4,822 matches
-
de viață și de dragoste, nefiindu-i încă dat, după o lege a lui Dumnezeu, să bănuiască puterile necunoscutului. Nana Floarea îi aduse ciaslovul și-l deschise deodată la pata de sânge și la picurul de lacrimă al lumânării de ceară, înduioșându-se fără vreo altă pricină și așteptând glasul feciorului lui Negoiță, care fecior, vedea ea bine acum, avea același glas întocmai ca fie-iertatul cantor. —„Că tu ești ajutorul celor fără de ajutor“... silabisiCuli. că tu ești ajutorul celor fără de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în sensul irlandez - ca un cățeluș. Nu scump cum spun americanii. —Scump, adică adorabil. Nu vreau să fiu scump sau adorabil, s-a plâns. Vreau să fiu arătos. Vreau să fiu chipeș, ca George Clooney. Și-a trântit tubul de ceară de păr pe raft cu mai multă putere decât era necesar și eu m-am enervat și l-am acuzat de vanitate, iar el a zis că a-ți dori să arăți ca George Clooney nu era un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vedeam cum vin nu doar un mare număr de negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat că pegăteau elixiruri, că le făceau farmece bărbaților, că străpungeau figurine din ceară cu ace vrăjite? E puțin spus că eram intrigați; acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu mă duc acolo, orice s-ar întâmpla. Vrei să vii cu mine? mi-a spus Harun într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prin urmare, tribunalele și școlile erau închise, nu puteau să se înceapă sau să se desfășoare războaie etc. Era cea mai importantă sărbătoare a anului - adesea de o veselie deșănțată -, în timpul căreia oamenii își ofereau unul altuia daruri, lumânări de ceară și statuete de lut, ce făceau trimitere la vechile sacrificii umane. Scissores: luptător derivat din secutor, adversarul tipic al rețiarului. În locul marelui scut concav, scissor-ul poartă pe antebrațul stâng o plasă metalică având la capăt o semilună cu ajutorul căreia poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o recoltă de grâu bună, etapele reproducerii la parameci și demonstrația de la geometrie conform căreia, la triunghiul isoscel, un unghi exterior este egal cu suma unghiurilor interioare opuse. Privi o bucată de hârtie zburând în noapte și mototolindu-se. Adunând ceara care se scurgea, moale și uleioasă, în zeci de biluțe de diferite dimensiuni, o tăiase cu diferite instrumente din trusa de geometrie, studiase sfera de lumină mișcătoare aruncată din burta unei sticle goale, pipăise lemnul scrijelit al mesei. Reținuse doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
măreț și fierbinte chiar când mai slobod băierile burții. Am luat teancul de scrisori de pe măsuța de serviciu și am început cu una de la sfârșit: plicul care conține extrasul meu de cont lunar, cu familiara hârtie maro și sigiliul de ceară ca o picătură de sânge. Nu mai e contul meu bancar, sigur că da. E un cont bancar asociat. Acum, jumătate din el aparține Selinei - pentru a o ajuta să-și câștige demnitatea și respectul de sine, îți amintești? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de vânzare, domnilor. Nu citiți cărțile aici. Nu le citiți aici. Luați-le acasă. Cumpărați-le. Iată-mă deci în magazinul de pornografie, încercând să descopăr soluția. Răsfoiesc o broșură cu caste tipărită pe hârtie de calitate cu miros de ceară. Bunicuțe, copilași, excremente, închisori, porci și câini. O, lume, o bani. Bănuiesc că există oameni care doresc așa ceva. Bănuiesc că există oameni cărora le place așa ceva. Cererea și oferta, forțele pieței. Noi, cei de pe Pământ, suntem un echipaj foarte pestriț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de gânduri, cu fruntea în pământ Omul începuse să vorbească singur... Panoramă Plângea caterinca-fanfară Lugubru în noapte, târziu... Și singur priveam prin ochene, Pierdut în muzeul pustiu... Și-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gândiri - În jurul meu corpuri de ceară, Cu hâde și fixe priviri. Și-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă - princese Oftau, în dantele, mecanic. Și-atunci, am fugit plin de groază Din sumbrul muzeu fioros, Orașul dormea în tăcere, Flașneta plângea cavernos
