s-a petrecut, de la verdictul lui Ion Negoițescu încoace vizează noi excursuri în zona schimburilor între real-ireal, a captării substanței ultime prin alchimice
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
el însuși de o oarecum asemănătoare factură intuise punctul cardinal al unei personalități, aceea care, în natură moartă și vie se statua pe sine: „Capriciul zăcământului/ din adâncul pământului/ de-a aprinde din când în când/ la suprafața lui, licuricii” (Capriciu) Ce s-a petrecut, de la verdictul lui Ion Negoițescu încoace vizează noi excursuri în zona schimburilor între real-ireal, a captării substanței ultime prin alchimice operații între emanațiile unor aburi de felurite culori și spirale, când mânuitorul de retorte se întreabă
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
descoperea, pe lîngă negotium, bucuria otiului, a călătoriilor de plăcere, a vacanțelor, și week-end-urilor, a pic-nic-ului, dansului și petrecerii în aer liber, o lume care se îmbrăca bine, chiar cu gust, mînca pe alese și-și îngăduia cele mai adorabile capricii. Studiul lui Gelu Negrea ne refamiliarizează cu Lache și Mache, simpatici și deloc nocivi. Tocmai excesul de toxicitate pus în cîrca lor a făcut ca interpretarea operei lui Caragiale (de către critici sau de către regizori) să alunece încet-încet de la viziunea unui
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]