4,620 matches
-
vină a indivizilor. Noile cercetări ar fi probat că în multe situații ei nu pot alege să facă ceva, și nu altceva. În acest sens, liberularbitru este o iluzie. Oamenii nu pot fi făcuți răspunzători pentru acțiuni generate de mecanisme cauzale din creierul lor. Faptul că ei au sentimentul că ar acționa în mod liber, neconstrâns, nu schimbă nimic în această privință. Nu-i poți cere răspundere morală celui incapabil să simtă compasiune sau căință. Și nu are sens să-i
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sau căință. Și nu are sens să-i pedepsești pe cei care nu se pot comporta altfel decât se comportă. Concluzia este că, dacă în lumina cercetărilor din neuroștiințe devine tot mai clar că multe decizii ale oamenilor sunt determinate cauzal de mecanisme biologice, dreptul penal va trebui să fie regândit. „Cercetarea creierului ar putea așeza sistemul de drept pe un fundament mai obiectiv. Țelul ar fi un sistem de norme de drept întemeiat științific.“ Într-o practică juridică reglementată de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
poate fi de competența științei naturii, dintre ceea ce poate fi schimbat și, respectiv, nu poate fi schimbat ca urmare a progresului cercetării științifice. Fără îndoială că dezvoltarea neurobiologiei ne dă posibilitatea să discriminăm mult mai exact și mai fin determinantele cauzale de determinantele intenționale ale acțiunilor oamenilor. Afirmația că în lumina evoluțiilor din știință liberul-arbitru se dovedește a fi o iluzie este însă rezultatul unei confuzii conceptuale. Există criterii care ne permit să distingem cauzele acțiunilor de temeiurile lor, reacțiile spontane
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cercetării științifice ca cele menționate mai sus. Cât de impresionante și importante ar fi aceste progrese, ele nu pot arăta că liberul-arbitru este o iluzie. În WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 369 schimb, ne pot ajuta în mod substanțial să deosebim determinantele cauzale și intenționale ale acțiunilor, să stabilim astfel dacă și în ce măsură sunt răspunzători pentru ele cei care le săvârșesc. Clarificările conceptuale sunt obținute prin demersuri cu totul diferite de cele ale cercetării specializate. În acest sens, Wittgenstein sugerează că noi facem
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a întîmplat cu spiritul vechi și cum a apărut cel nou nu se precizează însă. Dar, observînd deficiențele acestei concepții nu înseamnă că acest filozof nu are dreptate cînd afirmă că lingvistica nu a reușit decît rareori să găsească explicații cauzale pentru fenomenele pe care le-a avut în vedere, mulțumindu-se foarte adesea numai cu constatarea, cu clasificarea și cu relaționarea lor. Orice expresie lingvistică, spune Vossler, este rezultatul unei activități individuale, dar se generalizează, cînd este primită de ceilalți
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fenomene înrudite cu cele deja existente, pot apărea, prin urmare, sunete care nu existau nici în limba inițială și nici în cea adoptată. Eugen Coșeriu consideră că problema schimbării lingvistice nu se poate pune și nu trebuie pusă în termeni cauzali și, ca tare, nu este firesc să se vorbească de cauze ale acestei schimbări, întrucît schimbarea intră în însăși forma de existență a limbii. Căutarea unor cauze ale schimbărilor lingvistice ar presupune −crede acest lingvist− considerarea limbii ca ceva static
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin slăbirea generală a acestei științe, o modificare mai rapidă a limbii, fiindcă inovațiile copleșesc normalitatea în folosirea limbii 202. Dar, dacă decăderea culturală produce decăderea limbii (adică slăbirea cunoașterii și respectării normei limbii), atunci între ele există o legătură cauzală rezultată dintr-o determinare exterioară, indiferent cît de apropiate sînt concepute cultura și știința lingvistică ce fundamentează competența lingvistică. Treapta esențială a schimbării lingvistice, reprezentată de adoptarea inovației prin generalizare intensivă și extensivă, nu mai poate avea însă, după Coșeriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Coșeriu nu o consideră ca avînd un statut distinct de cel al limbii populare, iar afirmațiile sale vizează numai aspectul popular, care era, prin tradiție, în atenția specialiștilor. În legătură cu schimbarea lingvistică, Eugen Coșeriu precizează că nu se poate admite explicația cauzală de tip naturalist (și, în general, crede el, cauzalitatea de acest tip nu trebuie adusă în discuție în cercetarea limbii), fiindcă în domeniul cultural procesele sînt realizate prin actele intenționale și finaliste 204, dar concede că "finalitatea este un tip