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
el. — Iubitule, spuse ea. Așază-te. Iubitule? se gândi Deggle, dar era obosit, așa că se așeză pe scaunul lui Jones. Virgil, se gândi Dolores. Vocea cântătoare a feței puhave. Inima îndurerată în corpul ei fleșcăit. Virgil, care o luase din ceara fără suflet a bisericii și îi dăduse trup. Ce norocoasă era că-l avea! — Virgil, spuse ea cu voce tare, rostindu-i numele cu plăcere. Virgil Jones. Deggle o privi. — E aici? întrebă, străpungând-o cu privirea. — Ca întotdeauna, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
masă de lângă fereastră. Purta puloverul șleampăt. Cred că era inevitabil. Alice care era lângă el, arătând mai fragilă ca niciodată, un fluturaș bătându-se cu furtunile cumplite ale vieții; avea pe ea un fel de sac pictat cu vopsea și ceară, cu petice pe piept. Gianni Versace, bagă-ți unghia în gât. Am luat un scaun și m-am așezat. Cealaltă persoană de la masă a fost prezentată drept Saul. Părul lui lung și negru era strâns la spate într-o coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dejunul, cina și o bună parte din mînia pe care o țineam În mine. M-am spălat pe față cu apa Înghețată de la chiuvetă și mi-am contemplat imaginea din oglinda aburită pe care cineva mîzgălise cu un creion de ceară lozinca „Fasciști Împuțiți“. CÎnd m-am Întors la masă, am constatat că Fermín era la bar, achitînd nota de plată și discutînd despre fotbal cu ospătarul care ne servise. — Te simți ceva mai bine? m-a Întrebat el. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
coridoare, pînă cînd căzuse moartă În camera ei de la ultimul cat. Mobilul, potrivit poliției, Îl constituise gelozia. Pe cît se pare, În clipa morții, nevasta potentatului era Însărcinată. Marisela, se spunea, desenase un craniu pe pintecele dezvelit al doamnei, cu ceară roșie fierbinte. Cazul, asemenea buzelor domnului Jausá, rămase pecetluit pentru totdeauna cîteva luni mai tîrziu. Lumea bună din Barcelona comenta că niciodată nu se mai Întîmplase așa ceva În istoria orașului și că oamenii absolut mizerabili care veneau din America ruinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nevăzut. — Mai bine ne despărțim aici, zise Bea, dîndu-mi drumul la mînă. Luminile unei stații de taxiuri se zăreau la colț, o defilare de licurici. Cum dorești. Bea se aplecă și Îmi atinse obrazul cu buzele. Părul Îi mirosea a ceară. — Bea, am Început eu, aproape fără glas, eu te iubesc... Tăgădui În tăcere, pecetluindu-mi buzele cu mîna, ca și cînd cuvintele mele ar fi rănit-o. — Marți la ora șase, de acord? Întrebă ea. Am Încuviințat din nou. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
metri Înaintea noastră. Am pătruns Într-o Încăpere boltită, unde nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau niște păpuși sau rămășițe ale vechiului muzeu. Apoi am băgat de seamă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
multă putere, ca și cum astfel ar fi vrut să-și reducă la tăcere lacrimile, În timp ce cuvintele goale ale unui preot cădeau În groapa aceea de marmură În care trei ciocli fără chip Împingeau un coșciug cenușiu peste care aversa luneca precum ceara topită și din care mi se părea că aud glasul mamei chemîndu-mă, implorîndu-mă să o eliberez din temnița aceea de piatră și de beznă, În vreme ce eu nu reușeam decît să tremur și să-i șoptesc tatei, fără glas, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
necunoscut. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Neștiind ce altceva să fac, am mototolit hîrtia și am Înghițit-o. Am tras apa și am profitat de huruitul țevilor și al cuvei ca să dau pe gît cocoloașa de hîrtie. Mirosea a ceară și a bomboane Sugus. CÎnd am deschis ușa, m-am pomenit cu zîmbetul reptilian al agentului de poliție care, cu cîteva secunde În urmă, așteptase postat În fața librăriei. — Să fie cu iertare. Nu știu dacă o fi din cauză că am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
