2,037 matches
-
Nostalgie du Paradis va conține mai puțin decât o indică titlul său. Cred că v-am vorbit despre ea într-o după-amiază, la Lund: mă interesează mai ales recuperarea (simbolică) a condiției „paradisiace” (dominare a animalelor, limbaj al animalelor, ascensiune celestă, întâlnire directă cu Dumnezeu șsubl. S.W.ț etc.), decelabilă în ședințele șamanice; pun în legătură această recuperare efemeră (și extatică!) a unei situații care, potrivit miturilor, era naturală și generală in illo tempore (când oamenii ajungeau ușor la Cer
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
litera doctrinei, sacrul se află în lucruri, singur omul e sfânt. "Locurile Sfinte" nu fac parte din lexicul lui Iisus, termenul nu apare decât odată cu Eusebiu din Cezareea, cam prin 330, când această nouă credință bazată pe adorația unui vagabond celest și care visa să ne descleieze din existența terestră și-a făcut apariția. Nicio mențiune referitoare la vreo țară sfântă, la Aghia ghè, în Evanghelii, în vreme ce Adamat qodesh, litania evreiască, este prezentă încă din Exod și e reluată apoi ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Drumul inițiatic pe care revine eroul acestor texte conține explicația pentru abilitățile ieșite din comun ale perechii cal-călăreț. Cerul unde apare voinicul înainte de a înfăptui gesturile magice reprezintă spațiul privilegiat al zeilor și al eroilor trecuți prin „rituri de ascensiune celestă”. „Intrarea în scenă” singură, trădează așadar, natura superioară, în sens transcendental, a tânărului, iar textul ce urmează nu face decât să dezvolte și să exemplifice această trăsătură. „Simplul fapt de a fi «înalt», de se afla «sus», echivalează cu a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înțeles foarte bine și doar mă încerci când îmi propui identificări particulare...), nu are un nume concret, Craiova ori București, el e abstract și general, se referă la un anumit tip de locuire, în care am pierdut contactul cu zonele celeste, cu divinitatea. Ceea ce, evident, constituie un enorm handicap al nostru. Această sărăcire interioară de natură spirituală ne afectează teribil, are consecințe grave chiar și în domenii extrem de prozaice ale existenței noastre individuale și comunitare. La un moment dat, când eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de a-și depăși "spațiul condiției umane". De cealaltă parte, Luceafărul, ființă de lumină ("lumina are aici funcție ontologică") care, pentru a putea comunica cu lumea omenescului, trece prin diverse transformări, "întrupări". O primă "apropiere" este aceea în care "lumina celestă a Luceafărului trece prin spațiul realității" din afara "spațiului răsfrângerii", prin cel al oglinzii și de aici "în văzduhul visului". E spațiul în care încearcă să se unească "fizicul cu metafizicul". O nouă treaptă intermediară se face prin foc "într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
imens i s-a arătat iarăși. Aceeași scenă, aceeași desfășurare epică, tot noaptea, tot în somn, apoi trezirea lui, ieșirea lui pe balcon, iarăși a simțit că nu mai are aer să respire și pe urmă, imediat, hop și vizitatorul celest care s-a așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
făceau bine cele violete, ca biluțele de rotunde, și s-a dus. Să-i fi dat măcar cașete rotunde și galbene de cincizeci de mii, nu pătrate și crem, de la care se prăpădește moșii și babele repede. Albastru, un calm celest La toate proiectele prezentate de artiștii orașului, primarul Marinache venea cu aceeași vorbă: „Da’ idei mai ieftine n-aveți, mă, băieți?“. Nu c-ar fi fost zgârcit, însă nu înțelegea de ce un cal de bronz trebuia să coste cât o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pentru senatorii Perțache și Bubulache, primarul a simțit că manifestării, ca să fie și mai artistice, îi trebuia încă două, trei culori, pe lângă acelea ale steagurilor festive. Albastrul era, într-adevăr, liniștitor, favorabil unei plimbări pline de spiritualitate și de calm celest - cum foarte lingușitor se exprima în fața doamnei Marinache autorul proiectului -, dar niște tarabe cu mici și bere, cu roșul excitant al tocăturii și cu galbenul auriu al halbelor, ar fi făcut mai suportabil calmul celest al unei alei de trei sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de spiritualitate și de calm celest - cum foarte lingușitor se exprima în fața doamnei Marinache autorul proiectului -, dar niște tarabe cu mici și bere, cu