3,828 matches
-
Jana Ghemeș, Gheorghe Durac, Gheorghe Bălăceanu și familia Acasandrei Valentina și Gheorghe. Obosiți după o noapte de mers cu trenul, coborâm în gară la Pitești, orașul care pentru două zile devenea capitala Artei Naive. Pe holul Hotelului Argeș unde eram cazați am început să ne întâlnim cu ceilalți colegi veniți din diferite colțuri din țară la marea manifestare. Revederea era un mijloc de bucurie prin care ne împărtășeam reciproc sentimentele, povestindu-ne între noi diferite evenimente culturale sau cele din viața
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai mult timp. Întreaga petrecere continua la fel, ca de obicei, ca și în ceilalți ani la hotel. Devenise o tradiție ca spațiul în care se desfășura cea de a doua petrecere să fie în una dintre camerele unde erau cazați cei din grupul artiștilor veniți de la Iași. Pe parcursul anilor grupul artiștilor naivi ieșeni din care făceam parte și eu alături de: Gheorghe Boancă, Jana Ghemeș, Gheorghe Durac, Nicolae Popa, Gheorghe Bălăceanu, Valentina și Gheorghe Acasandrei, Măndița Chirilă, Mihai Puiu, Gavril Nichiteanu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
conaționali care așteptau să fie recrutați pentru muncă. Stăteau în diverse locuri, ca niște dinți cariați și nespălați, iar hainele de pe ei miroseau ca un pește alterat, întins pe un grătar. În apropiere se afla un hotel în care erau cazați cei patru prieteni care traversaseră râul Oder. Majoritatea celor veniți ca și ei după „afaceri” erau cazați acolo. La parterul hotelului exista o unitate comercială, un bar și o sală de casino. Mai existau tinere fete cu haine extravagante, cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nespălați, iar hainele de pe ei miroseau ca un pește alterat, întins pe un grătar. În apropiere se afla un hotel în care erau cazați cei patru prieteni care traversaseră râul Oder. Majoritatea celor veniți ca și ei după „afaceri” erau cazați acolo. La parterul hotelului exista o unitate comercială, un bar și o sală de casino. Mai existau tinere fete cu haine extravagante, cu părul aranjat, iar sânii mari le atârnau exact ca ugerul unei vaci înainte de muls, iar la altele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
privirea lui se pironise mirată pe firma unui hotel și zise: - Oh, Doamne îți mulțumesc că ai venit în sprijinul meu. Tu ai toate meritele. Intrase cu inima tresăltând de bucurie, bucurie care avea să-i fie întreită. După ce se cazase la hotel, coborî în restaurantul de la parter pentru a cina. La o masă alăturată Alin observă un chip atât de frumos încât scăpă un oftat de uimire și duse mâna la inimă zicând: - Oh, Dumnezeule! Cât de frumoasă este! Era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
oferit să le plătească ea și avionul! Am o notă de încordare vinovată în glas, pe care hotărăsc să o ignor. O să se simtă foarte bine și aici! Și pentru ele o să fie o experiență unică în viață! O să fie cazate la Plaza, o să danseze toată noaptea, o să vadă New Yorkul... O să aibă cea mai extraordinară vacanță din viața lor! — I-ai spus toate astea mamei tale? — Nu. Nu... i-am spus nimic despre asta. Încă. N-are nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
29 iunie 1940, Dumitru Giurgiuveanu, prefectul județului Dorohoi a convocat în ședință șefii tuturor instituțiilor, cu scopul de a constitui comitetul pentru ajutorarea refugiaților din teritoriile ocupate de sovietici. Comitetul trebuia să organizeze centre în care refugiații să poată fi cazați și să li se asigure aprovizionarea cu alimente. Potrivit procesului verbal din 2 iulie 1940, la ședință au participat 33 de persoane, care îndeplineau funcții de răspundere în conducerea diferitelor instituții din orașul și județul Dorohoi. La ședința din 2
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sunt în măsură să analizez ce anume sau la ce întrebare o fi dat răspuns. Cât despre interpretarea lui Alfonso, cred că, în mod ciudat, nu are nimic de-a face cu mine. Ajung în Quito fără niciun incident, mă cazez și plănuiesc să rămân câteva zile ca sămi încarc bateriile pentru următoarea bucată de călătorie. Quito Încerc să mă reobișnuiesc cu dormitul într-un pat normal și, mai ales, cu zgomotul non-stop din centrul orașului. Stau la un hotel/restaurant
