2,200 matches
-
înlocuiește Constituția elaborată în al doilea an al Republicii (1911), poartă pecetea spiritului lui Salazar. Se regăsesc în ea toate principiile fundamentale pentru care militase Salazar încă din anii săi de studenție de la Coimbra, principiile care inspiraseră doctrina socială a catolicismului modern. Izvoarele noii Constituții portugheze sunt enciclica Divini Redemptoris a lui Pius XI, Carta del lavoro italiană dar mai ales enciclica Quadragesimo Anno din mai 1931. Inspirația această catolică nu înseamnă, firește, că avem de-a face cu un act
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu religii. Toate religiile au același Dumnezeu, dar îl îmbracă diferit. Exacerbarea sexualității poate fi un semn, că în curând, toți vom fi mahomedani. După ce scapă de câte un coșmar, popoarele uită să și exorcizeze demonii. Credința netezește drumul speranței. Catolicismul a transformat prea repede iubirea pentru aproapele său în rugurile inchiziției. Să fie, oare, suferința o precondiție a mântuirii? Nici în Paradis nu există democrație. De foarte multă vreme nu s-au făcut alegeri libere. Creștinismul a reușit să logodească
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu gusturi mai puțin liberale, s-ar putea să am probleme. Totuși cred că aș putea beneficia de puțină înțelegere, chiar dacă... Pe unde am fost, am văzut că însuși Papa a manifestat multă indulgență. Spre exemplu, pentru a converti la catolicism pe băștinașii unor insule rătăcite, care încă se mai închinau la zei care purtau costume din frunze și buruieni, Papa a decis încorporarea a câtorva practici păgâne, ritualuri africane, pentru ca băștinașii să se simtă ca acasă, în sânul noii religii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
biserică, libertatea sexuală e mai mare decât acum câțiva ani, sunt tot mai multe discoteci și antidepresive. Mă rog, scenariul clasic... Mergeau din nou de-a lungul lacului. Soarele ieși din ceață iscând irizări pe suprafața apei. — Totuși..., continuă Walcott, catolicismul rămâne foarte puternic. La centru, de pildă, cei mai mulți tehnicieni sunt catolici. Asta nu-mi ușurează relația cu ei. Sunt corecți, politicoși, dar mă consideră un ins cam bizar, cu care nu se poate discuta cu-adevărat. Soarele se degajă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gură de șarpe, că pe vremea Bizanțului conduceau Biserica din Calabria și Sicilia, dar cine mai stă ca să-i asculte? Și ca treaba să se împută de tot, cică regina Sofia a Spaniei, născută ortodoxă și trecută de nevoie la catolicism prin căsătoria cu regele Juan Carlos, are o mare simpatie pentru ortodoxia românească. Lucrurile devin tot mai complicate și mai spinoase pe măsură ce autoritatea patriarhului ecumenic al Constantinopolului, bineînțeles care este până în vârful unghiilor grec, de felul lui, cel puțin după
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tine. Pe tine nu te-a dat afară niciodată. Bunica ta avusese un fiu care a murit cînd era copil. Nu știai cum s-a Întîmplat asta. Știai că ea Îl Învinovățea pe Dumnezeu și că a renunțat temporar la catolicism. În anumite ocazii, cînd se simțea vulnerabilă și era mahmură rău, se Întorcea la biserică, devastată de remușcări. Mai tîrziu, beată fiind, spunea pe un ton batjocoritor că n-o să mai pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
acea vreme, când Marea Împărăteasă Hsiao Chuang a ajuns în toamna vieții sale, ea s-a împrietenit cu un misionar german pe nume Johann Adam Schall von Bell. El a fost cel care a convertit-o pe Majestatea Sa la catolicism. Cum a fost posibil așa ceva? Mă refer la convertirea Majestății Sale. — Nu peste noapte, desigur. Schall von Bell era un învățat, om de știință și preot. Era un bărbat atrăgător, și i-a fost prezentat Marii Împărătese de către savantul Curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
creștină. În paralel, în aceste secole, a avut loc convertirea la creștinismul arian a gepizilor, ostrogoților și altor seminții germanice. Istoricul J. Zeiller afirmă că zona Europei centrale a devenit un teren de confruntare între două confesiuni și două etnii: catolicismul roman și arianismul germanic. Dar creștinismul catolic (ortodox) roman n-a fost niciodată aneantizat, datorită adaptării populației locale la condițiile epocii și menținerii legăturilor cu episcopiile vestice. Contextul politic și religios a influențat și comunitățile romanice prin pătrunderea unor gepizi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și patriarhia de Târnovo, în M.A., 1972, nr. 3-4, p. 201-209; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 208-210. 32. I. Rămureanu, Rolul elementului românesc în creștinarea ungurilor în B.O.R., 1980, nr. 1-2, p. 173-196; Ștefan Lupșa, Catolicismul și românii din Ardeal și Ungaria până la 1556, Cernăuți, 1929; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, București, 1980; Idem, Istoria B.O.R., vol. I, op. cit., p. 212-221. 