3,886 matches
-
fost reluat. Frederic a rămas inactiv în Silezia. Nu s-a culcat pe lauri, ci și-a reorganizat cavaleria în vara 1741, element neglijat de tatăl său, Frederic William I, care a reorganizat și a dezvoltat infanteria, formarea profesională a cavaleriei fiind trecută cu vederea de către Bătrânul Dessauer. Frederic chiar era dezamăgit de performanța cavaleriei sale în Bătălia de la Mollwitz. În urma reorganizării, Frederic a putut comanda mai eficient cavaleria în luptele viitoare. Împăratul Carol al VII-lea, ale cărui teritorii au
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
ci și-a reorganizat cavaleria în vara 1741, element neglijat de tatăl său, Frederic William I, care a reorganizat și a dezvoltat infanteria, formarea profesională a cavaleriei fiind trecută cu vederea de către Bătrânul Dessauer. Frederic chiar era dezamăgit de performanța cavaleriei sale în Bătălia de la Mollwitz. În urma reorganizării, Frederic a putut comanda mai eficient cavaleria în luptele viitoare. Împăratul Carol al VII-lea, ale cărui teritorii au fost invadate de austrieci, i-a cerut să creeze o diversiune prin invadarea Moraviei
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
William I, care a reorganizat și a dezvoltat infanteria, formarea profesională a cavaleriei fiind trecută cu vederea de către Bătrânul Dessauer. Frederic chiar era dezamăgit de performanța cavaleriei sale în Bătălia de la Mollwitz. În urma reorganizării, Frederic a putut comanda mai eficient cavaleria în luptele viitoare. Împăratul Carol al VII-lea, ale cărui teritorii au fost invadate de austrieci, i-a cerut să creeze o diversiune prin invadarea Moraviei. În decembrie 1741, mareșalul prusac Kurt von Schwerin Christoph Graf a traversat granița și
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
Jihlava și Teutsch Brod pe Kutna Hora în căutarea lui Frederic. La 17 mai 1742, Frederic s-a întors și a înfruntat forțele austriece ce îl urmăreau în Bătălia de la Chotusitz. După o luptă severă, Frederic a câștigat lupta datorită cavaleriei recent reorganizate și antrenate. În apropierea bătăliei, forțele franceze ale feldmaresalului François Broglie i-a respins pe austrieci pe Vltava și a câștigat o mică victorie morală și politică, aproape de Budweis. Frederic nu a mai propus o altă mișcare. Alături de
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
într-o poziție deschisă. Prima linie a armatei pragmatice de infanteriei era alcătuită din 9 regimente britanice, 4-5 regimente austriece și restul erau regimente hanovriene. Spre amiază, Gramont nu a respectat ordinele și i-a atacat nerăbdător pe britanici cu cavaleria sa. Având inițial succes, a rupt linia britanică. A urmat infanteria franceză, respingând multe regimente britanice de infanterie. Cu toate acestea, artileria franceză s-a oprit să mai tragă, iar francezii au fost întâmpinați cu un contra-atac. O brigada austriacă
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
pentru a prinde șoarecele, trebuie să lași capcana deschisă".” La 6:30 dimineața, pe 4 iunie 1745, când trupele austro-saxone se odihneau de pe urma marșului lung, capcana a fost declanșată în Bătălia de la Hohenfriedberg. Forțele austro-saxone nu au putut rezista în fața cavaleriei prusace. Planul lui Frederick a întâmpinat dificultăți . Nu a fost suficient spațiu pentru toate trupele prusace pe ruta desemnată. Forțele sale erau blocate la podul de peste Striegau.Primul obiectiv prusac au fost cele două dealuri din fața liniilor saxone. Armata saxonă
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
lui Frederick așa cum sperase. De Moulin a decis să ocolească dealurile și să lovească chiar tabăra saxonă înainte ca saxonii să desfășoare următoarea mișcare. Atacul prusac a început la aproximativ ora 7 . Unii călăreți saxoni au ieșit pe teren, dar cavaleria prusacă i-a respins. Infanteria prusacă a luat cu asalt tabăra saxonă, învingând infanteria saxonă și câteva trupe austriece. Vântul sufla dinspre est, acoperind cu fum și praf fețele sașilor, fiind un factor avantajos pentru prusaci. Întregul flanc stâng al
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
austriece s-au mutat în față. Prusacii care încă nu au trecut Striegau la nord, au avansat prin punctele de trecere ale râului unde au găsit suficiente vaduri. Un pod distrus către micul oraș Graben l-a forțat pe comandantul cavaleriei, Hans Joachim von Zieten , sa găsească o albie mai îndepărtată spre sud prin care să transporte provizii. Cavaleria austriacă a intrat în acțiune, dar a fost respinsă de cavaleria prusacă. Infanteria austriacă era formată din două linii de luptă cu
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
punctele de trecere ale râului unde au găsit suficiente vaduri. Un pod distrus către micul oraș Graben l-a forțat pe comandantul cavaleriei, Hans Joachim von Zieten , sa găsească o albie mai îndepărtată spre sud prin care să transporte provizii. Cavaleria austriacă a intrat în acțiune, dar a fost respinsă de cavaleria prusacă. Infanteria austriacă era formată din două linii de luptă cu fața spre est de la nord de Hohenfriedberg . Deși prusacii aveau acum superioritate numerică, austriecii au rezistat cu încăpățânare
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
pod distrus către micul oraș Graben l-a forțat pe comandantul cavaleriei, Hans Joachim von Zieten , sa găsească o albie mai îndepărtată spre sud prin care să transporte provizii. Cavaleria austriacă a intrat în acțiune, dar a fost respinsă de cavaleria prusacă. Infanteria austriacă era formată din două linii de luptă cu fața spre est de la nord de Hohenfriedberg . Deși prusacii aveau acum superioritate numerică, austriecii au rezistat cu încăpățânare, multe salve de tun fiind trase.În acest moment , regimentul Nr.