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și proprietățile medicinale ale plantelor. După vreo două ore de învârtit prin zonă și cunoscut participanți și organizatori pornesc cu Chris și Grazyna spre Soga del Alma pentru a explora locul în care și eu și Chris plănuim să ne cazăm pentru restul conferinței (Grazyna are cameră într-un hotel și vine cu noi din curiozitate). Luăm un mototaxi până la debarcader (o coastă mâloasă a râului, presărată cu sticle și cutii goale de Coca-Cola și Inka-Cola ; odată ajunși, mergem către o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în urmă și au ochii roșii de oboseală, după o noapte nedormită fie pentru că au participat la ceremonie, fie pentru că nu au putut dormi din cauza zgomotului ceremoniei. Nu prea mă regăsesc în atmosfera hippy a locului și decid să mă cazez la același hotel cu Grazyna; Chris în schimb, pe un buget ceva mai strict decât al meu, va rămâne să experimenteze viața în Soga del Alma. Revenim în Iquitos, mergem la hotel să-mi rezerv camera pentru următoarea săptămână și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cumpăra ceaiuri pentru mama mea, de la un naturist, Foca Nicolae, fratele sorei Sofia Foca, din comunitatea Crinul, București. Când ne-am întors, am spus că nu este bine să mergem atâta drum fără să ne odihnim și astfel ne-am cazat la un hotel în Sibiu. Dimineața, după ce am plecat din Sibiu, în jurul orei 5 dimineața, după aproximativ 20 km, am dat de o porțiune de polei, singura pe tot acest traseu. Drumul fiind în lucru, am lovit denivelarea cu roata
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
din lume. Și astfel, în perioada 18-25 ianuarie 2009, a fost prezentă și în România, iar în ziua de 23 ianuarie a fost adusă și în Buzău. Dar mai mult, pentru că pastorul Viorel Dima, care a organizat totul, a fost cazat la mine cu această ocazie, am avut deosebita favoare, prin harul Domnului, ca această Biblie să intre și la mine în casă. Dumnezeu știe cât iubesc această Carte, câte mii de exemplare am dat în viața mea, atât în țară
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ÎI din Sos. Kiseleff nr. 20, sector 1. I s-a încheiat contract de închiriere nr. 52515/28.XII. 1994, în folosință, fără statut de serviciu și vize referitoare la vechea locuința. Dl. Ovidin Gherman, ca președinte al Senatului, era cazat în București, într-o vilă de protocol a Guvernului României, pe durata exercitării funcției și dorea să-și stabilească domiciliul în capitală. DAN MIRCEA POPESCU (fost ministru al Muncii și Protecției Sociale) La 1.1.1990 domicilia în str.Ceaikovski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de ideea că școala îi va plăcea fratelui ei și vorbea cu atâta convingere încât începuse să creadă că și lui îi va plăcea. Emilia nu a plecat către casă până ce nu a văzut cu ochii ei unde am fost cazat și în ce grupă am fost repartizat. După plecarea ei Săndel a cunoscut cu adevărat ce înseamnă să fii tratat ca elev-recrut. și-a dat seama de înțelesul proverbului „sita-i nouă trei zile cât stă în cui”. Viața de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din iulie și acesta a transmis mai departe în cercul lui de prieteni. Cum obținusem un bilet de tratament la Vatra Dornei, în perioada 12-28 noiembrie 1996, turul doi al alegerilor prezidențiale m-a prins în această stațiune balneară. Eram cazat într-o vilă, având tovarăș de cameră un invalid ca și mine, tot la mâna stângă, originar din Brăila. El, sărmanul, avea brațul stâng amputat de lângă umăr. Îl cunoscusem anterior, din vedere, din vizitele mele la Brăila, având un chioșc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să stea în mașină și ne-au măsurat din poziția stând pe scaun iar eu eram cu un cap peste normă și am rămas la udat legumele la GAZ și la asigurarea funcționării Divizionului. M. M.: Noi, la paradă, am cazat marinarii. Noi n-am participat la paradă, participau alte unități de tancuri. S. B.: Cred că a fost una dintre cele mai grele perioade pentru noi, la Divizion. Ne-au pus în corturi. M. M.: Da, ca să doarmă oaspeții. S.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am mai avut un eveniment. Când spuneați că ați venit în armată? S. B.: Am venit în 1989, pe 25 ianuarie. M. M.: Țineți minte când au venit la noi, pentru o săptămână, niște teriști 13 pe care i-am cazat la Batalionul Geniu, printre care era și unul din neamurile lui Ceaușescu? S. B.: Asta nu știu. M. M.: La un moment dat, nu mai țin minte prin ce lună, unul mare, mare era atunci, Mateescu, general în rezervă, secretarul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