33. Gh. Cotoșman, Biserica românească din Banat înainte de venirea ungurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 230-236. 35. R. Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în AARMSI, t. XXVII, 1905, p. 247-332; C. Auner, Episcopia Milcoviei, în Revista Catolică, București, I, 1912, p. 533-551; I. Ferenț, Istoria catolicismului în Moldova. Epoca teutonă, în rev. Cultura creștină, Blaj, an IX, 1920, p. 136-154, 193-211; Idem, Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931, 152 p. ; Const. I. Andreescu, Reacțiuni ortodoxe în contra catolicizării regiunilor carpato-dunărene în prima jumătate a sec. al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
136-154, 193-211; Idem, Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931, 152 p. ; Const. I. Andreescu, Reacțiuni ortodoxe în contra catolicizării regiunilor carpato-dunărene în prima jumătate a sec. al XIII-lea, în B.O.R., 1938, nr. 11-12, p. 770-779; Gh. I. Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV, București, 1942; Idem, Urmările schismei la români, în Ortodoxia, 1954, nr. 2-3, p. 339-364; Aurel. Sacerdoțeanu, Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în secolele IX-XII, în S.T., 1968, nr. 3-4, p. 242-257, Z. Pâclișanu, Ungaria și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de către regele Andrei II al Ungariei reprezenta un scut față de pericolul cuman, autoritatea regatului în sudul Transilvaniei încă nu era consolidată. În acești ani de la începutul secolului al XIII-lea, politica papală miza pe creștinarea cumanilor și atragerea lor la catolicism. În 1227, papa Grigore IX aprecia că "autoritatea apostolică s-a bucurat întotdeauna de mare prețuire în Cumania". În 1228, el constata dorința de sedentarizare a cumanilor. Politica papală își arăta roadele: călugării dominicani din regatul Ungariei au contribuit la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
permanentă a papalității de a obține, prin constrângere, prin expediții militare (cruciate) acceptarea supremației sale, a dus la o înfruntare politică și ideologică (spirituală) de mari proporții, care a implicat ansamblul creștinătății răsăritene. Roma urmărea impunerea unui imperialism spiritual al catolicismului în estul Europei, și avea nevoie de un instrument politic și militar pentru a completa prozelitismul cu cucerirea. Acest instrument eficace era regatul apostolic al Ungariei, care desfășura o politică ofensivă, de cucerire, la începutul secolului al XIII-lea, când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1202-1203, a Ordinului de călugări-cavaleri, "Milites Christi", Gladiferii (Purtătorii de spadă), a impulsionat expedițiile în teritoriile baltice. După înființarea orașului Riga, la gurile Dvinei, cucerirea germană a înaintat spre interior și spre nord, în regiunea Livoniei, convertită treptat la catolicism. Începând cu 1215, aria cuceririi germane s-a extins asupra Estoniei, care, în numai douăzeci de ani, a fost supusă de cavalerii cruciați. Ulterior, în 1238, acest teritoriu a intrat în patrimoniul regalității daneze. Cavalerii germani au încercat să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1237, fuziunea Ordinului teutonic din Prusia cu Ordinul gladiferilor din Livonia a consolidat și mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială a fost însoțită și urmată de un efort vast de convertire la catolicism a populației păgâne sau ortodoxe din aria puterilor catolice. Ordinele călugărești, cisterciții și dominicanii, au desfășurat o acțiune intensă de convertire în teritoriile baltice și ruse apusene, unde mai târziu s-au constituit structuri episcopale permanente.4 Penetrația politică și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fapt, papa îi invita pe conducătorii lumii ruse să accepte supremația Romei și să se integreze în unitatea catolică-el făcea aluzie la soarta Constantinopolului pentru cei care ar persista în schismă. Demersul papal nu a avut rezultatul sperat, iar avansul catolicismului în teritoriile răsăritene a fost anevoios. Dar șocul primei invazii mongole în teritoriile rusești, în 1223, ca și succesele cruciatei, între 1211-1227, în aria de dominație cumană, la sud și est de Carpați, au dus, în noile condiții dramatice, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incursiunile mongolilor din Transilvania și Ungaria nu avem, până acum, dovezi certe, dar ținând seama de dependența lor politică față de Hoarda de Aur, a celor din sudul Moldovei mai ales, faptul nu ar fi imposibil (V. Spinei). Interesată de progresele catolicismului, papalitatea a susținut activ, moral și material, politica est-carpatică a regilor