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
supradimensionată alcătuită din aproximativ 1.500 de oameni, a intrat în luptă. O rafală puternică de vânt a suflat departe fumul de pulbere și praf și a dezvăluit o deschidere în liniile austriece prin care se percepea infanteria austriacă vulnerabilă. Cavaleria s-a desfășurat în linie, și a atacat flancul drept al primei linii austriece. După ce au distrus întreaga linie, s-a întors spre sud pentru a distruge a doua linie austriacă. Austriecii, deja depășiți numeric, abandonați de aliații lor saxoni
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
desfășurat în linie, și a atacat flancul drept al primei linii austriece. După ce au distrus întreaga linie, s-a întors spre sud pentru a distruge a doua linie austriacă. Austriecii, deja depășiți numeric, abandonați de aliații lor saxoni, fără protecția cavaleriei, au început să predea. Regimentul Bayreuth Dragoni a învins câteva mii de trupe de infanterie austriacă și a suferit doar 94 de victime. Cavaleria a învins douăzeci de batalioane, a luat 2.500 de prizonieri, capturând 67 de steaguri , precum și
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
distruge a doua linie austriacă. Austriecii, deja depășiți numeric, abandonați de aliații lor saxoni, fără protecția cavaleriei, au început să predea. Regimentul Bayreuth Dragoni a învins câteva mii de trupe de infanterie austriacă și a suferit doar 94 de victime. Cavaleria a învins douăzeci de batalioane, a luat 2.500 de prizonieri, capturând 67 de steaguri , precum și patru tunuri. Lupta s-a încheiat cu înfrângerea completă a armatei austro-saxone. Austriecii și saxonii au pierdut aproape 9.000 de soldați (inclusiv răniți
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
vikingilor conduși de Harold Hardrada. În ultima bătălie , armata vikinga a fost distrusă, dar armata englezilor a fost afectată astfel scăzând șansele că ea să poată învinge armata normanzilor. Trupele saxonilor erau în mare parte infanterie cu mici unități de cavalerie care au descălecat ca să lupte „pe jos”. Grosul armatei îl constituiau soldații profesioniști numiți "Housecarls" înarmați cu topoare daneze, săbii și scuturi, fiind protejați de cămăși din zale. Armata normanda era formată din nobilime, mercenari, și trupe din Normandia (cam
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
septembrie, regele Harold i-a înfruntat pe amândoi la Stamford Bridge, unde i-a înfrânt și ucis. La 28 septembrie 1066, William a descălecat în Anglia la Pevensey, pe coasta de sud-est din Marea Britanie, cu mii de trupe și de cavalerie. Sechestrează Pevensey, apoi mărșăluiește spre Hastings, unde a făcut o pauză pentru a-și organiza forțele sale. Pe 13 octombrie, Harold a ajuns aproape de Hastings, cu armata să, iar a doua zi, pe 14 octombrie, William a condus forțele sale
Bătălia de la Hastings () [Corola-website/Science/307366_a_308695]
-
din punct de vedere operativ, în subordinea Armatei a 11-a germană. La data de 4 iulie 1941 a fost eliberat orașul Cernăuți. Brigada 2 Mixtă Munte, comandată de generalul Ion Dumitrache, a fost vârful de lance. Împreună cu Divizia 8 Cavalerie ea a forțat Prutul, pe la Noua Suliță, și a eliberat ținutul Herței. La 15 martie 1942 brigăzile s-au transformat în divizii. În ziua de 06 iulie 1942 Divizia 2 Munte a fost subordonată, permanent, comandamentelor militare germane, care acționau
Ioan Dumitrache () [Corola-website/Science/307420_a_308749]
-
a luptat în cele două războaie mondiale. S-a născut în București, într-o veche familie boierească. Numele se pronunța "Cornea", dar generalul ținea mult la vechea scriere a cronicilor: Korné. În 1913 se înscrie la Școala de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște pe care o absolvă la 15/28 iunie 1915, primind gradul de sublocotenent. În 1921 urmează cursurile Școlii Superiore de Război, pe care le absolvă în 1923. Se specializează în Franța, la Școala de Cavalerie de la Sammur (1925-1926
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște pe care o absolvă la 15/28 iunie 1915, primind gradul de sublocotenent. În 1921 urmează cursurile Școlii Superiore de Război, pe care le absolvă în 1923. Se specializează în Franța, la Școala de Cavalerie de la Sammur (1925-1926). Dupa întoarcerea în țară este numit instructor de călărie și profesor de tactică a cavaleriei la Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu. A participat la primul război mondial cu Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". În 1917 este