noi aveam în dormitor vreo 50 de paturi și erau ocupate aproape 30. Șase militari de la noi dormeau în PC, așa că erau vreo 20 de paturi libere. M. M.: De aia, noi n-aveam. Ați văzut că tot Regimentul era cazat într-un singur pavilion, din ăla vechi. S. B.: Da, și la fel era la Plutonul de mitraliere, care era vecin cu noi. Ei aveau 15 oameni într-un dormitor la fel de mare ca al nostru. La noi era spațiu de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
DLEN. Doar au plecat, n-au mai revenit. M. M.: Păi n-au mai revenit că s-au dus toți la lucrări. S. B.: De fapt, au venit și la noi abia prin februarie de la nu știu ce șantier și i-am cazat noi. Trecuseră evenimentele, trecuse vânzoleala, și se uitau minunați fiindcă nu văzuseră pistol-mitralieră niciodată. Și-am întrebat: Dar voi cu ce-ați făcut instrucție?" "Cu puști de lemn". M. M.: Nu știu. Ai mei au tras, pe timpul pregătirii, înainte de a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
starea de fericire avută atunci, pe care acum o percep (așa ceva se lipește de ființă pentru toată viața). Am ajuns în Olympia pe la 17.30, deoarece am avut timp să mergem la hotel („Adonis” - dacă nu mă înșel), să ne cazăm și s-o pornim pe jos prin „târgușorul” comercialo-turistic, să ne uităm prin vitrine și să ajungem la Muzeu, unde, spre bucuria noastră, am fost lăsați să intrăm fără să cumpărăm bilete. Vizitarea muzeului era în programul excursiei, dar a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nici până azi adevăratul nume), un Moș Crăciun egiptean și negru ne-a dat cadou câte un Scarabeu din Ceramică (semnul norocului la egipteni), trompețele și-o ciocolățică, după care am ajuns, în sfârșit, la Hotel „Lido” unde am fost cazați pe la ora 3 dimineața aproximativ, nu înainte de-a servi o băutură tradițională, roșie, rece și servită de-un arab îmbrăcat în rochie albastră lungă și cu turban pe cap. Nu vreau să mă refer la nimic legat de cazare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
niscaiva teroriști porniți să ne răpească. Palpitant! În cele din urmă am hotărât că totul era trecut în program, ca să ne dăm puțin curaj. Dar, la drept vorbind, eram cam... „în pom”. Am ajuns noaptea târziu la Luxor, ne-am cazat, am mâncat și am dormit până a doua zi dimineață neîntorși. Hotelul, deși de 4 stele, era la fel de prăfuit ca și cel de la Cairo, dar aici s-a întâmplat minunea care m-a descătușat din încordarea generată de neajunsurile organizatorilor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
foarte mulți studenți, actori, regizori lucrează la ele. Un bun material de studiu. 1987-1988, când era în anul trei, a plecat cu un vodevil la Leningrad (Sankt Petersburg) într-un schimb de experiență. În tren a aflat că vor fi cazați la azilul de actori bătrâni. Aprilie, ciori în parcul imens. Pe jos un grup de oameni bătrâni, frumos îmbrăcați, cu medalii (mari actori), urmăriți de o soră medicală. Ei cu bastoane, singuri, grupați sau în cărucioare. Arătau și ei ca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cunoscut-o anul trecut în Tabăra „Romania magică” la Borșa, pictoriță și ea - Luiza Gala - din Mangalia. Știind că dorim să vizitam Balcicul, a pus în mișcare o întreaga rețea de cunoștințe și, iată-ne plecând de la Mamaia, unde suntem cazați spre Mangalia (Saturn) de unde urma să plecăm cu mașina ei condusă de Vitalie, care trebuia să ne însoțească pe post de șofer și translator, fiind singurul vorbitor de limbă rusă. Ajunși la Vama, ne-am trezit fără Vitalie, deci, fără
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
orașul mult visat, unde eram așteptați de Dimitrin, care nu vorbește decât bulgărește, dar care a adus cu el o frumoasă fată pistruiată și cu ochii albaștri ca marea, vorbitoare de limba engleză. Ne-a întrebat unde vrem să fim cazați - în stațiune sau în incinta Reședinței Regale și noi, artiști fiind, normal că am optat pentru a doua variantă. Stăm într-un fel de casă care bănuiesc că are mai multe camere. Avem un apartament de două camere și o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]