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individuală, sau substanțială, și cele eterate, lumea ideilor. Efemerul nu poate fi conceput ca atare, adică în natura sa trecătoare și relativă, nu are o existență în sine, pentru că nu are nici un sens. El poate fi conceput numai în legătură cu lumea cauzală a ideilor, numai în legătură cu un principiu de la care capătă potențialitate, capătă viață, capătă ființă și de care este dependent. Principiile există prin ele însele și ne sunt deci mai mult decît necesare. Prin esența lor, ele conferă ființă efemerului. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în fucționalitatea unui organ situat la distanță: totul se întâmplă atunci ca și cum pielea ar cere ajutor pentru viscere de la o articulație la nivelul căreia se exprimă, prin anumite semne disfuncția. Infiltratele evoluează în mod variabil: unele dispar odată cu tratarea factorului cauzal, altele par să se organizeze de sine stătător, producând diverse tulburări. Organizarea pe termen lung a unui infiltrat neglijat în stadiul precoce, evoluează spre o fibropaniculoză și intră ̀ n tabloul complex, curent desemnat sub numele de „celulită”. Pentru marele
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
n acest caz, importanță mai mare decât masajul. Masajul care poate fi aplicat constă ̀ n principal ̀ n frământat al regiunii scapulo-humerale și presiuni alunecate profunde, efectuate alternativ cu contracții izometrice ale mușchilor stabilizatori ai segmentului cervical. Dacă factorul cauzal (de exemplu, o profesiune care obligă la adoptarea, timp îndelungat, a unei poziții în flexie a capului) poate fi îndepărtat, 10 ședințe de câte 20^ sunt, în general, suficiente pentru a îndepărta problema. Cervicalgiile asociate spasmofiliei. în tabloul, complex și
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
cracmentelor la nivelul articulațiilor coloanei vertebrale, în timpul executării acestor presiuni (de regulă, pe timpul expirator), nu are nici o semnificație peiorativă și nu trebuie să suscite un sentiment de culpabilitate kinetoterapeutului, fiind un semn al realinierii capetelor articulare. Posologia depinde de factorul cauzal, iar rezultatul depinde de suspendarea, suprimarea sau reintrarea sub influența agentului cauzator (pentru obținerea unor rezultate bune este necesar ca medicul să recomande, în funcție de posibilități, suspendarea temporară sau chiar suprimarea definitivă a activităților care produc suprasolicitarea regiunii afectate). Dorsalgia acută
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
înfocat al matematicilor în economie. El își fondează propria teorie a valorii pe baza observațiilor și a experienței. Abordarea sa este una psihologică. El nu-și mai propune, ca Walras, să elaboreze un sistem cuprinzător, ci doar să surprindă legăturile cauzale dintre variabilele economice globale. Avem deci o versiune matematică și una psihologică a teoriei utilității marginale, plus, vom vedea, mai multe variante hibride. Toate reprezintă reacții antimarxiste și-și propun în principal să ofere soluții pentru îmbunătățirea repartiției. În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
utopie. Cine spunea că neoclasicii sunt liberali? 1.2.2. Marginalismul psihologic Al treilea creator al analizei utilității marginale este austriacul Karl Menger, însă metoda sa diferă foarte mult de cele ale lui Jevons și Walras. Menger urmărește identificarea relațiilor cauzale dintre variabilele și feno menele economice. El se opune utilizării tehnicilor mate matice și nu-și propune să construiască nici un sistem al echilibrului economic, ceea ce nu înseamnă că nu admite faptul că variabilele economice ar putea fi utilizate ca în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
științele naturale. Metoda sa, inspirată de cea a lui Kant în filosofie, constă în a observa, a experimenta și apoi a extrage de aici concepte ipotetice abstracte, pentru a le organiza apoi în sisteme coerente care să permită identificarea relațiilor cauzale. El respinge teoria valorii-muncă, pe care o acuză de a fi eșuat în explicarea relației cauzale dintre cantitatea de muncă depusă în producție și valoarea de schimb a bunurilor. Mai multe variabile ar fi responsabile în acest sens: procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a experimenta și apoi a extrage de aici concepte ipotetice abstracte, pentru a le organiza apoi în sisteme coerente care să permită identificarea relațiilor cauzale. El respinge teoria valorii-muncă, pe care o acuză de a fi eșuat în explicarea relației cauzale dintre cantitatea de muncă depusă în producție și valoarea de schimb a bunurilor. Mai multe variabile ar fi responsabile în acest sens: procesul de producție, raritatea, condițiile pieței ș.a. Valoarea nu ar sta deci în calitățile inerente ale lucrurilor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
simultane folosind variabile ce sunt elemente ale unor serii temporale, natura problematică a curbelor de indiferență ș.a. Utilitatea unui astfel de model a fost criticată și de alți autori, care au cerut introducerea factorului timp în analiza economică, analiza relațiilor cauzale dintre fenomene ș.a. Sigur, "legea lui Pareto" privind repartiția veniturilor rămîne ca o contribuție, fiind și o problemă neglijată de alții, chiar dacă a fost și ea criticată. Dar Pareto a ajuns să fie mai intens discutat abia după Primul Război