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
sublocotenent. În 1921 urmează cursurile Școlii Superiore de Război, pe care le absolvă în 1923. Se specializează în Franța, la Școala de Cavalerie de la Sammur (1925-1926). Dupa întoarcerea în țară este numit instructor de călărie și profesor de tactică a cavaleriei la Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu. A participat la primul război mondial cu Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". În 1917 este promovat locotenent. S-a distins în timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz, în timpul atacului de pe 31 iulie
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
Școlii Superiore de Război, pe care le absolvă în 1923. Se specializează în Franța, la Școala de Cavalerie de la Sammur (1925-1926). Dupa întoarcerea în țară este numit instructor de călărie și profesor de tactică a cavaleriei la Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu. A participat la primul război mondial cu Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". În 1917 este promovat locotenent. S-a distins în timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz, în timpul atacului de pe 31 iulie/13 august 1917 asupra Dealului
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
această distincție în prima linie în Primul Război. A participat și la campania din Ungaria, în calitate de comandant al Escadronului 2 și apoi al Grupului de Mitraliere. Începutul războiului l-a găsit la comanda Regimentului 6 Roșiori Purtat din Brigada 5 Cavalerie, care acționa în Nordul Moldovei. Spre deosebire de marea majoritate a trupelor române care au intrat efectiv în luptă pe 3 iulie 1941, Regimentul 6 Roșiori a început războiul chiar de pe 22 iunie, când Escadronul 3 a cucerit cazematele de pe Dealulul Bobeica
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
avea în compunere 3 escadroane mecanizate și o secție de artilerie de munte. La începutul lunii august a fost atins Bugul, urmând înaintarea spre Nipru. La 25 septembrie, a înfruntat puternica ofensivă a armatelor 9 si 18 sovietice. Brigada 5 Cavalerie a fost atacată de forțe mult superioare în zona Akimovka, Regimentul 6 Roșiori reușind să se mențină pe poziții. Pentru comportamentul din timpul bătăliei, colonelul Korne a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a. Deoarece generalul von
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
a început retragerea generală, cavaleriștii români fiind încontinuu hărțuiți de tancurile sovietice. Pe 7 ianuarie a trecut Donul și și-a continuat drumul spre țară, unde a ajuns pe 4 aprilie 1943. Pentru modul în care a comandat Divizia 8 Cavalerie în momentele grele din noiembrie-decembrie 1942 și pentru acțiunile din primavara și vara aceluiași an, Radu Korne a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier și a fost promovat la gradul de general de brigadă. Din aprilie
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
de atacul spre Perikop pe 18 octombrie 1941. Această nouă operațiune s-a desfășurat de-a lungul a 10 zile de lupte grele. Cele șase divizii germane lutptau acum îpotriva a opt divizii de infanterie și a patru divizii de cavalerie sovietică, din care unele fuseseră aduse pe calea apelor din Odessa pe 16 octombrie 1941. Trebuie subliniat faptul că o divizie sovietică, chiar cu efectivul complet, număra doar jumătate din efectivul unei divizii germane, iar unele dintre unitățile sovietice avuseseră
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
anexării Basarabiei la Imperiul Rus. După terminarea studiilor în Franța, Rakovski, recent căsătorit în 1898 cu militanta Elizaveta Pavlovna Riabova, și-a satisfăcut serviciul militar în armata română ca medic militar cu gradul de locotenent în regimentul nr 9 de cavalerie postat la Constanța. Apoi a plecat cu soția la Sankt Petersburg. A fost însă expulzat de acolo curând și s-a reîntors în Franța. Între 1900-1902 a putut domicilia din nou în capitala Rusiei. În acea perioadă, în 1901, soția
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]