2,337 matches
-
martie 1750. Cazacii din Astrahan au fost colonizați de-a lungul malului drept al Volgii, de la Astrahan până la Cernîi Iar. La începutul secolului al XIX-lea, regimentul a fost întărit cu noi veniți din Țarițîn, Kamișin, Saratov și cu restul cazacilor de pe Volga și un număr de cazaci kalmîci și tătari. Din punct de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
colonizați de-a lungul malului drept al Volgii, de la Astrahan până la Cernîi Iar. La începutul secolului al XIX-lea, regimentul a fost întărit cu noi veniți din Țarițîn, Kamișin, Saratov și cu restul cazacilor de pe Volga și un număr de cazaci kalmîci și tătari. Din punct de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
Astrahan până la Cernîi Iar. La începutul secolului al XIX-lea, regimentul a fost întărit cu noi veniți din Țarițîn, Kamișin, Saratov și cu restul cazacilor de pe Volga și un număr de cazaci kalmîci și tătari. Din punct de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
regimentul a fost întărit cu noi veniți din Țarițîn, Kamișin, Saratov și cu restul cazacilor de pe Volga și un număr de cazaci kalmîci și tătari. Din punct de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
cu restul cazacilor de pe Volga și un număr de cazaci kalmîci și tătari. Din punct de vedere administrativ, cazacii din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a cazacilor locuitori în iurte, 57 de
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
din Astrahan au trecut în 1833 de sub autoritatea Corpului cazacilor din Caucaz sub cea a atamanului din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a cazacilor locuitori în iurte, 57 de hutoare și avea în posesie 808.000 desiatine de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din Astrahan ajunseseră în 1916
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
din Astrahan. În 1872, Armata cazacilor din Astrahan a fost împărțită în două mari subunități și a fost reorganizat ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a cazacilor locuitori în iurte, 57 de hutoare și avea în posesie 808.000 desiatine de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din Astrahan ajunseseră în 1916 la aproximativ 40.000 de oameni. Armata din Astrahan asigura în timp de pace un regiment
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
ca regiment de cavalerie. Armata cazacilor din Astrahan avea 4 stanițe la Țarițin, Saratov, Cernîi Iar, Krasnîi Iar, 16 stanițe a cazacilor locuitori în iurte, 57 de hutoare și avea în posesie 808.000 desiatine de pământ (128.191km2). Efectivele cazacilor din Astrahan ajunseseră în 1916 la aproximativ 40.000 de oameni. Armata din Astrahan asigura în timp de pace un regiment de cavalerie și un pluton de gardă, iar pe timp de război - trei regimente de cavalerie, un pluton de
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
și un pluton de gardă, iar pe timp de război - trei regimente de cavalerie, un pluton de gardă, un batalion de artilerie, și o sotnie cu însărcinări speciale și una de rezervă (un total de 2.600 de oameni). Armata cazacilor din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic din 1812 și la Războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea. În timpul războiului civil, majoritatea cazacilor din Astrahan au luptat în rândurile Armatei Albe contrarevoluționare. După înfrângerea albilor, Armata
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
speciale și una de rezervă (un total de 2.600 de oameni). Armata cazacilor din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic din 1812 și la Războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea. În timpul războiului civil, majoritatea cazacilor din Astrahan au luptat în rândurile Armatei Albe contrarevoluționare. După înfrângerea albilor, Armata cazacilor din Astrahan a fost desființată în 1920.
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic din 1812 și la Războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea. În timpul războiului civil, majoritatea cazacilor din Astrahan au luptat în rândurile Armatei Albe contrarevoluționare. După înfrângerea albilor, Armata cazacilor din Astrahan a fost desființată în 1920.
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
teritoriul rămas Rusiei devenind localitate de frontieră. Aici au fost înființate un punct vamal pe șoseaua Chișinău - Ismail - Galați, un avanpost de carantină, precum și o stație de poștă. În Cubei și în satele învecinate au fost cantonate patru regimente de cazaci de pe Don. Fugit de persecuțiile poliției austriece și a turcilor, aici a locuit o vreme revoluționarul și poetul bulgar, Gheorghi Rakovski (1821-1867). În satul Cubei, el a scris mai multe poezii, inclusiv "Întârziere în carantina din Cubei" și "Amintiri din
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
Cazacii din Turcia au fost un grup de cazaci de pe Don care au trăit pe teritoriul Republicii Turcia până când au emigrat în 1962. Un grup de cazaci de pe Don au luat parte răscoala lui Bulavin, care a avut ca scop stoparea
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
Cazacii din Turcia au fost un grup de cazaci de pe Don care au trăit pe teritoriul Republicii Turcia până când au emigrat în 1962. Un grup de cazaci de pe Don au luat parte răscoala lui Bulavin, care a avut ca scop stoparea reformelor lui Petru cel Mare. După ce au fost
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