roșul excitant al tocăturii și cu galbenul auriu al halbelor, ar fi făcut mai suportabil calmul celest al unei alei de trei sute de metri. Sărbătoarea Culorilor a fost un succes de la ora zece dimineața până la șase și un sfert, când a început să plouă. Dar ce ploaie! Să înece orașul, nu alta! În ciuda asigurărilor primite de la angrosistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și-o poartă Prin care voi pătrunde ca luna-ncet prin geam Ori liniștea din sălcii plutind în Marea Moartă. " (A.E. Baconsky) Pământul clocotea asemenea unui cazan de locomotivă, alimentat sistematic de un fochist nevăzut și necunoscut de origine celestă. Valurile de căldură erau atât de reale, vizibile și concrete încât te îndemnau să înoți bătând "apa" cu brațele și picioarele ca într-un imens bazin imaginar... A! După câte îmi dau eu seama copiii ăștia se pregătesc pentru sezonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de orice natură, Leu se descurca numai cu simțul olfactiv, asemenea lui Marco Polo, Magelan, Columb și altor mulți și mari navigatori anonimi, care aveau la dispoziția lor drept ghid doar steaua polară vizibilă cu ochiul liber pe o hartă celestă, eternă și imuabilă. "Steaua polară pe cer, departe, În scurgerea timpului nu are moarte, Statornic arde în orice seară Capăt de osie, steaua polară." (N. Labiș) La întoarcere am trecut prin aceleași "furci caudine", numai că de această dată se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lângă mine, că mă iubiți din toată inima, că sunteți gata să vă dați viața pentru mine. Și eu vă iubesc mult, mult de tot. Sunt atât de fericit! Și continua să zâmbească îngerește, radiind o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ajuta puterile să mai meargă și altădată pe meleagurile îndrăgite ale copilăriei? Vizita Început de Florar, cu zile calde, luminoase și îmbietoare la plimbări și evadări în natură. Când soarele parcursese ceva mai mult de un sfert din drumul său celest, Dumitru Dascălu bătea la poarta gospodăriei amicului său din tinerețe, trăitor într-o casă mică, dar cochetă, dintr-un cartier mărginaș al orașului. Căsuța împrejumuită de cerdac pe trei laturi, amplasată ceva mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a ajutat să se odihnească, privind șuvoiul de lume ieșită la plimbare sau după treburi, care se scurgea în ambele sensuri. Culoarea purpurie apărută pe cer înspre apus îi amintește lui Dumitru Dascălu că soarele se pregătește să-și încheie celestul drum și că în curând umbrele înserării vor pune stăpânire pe întreaga fire... Cu ultimele puteri, pornește spre blocul în care viețuiește de aproape o jumătate de veac, spre locuința în care nu îl așteaptă nimeni și în care își
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care mă aflam. Alte ori însă, tocmai dimpotrivă, mă gândeam cu durere la toți nefericiții, la toți izolații, la toți uitații, la toți muribunzii care, în același timp cu mine, cine știe cu ce sentiment de sfâșietoare dezolare, urmăreau aceleași celeste ținuturi... Într-una din piesele care au avut atâta succes pe scenele pariziene, tocmai la epoca pe care o evoc, în "Amants" mi se pare, Maurice Donnay pune pe doi dintre eroii săi, doi tineri care se iubesc și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iată doar câteva din pericolele naturale: Atmosferă este pe cale de a se deteriora. Aerul orașelor este atat de poluat încât maladiile pulmonare devin tot mai numeroase, inclusiv cazurile de asfixie. Apă ploilor, altă dată considerată că un simbol al purității celeste, este astăzi atât de acidă încât, în anumite regiuni, ea perforează chimic frunzele arborilor și caroseriile mașinilor. Apă dulce a continentelor este din ce in ce mai poluata, pânzele freatice salubre devenind tot mai rare. Omul consumă din ce in ce mai multă apă dulce, murdărind-o din ce in ce mai
