8,276 matches
-
a patra, era Aurelia Soporan. Privi buimac sala. Reluța murise anul trecut și nu-i pomenise vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva înghițituri din pahar. Reuși, în sfârșit, să îngaime, în exclamațiile satisfăcute ale sălii. - Propun să ne oprim aici. Ne așteaptă cu masa, că e sâmbătă și are o nuntă la cantină după noi. Continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
autobuze din stație și își lua „pauza de masă“. Mânca pe banca aceea, din borcănelele ei. Se ducea și el atunci și-și lua prânzul. O jumătate de franzelă cu doi cârnați oltenești înfipți în carnea pâinii, între straturi de ceapă și muștar. Își potrivea în așa fel traseul, încât la ora prânzului să golească toaletele din părculețul de la spitalul lui Wintris. Lucra până apărea Smărăndița. Glumea cu Smărăndița. Vorbeau de una de alta. Era în divorț, din cauza soțului, agent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai bine să tacă, să nu afle cine știe ce nenorociri din gura ei nedescântată, să-l bage și pe el în vreo belea. - Andromando, îi strigă. Când ți-e de mâncare să-mi spui, să comand la băieți. Numai usturoi sau ceapă să nu ceri, că nu ai voie. Nici praz! Până la întrevedere, nu bagi în gură nimic duhnitor. Boscomelnița păru că nu-l aude. Continua să urmărească fascinantă televizorul. Mormăia sau parcă gemea. Burtăncureanu ar fi vrut să se culce. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cel puțin zece metri înainte să intre în bucătărie. Mereu intră în bucătărie. După mine, cred că e nesănătos ca o doamnă să-și înceapă ziua cu o vizită în bucătărie, și asta pentru că aici miroase a prăjeală și a ceapă. Hotele nu par să funcționeze întotdeauna. Noi facem mari eforturi să menținem mirosul doar în spațiul bucătăriei, dar, cum suntem despărțiți de sectorul tejghelei numai printr-un dulap metalic, aroma noastră mai scapă și deranjează câte un client sensibil. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa ceva acasă. Perfecțiunea, regularitatea, echilibrul nu se puteau realiza decât în condiții strict științifice. Am mușcat, și iată că ingredientele pe care le prelucram în fiecare zi s-au preschimbat într-un gust complex, o combinație de castraveți murați, roșii, ceapă și carne bine prăjită. Sosurile, în schimb, lăsau de dorit. Nu aveam prea multe să reproșez ketchupului (deși putea fi mai picant), însă maioneza, prea subțire și searbădă, se strecura printre bucățile de castraveți și le făcea atât de alunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fizic cu greutăți și-mi dădeam seama că se pricepe. MM o privi rapid pe Tabitha și apoi pe Matthew, care făcu o figură disperată și mimă vorbitul la telefon. Între timp, Fisher se reîntoarse în sală, cu ochii cât cepele, făcându-i semne disperate cu brațele lui MM, în timp ce Tabitha, care era în lumea ei, își termină exercițiile de extensie a mușchilor și se apropie de MM și Hazel. Își rotea umerii, cu mâinile prinse la spate. Abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos obișnuitele-i straturi de jachete și pulovere cu care se înfofolea. Marie era ca o ceapă: foi peste foi și nimic înăuntru. — Ă, ce părere ai? zisei eu în cele din urmă, când ajunse la jambiere și costumul de gimnastică. Mă privii cu ochii goi. — Despre ce? A, mobilul! Păi nu știu până nu mă urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu propoziția. Nu, nu e. Cred că sunt copilul din flori ai lui Scully și Mulder 1. Poate că într-o viață anterioară am fost un crocodil și i-am ascuns pe toți și acum mă dau de gol. Ca ceapa. N-are nici un sens. — Are mai mult sens decât un episod obișnuit din Dosarele X, spusei eu, făcând pe spirituala, fără a primi cea mai mică reacție. Îmi cam lipsea Hugo, care m-ar fi privit cu dispreț de la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pește deasupra și nu lua prea mult, altfel te saturi și n-o să te mai poți întoarce, îmi recomandă Hugo, urmărindu-mă peste umăr, ca să vadă dacă-i urmez instrucțiunile; eu deja alesesem niște tăiței din soia cu creveți, ghimber, ceapă verde, castane de apă și un fel ciudat de ciuperci