angevini împotriva schismaticilor ruteni și români. Concret, în 1314, papa Clement V acorda iertarea păcatelor celor ce vor muri în luptele cu tătarii și schismaticii. La rândul său, papa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Odată pusă fundația politică (banatul), în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga), pentru convertirea locuitorilor ("multitudo gentium") Severinului. Românii erau asaltați deoarece la sud de Carpați, ca și la est, în Episcopia cumanilor, catolicismul era o armă de cucerire politică. În concluzie, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o mare parte a teritoriilor românești din nordul Dunării au fost incluse în aria de dominație a regatului ungar, în diversele formațiuni teritorial-politice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
D, I, p. 58 și 68. 23. Istoria Românilor, vol. III, p. 534-547. 24. Ș. Papacostea, op. cit., p. 58-61. 25. Ibidem, p. 61-66; Doc. Hurmuzaki, I/1, p. 132-133 și 249-253; D.R.H. D, I, p. 20-21 și 21-23; G. Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul secolului al XIV-lea, București, 1942. 26. N. Iorga, Istoria Românilor, vol. III, București, Editura Enciclopedică, 1993, p. 91-97. 27. Ibidem, p. 98; Ș. Papacostea , op. cit., p. 67-68; 28. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pace și bună înțelegere condusă de Dimitrie, episcop de Oradea, veni în țară și aceasta trebuie pusă în legătură și cu căsătoria dintre noul domn Alexandru și Clara de Dăbâca (Doamna Clara!), prin care se stabilea o nouă legătură cu catolicismul și regatul Ungariei.21 Însă desprinderea domniei muntene de Ungaria nu s-a înfăptuit dintr-odată. În 1355, după ce Ludovic renunța la planurile sale italiene, Alexandru era privit (recunoscut) de rege ca un "vasal unguresc", reconciliat, adus la pace prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
medievale, o căpetenie statală fără legătură cu Biserică era de neconceput. Acest demers al voievodului Alexandru Basarab îl va duce nu numai la înființarea Mitropoliei Ungrovlahiei, dar și la situația de a se supune ocrotirii "Marii Biserici" a răsăritului, abjurând catolicismul. Aceste acțiuni politice și bisericești ale domnului muntean au fost revelate de prof. Daniel Barbu, în două lucrări importante, Pictura murală din Țara Românească în secolul al XIV-lea (București, 1986) și în articolul Sur le double nom du prince
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
liberă, Moldova. Cea dintâi încercare de a face să pătrundă în părțile est-carpatice o inițiativă apuseană este legătura din 1317 cu misionariatul franciscan din Caffa. S-a vorbit și despre o influență a episcopiei din Crimeea, înființată în 1322, asupra catolicismului din Moldova. De acolo vor veni, dând viață unor târguri, Siret și Suceava, localități care aveau doar câțiva coloni germani, pomeniți în "socotelile" (actele) Liovului, armeni, care aveau un mare centru, sub stăpânire genoveză, la Caffa. Avem și câteva știri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
consolidarea dominației sale în această regiune, în 1351, regele Ludovic cerea consimțământul papei Clement VI ca, în teritoriile Episcopiei Milcovului, să fie ridicate biserici și să fie scutiți de dijme "schismaticii" și "păgânii" din vecinătatea Ungariei, care vor trece la catolicism (Doc. Hurmuzaki, I2, p. 10). O scrisoare a papei din 1352 constata că lupta cu tătarii continua. Într-adevăr, expediția cea mai însemnată, decisivă, a avut loc în anul 1352, în acel moment, s-au făcut mari pregătiri militare în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în țară au pătruns călugări franciscani și dominicani. În acest mod, Moldova era încadrată din ambele părți, din sud și din nord, de instituții (episcopate) catolice, subordonate Romei. Călugării catolici erau sprijiniți de fiica lui Lațcu, doamna Mușata, cunoscută în "catolicism", ca Margareta. La sfârșitul acestei scurte domnii, avem înaintea ochilor, nu o îngustă provincie ungurească, "strâns și fricos legată de munte", ci o țară, cu locuitorii și datinele lor, în forme deosebite de cele muntene, forme impuse de cuceritorii din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Țara Românească și Moldova, în AARMSI, t. II, 1924, p. 247-269; C. C. Giurescu, Întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, în B.O.R., 1959, nr. 7-10, p. 673-697; Dinu C. Giurescu, Țara Românească în secolele XIV-XV, București, 1973; V. Grecu, Bizanțul și catolicismul în trecutul nostru îndepărtat, în S.T., 1950, nr. 9-10, p. 556-568; Ioan Ionescu, Localizarea Chiliei bizantine și împrejurările în care s-a înființat Mitropolia Țării Românești, în G.B., 1978, nr. 9-12, p. 1055-1071; Pavel Chihaia, Cele două locașuri ale Mitropoliei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]