Cazacii din Turcia au fost un grup de cazaci de pe Don care au trăit pe teritoriul Republicii Turcia până când au emigrat în 1962. Un grup de cazaci de pe Don au luat parte răscoala lui Bulavin, care a avut ca scop stoparea reformelor lui Petru cel Mare. După ce au fost înfrânți, cazacii au început din 1737 să se refugieze în Imperiul Otoman și s-au mutat din Kuban
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
Don care au trăit pe teritoriul Republicii Turcia până când au emigrat în 1962. Un grup de cazaci de pe Don au luat parte răscoala lui Bulavin, care a avut ca scop stoparea reformelor lui Petru cel Mare. După ce au fost înfrânți, cazacii au început din 1737 să se refugieze în Imperiul Otoman și s-au mutat din Kuban, unde se mutaseră ceva vreme în urmă „nekrasoviții”. După ce au intrat pe teritoriul otoman, un grup de cazaci s-a stabilit în 1740 în
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
cel Mare. După ce au fost înfrânți, cazacii au început din 1737 să se refugieze în Imperiul Otoman și s-au mutat din Kuban, unde se mutaseră ceva vreme în urmă „nekrasoviții”. După ce au intrat pe teritoriul otoman, un grup de cazaci s-a stabilit în 1740 în regiunea Constanței, în vreme ce alt grup au ajuns în nord-vestul Anatoliei, pe malurile lacului Kuș. În 1882, grupul din România s-a mutat la rândul lui în Anatolia, mai întâi pe o insulă din mijlocul
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
în nord-vestul Anatoliei, pe malurile lacului Kuș. În 1882, grupul din România s-a mutat la rândul lui în Anatolia, mai întâi pe o insulă din mijlocul lacului Beyșehir și mai apoi pe malurile lacului Akșehir din Anatolia centrală. Numărul cazacilor din Turcia a crescut după desființarea Armatei cazacilor zaporijieni și distrugerea Siciului Zaporijian. Aproximativ 5.000 de cazaci au fugit din Zaporijia și s-au refugiat în Delta Dunării (aflată în acele vremuri sub controlul otomanilor), unde sultanul le-a
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
1882, grupul din România s-a mutat la rândul lui în Anatolia, mai întâi pe o insulă din mijlocul lacului Beyșehir și mai apoi pe malurile lacului Akșehir din Anatolia centrală. Numărul cazacilor din Turcia a crescut după desființarea Armatei cazacilor zaporijieni și distrugerea Siciului Zaporijian. Aproximativ 5.000 de cazaci au fugit din Zaporijia și s-au refugiat în Delta Dunării (aflată în acele vremuri sub controlul otomanilor), unde sultanul le-a permis să reconstruiască Siciul. După mai multe conflicte
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
în Anatolia, mai întâi pe o insulă din mijlocul lacului Beyșehir și mai apoi pe malurile lacului Akșehir din Anatolia centrală. Numărul cazacilor din Turcia a crescut după desființarea Armatei cazacilor zaporijieni și distrugerea Siciului Zaporijian. Aproximativ 5.000 de cazaci au fugit din Zaporijia și s-au refugiat în Delta Dunării (aflată în acele vremuri sub controlul otomanilor), unde sultanul le-a permis să reconstruiască Siciul. După mai multe conflicte cu nekrasoviții, o parte a acestor cazaci s-a reîntors
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
5.000 de cazaci au fugit din Zaporijia și s-au refugiat în Delta Dunării (aflată în acele vremuri sub controlul otomanilor), unde sultanul le-a permis să reconstruiască Siciul. După mai multe conflicte cu nekrasoviții, o parte a acestor cazaci s-a reîntors în Rusia, în vreme ce alții au rămas de partea turcilor și au participat alături de ultimii la acțiunile militare împotriva luptătorilor pentru independența Greciei. Siciul Dunărean și-a încetat existența în 1828. Unii dintre cazacii Siciului s-au reîntors
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
o parte a acestor cazaci s-a reîntors în Rusia, în vreme ce alții au rămas de partea turcilor și au participat alături de ultimii la acțiunile militare împotriva luptătorilor pentru independența Greciei. Siciul Dunărean și-a încetat existența în 1828. Unii dintre cazacii Siciului s-au reîntors în Rusia, în vreme ce restul au fost mutați de către autoritățile otomane în centrul Turciei, unde au prestat muncă forțată. În 1927 existau în Turcia trei sate căzăcești. Eski Kazaklar (redenumit mai târziu Kocagöl), cea mai veche comunitate
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
muncă forțată. În 1927 existau în Turcia trei sate căzăcești. Eski Kazaklar (redenumit mai târziu Kocagöl), cea mai veche comunitate căzăcească, Yeni Kazaklar, (sat fondat de un număr de locuitori din Eski Kazaklar) și Kazak. Principala lor ocupație era pescuitul. Cazacii din Yeni Kazaklar au părăsit Turcia. Cei din Eski Kazaklar și Kazak au decis să emigreze în 1962, cei mai mulți locuitori din Eski Kazaklar alegând să se repatrieze în Rusia, în vreme ce sătenii din Kazak au ales SUA.
Cazaci din Turcia () [Corola-website/Science/318299_a_319628]
-
capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După războiul ruso-turc, începând din anul 1812 s-au stabilit aici familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dermendere a fost fondat în 1817 de către cazaci zaporojeni și iobagi ucraineni. În 1830 a venit în sat primul lot de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
din Moldova, fiind inspirat din viața lui Ioan (Nicoară) Potcoavă. Fiu după mamă al domnitorului ucis, hatmanul Nicoară Potcoavă întreprinde în Moldova o incursiune fără succes pentru a-l pedepsi pe trădătorul Irimia Golia, iar apoi se întoarce în tabăra cazacilor zaporojeni de pe malurile Niprului, cu care pregătește o acțiune militară mai amplă pentru a-l alunga pe uzurpatorul Petru Șchiopul și a prelua domnia țării. "Nicoară Potcoavă" preia tema datoriei și a dragostei din romanul său de tinerețe, aducând o
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]