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-n buchete roșietice („Peisaj”, p. 100), ori se înșiruie în coloane de atac deasupra dealurilor tulburând liniștea așezării („Peisaj de iarnă”, „Ulița cu felinar”). Nepăsători gravitației, dau viață imaginii și stabilesc un punct de sprijin privirii furate de infinitatea spațiului celest. Pe fundal, depărtarea se odihnește pe coama dealurilor vineții, atinge turle albaștrii de biserici ori mângâie acoperișurile caselor și vârfurile îndrăznețe ale copacilor. Observ că din nici un peisaj nu lipsește casă - centru existențial. Peisajul se umanizează, pulsează, comunica o stare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tot. Într-o dimineață, eram la Muedin; singură la o masă acoperită cu hârtie imaculată, priveam marea din fericire albastră: eram absentă, plutind spre alte țărmuri. Apoi o ceață gri-deschis și-a tras perdeaua deasă între mine și acel albastru celest. Barba Cociu, care își expunea mângâ ie rilor brune ale soarelui spinarea bătrână, s-a îmbrăcat în grabă și a început o conversație cu un... indigen. Copiez de pe o notiță luată la întâmplare. Barba: keriak, kapaklaran. Celălalt: Șuruplaran. Pe urmă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
are 50 de pagini. Din fericire mie, uneia, nu-mi mai trebuie, dar copiii prietenelor mele au caiete de 10 20 de pagini, cu imposibile și dezgustătoare pete. S-a lăsat seara, seară românească de iarnă scăldată în culoarea asta celestă care contopește pământul cu cerul. Doamne, dulcea mea dragă, ce are să se aleagă de mine în ziua în care n-o să ne mai putem scrie nicicum? Când mă întorc, primul meu gest este să mă duc la cutia de scrisori
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
canistrele pentru șpagă vinicolă, băi! Scriind acest inter-titlu, ne luăm deasupra noastră și eventualele pedepse Dumnezeiești dacă am mințit dar, din surse sigure, n-am mințit deloc așa că putem să ne Închinăm În Sfânta Biserică În continuare, fără teama fulgerelor celeste ce ne-ar lovi valoroasele căpățâni. Firește, Necula nu a scris un cuvințel despre o atare abordare a subiectelor culese din cramele MAT-urilor de atunci, dar ceva-ceva parcă transpare din comentariile ce au urmat În nota sa de analiză
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
beatificat al capitalului ; comoara lui Lefter se scrie cu cifre. Urmarea extazului este o stare de serenitate, de calm aparent cu care Lefter își scrie demi- sia, modalitatea sa de extragere din profanul existenței mundane pentru a accede la condiția celestă a elecțiunii prin hazard. Să privim atent textul demisiei pe care nara- torul ni-l pune intenționat sub ochi, să-l vedem, pentru că mărcile unei personalități noi se recompun în acest text aparent anodin al cărui relief stilistic este ignorat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
săvârșit omul. Ieșind de aici, intri din nou în Catedrală pe fațada căreia, dantelată și imaculată, descoperi pe Mântuitorul reprezentat avându-i de-o parte și de alta pe cei 12 apostoli, sculpturi ale căror siluete supradimensionate degajau o armonie celestă și o siguranță nobilă. Intrând din nou în lăcașul sfânt, de data aceasta prin intrarea principală poți vizita altarele sfinților din dreapta și din stânga, altare făcute fie de înaintași, fie de pictori sau sculptori moderni, în felul acesta săvârșindu-se îmbinarea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
roșu. Casa propriu-zisă, compusa din mai multe corpuri, este clădită chiar pe malul oceanului, cu ferestre uriașe și cu comori nemaipomenite, dintre care trei "mascarone" statui de lemn ce ornau prova corabiilor cu pânze "La Guillermina", "La Medusa" și "Maria Celeste". Aici a trăit o vreme cea de a doua soție a lui Pablo, actrița și pictorița argentiniană Delia de Carril, cu care s-a căsătorit în 1934. La Isla Negra, lângă casă, pe un dâmb de pe malul Pacificului, sunt mormintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unei fotografii celebre a lui Geronimo, precum și câteva remarce asupra textului prezentat de editorul american. Azi-noapte am reușit să adorm totuși, după care m-am trezit foarte devreme. Am nervii mei, mes vapeurs, cum spunea Baudelaire, pe care nici o farmacopee celestă nu i-ar putea vindeca. Tu singură ai putea, dar tu ești departe și nu-mi scrii des. Mă doare tot corpul, ca să nu mai vorbesc de „sufletul” meu care se găsește într-o stare lamentabilă. Mai bine să nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
magnific introducerea). Simte însă cea mai mare fericire când își vede unicul fiu, Leonard Dumitriu, ca urmaș pe tărâmul muzicii, devenit astăzi recunoscut dirijor de Operă, cu chemare pe tărâm componistic prin evidente creații! Cu siguranță că și ultimul moment celest oferit în încheiere de Vasile Dumitriu, ne va stărui în memorie mereu! De aceea, voi încheia rândurile acestea cu urarea de viață lungă, urare pe care o merită deplin! (Flacăra Iașului, 6 noiembrie 2003) UN NOU DEBUT ÎN LA TRAVIATA
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]