pe care îl luasem ca să nu par limitată la capitolul gastronomie. În timp ce stăteam la coadă ca să ni se gătească mâncarea, am aruncat o privire pe lista cu sosuri lipită în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mânecilor ei extrem de lungi se găseau niște protuberanțe triunghiulare, de tipul celor care le creșteau dinozaurilor de-a lungul coloanei. În mod ciudat, chiar i se potrivea. Se răsese în cap în cinstea petrecerii și parcă avea niște ochi cât cepele. L-am văzut pe Hugo cu sticla și i-am luat urma, ca un câine, zise ea, întinzând paharul. — Stai la coadă, spuse Hugo cu acreală, umplându-i paharul. Ia uite câți s-au strâns aici. Când am văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
descoperit picturi și gravuri neolitice, datând din mileniile VI-III. Numele divinității supreme a vechilor peruani, Tată al tuturor viețuitoarelor. Sau cebiche, fel de mâncare tipic peruan, preparat din pește crud sau fructe de mare crude, în suc de lămâie, ceapă, usturoi și sare (n. tr.). Produs în anul 1972. Denumire a Parlamentului în mai multe țări latino-americane. Eliberatorul, supranumele lui Simón Bolívar (1783-1830), general și om de Stat venezuelean, conducătorul războaielor de independență de sub dominația spaniolă din mai multe țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce șerpuiau Încolăcit spre acoperișul clădirii slujeau drept un perfect amplificator de sunete și puteau auzi, chiar și de la etajul patru, ori de câte ori se trântea ușa. Gândul acesta Îl apăsă. Când ajunse la ultima cotitură a scărilor, simți deja mirosul de ceapă, iar asta-l ajută mult să urce mai ușor și ultima rampă. Aruncă o privire la ceasul de la mână Înainte să introducă cheia În ușă. Nouă treizeci. Chiara avea să fie Încă trează, așa că o putea cel puțin să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar fetița se Întorsese la incendiu, așa că intră În bucătărie, unde Paola era aplecată peste ușa deschisă a mașinii de spălat. — Ciao, Guido, zise ea, Îndreptându-se de spate. Cina În zece minute. Îl sărută, se Întoarse la aragaz, unde cepele se arămeau Într-o baltă de ulei. — Tocmai am avut o discuție literară cu fiica noastră, spuse el. Îmi explica intriga unui mare clasic al literaturii engleze. Cred că ar fi mai bine pentru ea dacă am forța-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pentru ea dacă am forța-o să se uite la telenovele braziliene de la televizor. E-acolo Înăuntru și se roagă ca doamna Rochester să moară În incendiu. — O, fii serios, Guido, toată lumea Își dorește asta când citește Jane Eyre. Amestecă cepele În tigaie și adăugă: — Păi, cel puțin când o citesc prima dată. Doar mai Încolo află ce cotoroanță mică, parșivă și fățarnică, e de fapt Jane Eyre. — Lucruri de-astea le spui studenților tăi? Întrebă el, deschizând un dulap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ce se afla, caldă Încă și acum Întărită, sub el. Ea aduse o salată și sticla de vin, umplând iar paharele Înainte să se așeze. — Nu, nu cred că de asta, zise el și-și puse cu lingura ficat și ceapă În farfurie, apoi adăugă o bucată mare de polenta. Tăie o bucată de ficat cu furculița, Împinse ceapă peste el cu cuțitul și Începu să mănânce. Cum Îi era obiceiul, nu spuse nimic până ce-și goli farfuria. Când termină ficatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
umplând iar paharele Înainte să se așeze. — Nu, nu cred că de asta, zise el și-și puse cu lingura ficat și ceapă În farfurie, apoi adăugă o bucată mare de polenta. Tăie o bucată de ficat cu furculița, Împinse ceapă peste el cu cuțitul și Începu să mănânce. Cum Îi era obiceiul, nu spuse nimic până ce-și goli farfuria. Când termină ficatul și strângea sosul cu ce-i mai rămăsese din a doua porție de polenta, spuse: Cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lungul holului spre bucătărie. În Încăpere era mai cald ca de obicei, ceea ce Însemna că era pornit cuptorul. Tigaia cea mare de pe aragaz oferi vederii, când Îi luă capacul, bucăți de zucca de-un portocaliu deschis, prăjindu-se Încet cu ceapă tocată. Luă un pahar din stativul de lângă chiuvetă