restul vecinilor. În ansamblu, apartamentul era mai puțin spațios decît biroul domnului Cabestany. Julián făcuse conștiincios curățenie și ordine ca să mă poată primi cu o simplitate respectuoasă. M-am prefăcut Încîntată de casă, care Încă mai mirosea a dezinfectantul și ceara cu care Julián dăduse mai mult cu zel decît cu Îndemînare. Lenjeria de pat se vedea că era nou-nouță. Mi s-a părut că avea un imprimeu cu balauri și castele. Lenjerie pentru copii. Julián s-a scuzat, spunînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Gervasio, unde se zăreau luminile unei cafenele. S-au refugiat la o masă din spate, departe de intrare și de ferestre. Doi clienți vegheau la tejghea, stînd la o țigară, În zgomotul radioului. Chelnerul, un om cu pielea de culoarea cerii și cu ochii pironiți În pămînt, le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o Înghițitură. Carax, lihnit pesemne, a mîncat pentru amîndoi. Cei doi prieteni s-au privit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bogdan NEDELCU Rătăceam prin labirint, Singur, Dedal plecase de mult Cu aripi lipite cu ceară Iar Icar, Icar auzisem Că atinsese soarele, Sau poate căzuse, Nu mai știu. Până și Minotaurul murise, Ucis de un străin Venit să-și găsească soție. Și rătăceam prin labirint Singur Căutându-mi umbra, numele sau urma ; Firul, firul putrezise
Labirint. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_841]
-
dincolo de el. Fața ei triunghiulară emana atâta farmec și atâta disperare, Încât Noimann, căzând În genunchi, se târa spre ea, zdrelindu-și Încheieturile de traversele mai mult sau mai puțin Închipuite, pe care, În loc de păcură sau motorină, picurau lacrimi de ceară, Întinzându-se În așternut. La orizont, dincolo de nori, se ițeau sânii ei rotunzi și luminoși ca niște faruri. Dar oare de ce, atunci când fruntea sa Îi atingea pantofii purpurii cu toc Înalt cât catedrala, imaginea Mathildei se prăbușea pe pat asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
astfel soarta. Angelica i-a răspuns atunci că ar fi vrut mai degrabă să-și piardă viața decât să-i displacă, și cu aceste cuvinte a plecat. Dar, înainte de a se face nevazută, ea a aruncat monstrului o bucată de ceară și l-a legat cu o funie plină de lațuri. Fiara a inhățat momeala și, pomenindu-se cu colții încleștați în ceară a început să salte furioasă încurcându-se în lațurile funiei, pe care le înoda strâns în juru-i prin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu aceste cuvinte a plecat. Dar, înainte de a se face nevazută, ea a aruncat monstrului o bucată de ceară și l-a legat cu o funie plină de lațuri. Fiara a inhățat momeala și, pomenindu-se cu colții încleștați în ceară a început să salte furioasă încurcându-se în lațurile funiei, pe care le înoda strâns în juru-i prin zvârcolirile sale, astfel ca abia de mai putea mișca o labă. O alta greutate se ridica acum în calea lui. Curtea, după cum
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și tuturor legionarilor n-au putut jelui marginea mormântului. Doi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Pe planșeu, s-au desfăcut patrusprezece hârtii, pe care vor urma să fie puse resturile... Dar, până la urmă, n-a mai fost nevoie de ele, deoarece trupurile au putut fi scoase în întregime. S-au adus patrusprezece lumânări, mari, de ceară. Au fost aprinse de-a lungul gropii. Trupul lui Trandafir La capătul de miază-noapte al gropii, un comandant legionar a putut desface haina de pe un cadavru. E o haină bleumarin... Sub ea, un pulover bleumarin. Cine știe ale cui erau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
oră de Botanică. Se ascultase lecția: "Plante din regiunea tropicală". O lecție foarte frumoasă și mai ales interesantă despre: bananier, bambus, cauciuc, vanilie etc. Crăcănel ne explicase mai departe despre palmier, și după ce ne spusese câte ceva despre: curmal, palmierul de ceară, sagotier, raphie, palmierul evantai, palmierul cu ulei și alții, se oprise la cocotier, vorbindu-ne pe larg despre acest minunat soi de palmier, care este foarte răspândit și de cel mai mare folos omului. ― Și acum vom citi din carte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]