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Școlii de la Lausanne concep toate variabilele economice ca aflîndu-se în relații interdependente, de unde rigidul lor sistem de echilibru. Ei presupuneau divizibilitatea infinită a bunurilor și serviciilor, urmărind egalizarea nevoilor și satisfacțiilor pentru fiecare individ. Din contră, economiștii austrieci caută relații cauzale între variabilele și fenome nele economice și nu se preocupă de construcția cu ajutorul matematicilor a unor modele de echilibru econo mic. Ei erau convinși că fenomenele economice nu pot fi explicate decît prin recursul la psihologie, la analiza comportamentelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
între variabile dependente și variabile independente. După Mayer, sistemul utilitarist nu are valoare explicativă și nu reprezintă decît o imagine statică a unor relații imaginare dintre elemente concepute după principii integral mecanice. În opoziție, autorul insistă pentru stabilirea de relații cauzale între factorii economici și analiza proceselor determinate cauzal. Mai adaugă nevoia acordării unei importanțe particulare elementului timp și a unei analize dinamice. Nu acordă importanță fluctuațiilor ciclice. Apoi, introducerea elementului timp în analiza economică implica o modificare fundamentală a ipotezelor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sistemul utilitarist nu are valoare explicativă și nu reprezintă decît o imagine statică a unor relații imaginare dintre elemente concepute după principii integral mecanice. În opoziție, autorul insistă pentru stabilirea de relații cauzale între factorii economici și analiza proceselor determinate cauzal. Mai adaugă nevoia acordării unei importanțe particulare elementului timp și a unei analize dinamice. Nu acordă importanță fluctuațiilor ciclice. Apoi, introducerea elementului timp în analiza economică implica o modificare fundamentală a ipotezelor walrasiee. De asemenea, căutarea relațiilor cauzale dintre elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
proceselor determinate cauzal. Mai adaugă nevoia acordării unei importanțe particulare elementului timp și a unei analize dinamice. Nu acordă importanță fluctuațiilor ciclice. Apoi, introducerea elementului timp în analiza economică implica o modificare fundamentală a ipotezelor walrasiee. De asemenea, căutarea relațiilor cauzale dintre elementele economiei era incompatibilă cu interdepen dența rigidă a modelelor economiștilor matematicieni. Hayek avea să califice metoda marginaliștilor drept "scientism" și-i conferă un caracter fictiv. Numeroși economiști (von Mises, F. Knight, O. Lange, L. Robbins ș.a.) mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
repartiției. Putem doar analiza influența creșterii cheltuielilor asupra volumului producției. Chiar dacă analiza productivității marginale permite determinarea părților de venit cuvenite factorilor de producție, ea nu explică fundamentele raționale ale acestor părți, chiar dacă austriecilor le place, în general, să explice relațiile cauzale dintre elementele sistemului economic. Dobînda la capital este concepută ca o variabilă fundamentală. Explicarea ei este însă deconcertantă, datorită chestiunilor de metodologie. Austriecii au trei explicații pentru această variabilă: 1. Reflectă productivi tatea capitalului; 2. Este rodul abstinenței și 3
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
teorii monetare, exprimînd egalitatea dintre economia monetară și cea reală. Din păcate, lipsește un indice general al nivelului prețurilor și atunci se folosesc medii ale unui număr de prețuri elementare. Ecuația schimburilor poate fi privită și ca implicînd o relație cauzală ex-ante: P este funcție de M, aceasta din urmă fiind adevărata forță motrice a mișcării economice, dar pentru asta trebuie ca V și Q să rămînă relativ constante. Într-adevăr evoluțiile lor nu sunt spectaculoase într-un an de zile (caeteris
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
lui Veblen la argumente sociologice mai largi. Analiza statistică este considerată ca singura metodă convenabilă cercetării economice. Analiza statistică (cu instrumente cum sunt: mediile statistice, aproximațiile, probabilitățile, tendințele ș.a.) este opusă celei istorice și celei mecanice, cu legile lor, relațiilor cauzale și certitudinii, care și-ar avea originea mai mult în felul nostru de a gîndi decît în percepțiile noastre asupra faptelor. Legile statistice sunt diferite de cele raționale. Relațiile dintre fenomenele economice nu sunt constante, sunt relații de dependență parțială
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
măsura cunoașterii. Wu-wei, un fel de acțiune prin non-acțiune. Numele lucrurilor le determină natura. Numele determină întreaga realitate. Fiecare își caută calea (dao), de la care încearcă să nu se abată. Gîndirea lor e una procesuală, cultivînd armonia. Nu există model cauzal, cartezian, dualist. Totul curge și se schimbă firesc, legic, de la sine. Realitatea e un continuum ce evoluează ciclic. Timpul deschide nu închide. China ne oferă astăzi un model inedit în istorie, dar unul care pare să funcționeze. Se va vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]