și scoase o sticlă de Ribolla din frigider. Turnă puțin mai mult de-o gură, gustă, bău tot, apoi umplu paharul și puse sticla la loc. Căldura din bucătărie se Învăluia În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pentru neamul nostru de români. Aceasta cred că este misiunea noastră în lume, să ne slujim poporul, fiecare cum poate și cum crede. S-au așezat în grădină, sub un nuc uriaș, au mâncat pâine proaspătă, slănină și brânză cu ceapă și-au închinat cu câte un păhărel de palincă de prune. Pierduți în vorbe nici n-au băgat de seamă că Dumnezeu acoperise cerul cu o pătură neagră, numită noapte. Ioniță a deschis un su biect - politica. După ce s-au
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
pești. Dar Jake îi stricase planul în ultima secundă. Lui Alice i s-a strâns inima când și-a auzit soțul începând să descrie colțul lui cu legume Yin și Yang. În partea Yin sunt mai mult legume albe: napi, ceapă și așa mai departe. În timp ce partea Yang e mai întunecată: sfeclă roșie și alte chestii de genul ăsta. Și, sigur, varză. Varza fiind, de fapt, singura legumă care a crescut, s-a gândit Alice. Cu Yin și Yang cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ar fi bine, Mihule, să-ți scriu necrologul chiar În această toamnă, acasă la tine, la un pahar de vin, cu plăcintă macedonească, dar să nu te superi dacă voi arăta, printre altele, că ți-a plăcut să mănânci multă ceapă și mult usturoi. Regret enorm că ultima-mi scrisoare către el, din bogata noastră corespondență, nu-i parveni, cu toate că o expediasem din vreme, Încă din 17 decembrie 2007. De aceea doresc s-o fac cunoscută prin revista „Permanențe”. Iat-o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Legionară, Înseamnă că preopinentul nostru se opune cu Înverșunare adevărului, dovedind din plin că-i de totală rea-credință. Or, cine nu slujește adevărul, și scriitor genial de-ar fi, tot nu valorează, din punct de vedere caracterial, nici cât o ceapă degerată. Revenind la carte, menționăm că ne-am tot gândit la Înțelesul metaforic al sintagmei „Morminte vii”, expresie ce constituie titlul operei memorialistice a lui Nistor Chioreanu. Nu putem ști exact sensul avut În vedere de autor, dar credem că
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
presimțire de primăvară a Început să adie prin București În acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să‑mi fac cumpărĂturile, simțeam din ce În ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă În grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă Îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei În sân
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
presimțire de primăvară a început să adie prin București în acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să-mi fac cumpărăturile, simțeam din ce în ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă în grupe de câte trei sau cinci pe tarabe, care mă îmbătau cu mirosul lor crud, să beau borșul din sticlele babelor sau să o iau la fugă cu un buchet de ghiocei în sân
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu prididește, nici acum, de parcă ar fi, zău așa, bolnav, de muncă! La repartizare era flăcău. Aici s-a căsătorit. Cu fata unui Petrache Bujoreanu. Și, acasă, cu nevastă-sa, a făcut trei copii. De fapt, trei fete. Iar la ceape, dimpreună cu toți oamenii, cu cei vrednici, precizez, că, au fost, slavă domnului, destui, și din ăilalți, a făcut minuni. Ce-a făcut, mă? Minuni. Auzi, tu? Minuni! Aud, Însă, nu-nțeleg. Uite, mă, cum a devenit cazul cu minunile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu noul transport, abia mâine dimineață. Da. Cu siguranță. Bine. Pe mâine dimineață. Acum, dacă tot m-am apucat de altă treabă, hai, cu ea, Înainte, până la capăt! Adă, băi nevastă, cașul ăla, de pe comarnic; adă și-un pumn de cepe verzi, câteva roșii, că oala o umplu, eu, din nou. Hai. Dute! Să cinstim tunsoarea lui Aronel. Se apucară de cinstit tunsoarea. Din vorbă În vorbă, și din pahar În pahar, tunsul proaspăt le spuse și motivul pentru care a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]