2,059 matches
-
albi ca spuma și Soarele orbitor deasupra, ori câteva ogoare ca niște preșuri pe care puteai călca la nevoie; ori acoperișurile caselor în interiorul cărora se adăposteau semenii lui, ființe minuscule de dimensiunea unor furnici. Acum avea în față un peisaj celest, o întreagă planetă cu mări și oceane, cu un continent gigantic cât toate cele cinci de pe Terra care se pierdea undeva, în partea nevăzută a sferei. Se distingeau chiar și diferitele forme de relief. S-ar putea ca și pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o adevărată povară. Faptul că în cursul nopții pătrunseserăîn fatidicul Al Cincilea Cerc îl făcea de-a dreptul inutil, el neputând da nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
deja foarte aproape. Tapú Tetuanúi se obișnuise deja cu faptul că, atunci când maestrul sau spunea „dacă nu mă-nșel“, însemna ca sigur nu se-nșală, si, de aceea, nu-l surprinse prea mult să descopere, câteva ore mai tarziu, ca peisajul celest începea să semene din nou cu acela pe care-l cunoștea atât de bine, ceea ce, de fapt, însemna că se aflau exact deasupra liniei ecuatorului, împinși spre est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vulgar să mă confirm mereu, confirmîndu-i pe alții. Bine, dar această carte, veți spune, nu contrazice ea aceste principii vulnerabile? Am Încercat cu toate riscurile unei compromiteri definitive. Pentru că În fiecare din noi există un ins teluric și un ins celest și poate că mi s-a impus și mie respectarea acelei legi pe care o invoca schizofrenicul de la spitalul nr. 9 „dacă există În tine un singur procent de homosexualitate, tot trebuie să Încerci măcar o dată În viață delictul pederastiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
într-un ansamblu integrat în Capela Cornaro din Biserica Santa Maria della Vittoria din Roma. Capela reprezintă supremația arhitecturii baroce fiind realizată într-o multitudine de marmură policromă, de metal aurit și de detalii plastice studiate în mod savant. Lumina celestă este filtrată printr-o deschizătură amplasată deasupra grupului statuar și cade peste statuia din din marmură albă care o reflectă în pliurile veșmântului sfintei. Capela acoperită de fresce dă impresia unui cer animat de heruvimi și luminat de Sfântul Duh
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mi se destăinuie. Muzica ce o auzeam mi-a ajuns adânc în suflet, vedeam sunete ce treceau prin fața mea într-o mișcare ludică, pasaje vizual-auditive ce m-au proiectat într-un univers inimaginabil de culori, forme și sunete. Ecourile sunetelor celeste au fost proiectate în mintea mea stelară sub forma unei noi dimensiuni, pure, luminoase; emoții puternice mi-au cuprins zona din dreptul inimii și mai apoi întregul corp, o senzație nedeterminată de pasiune, melancolie și pasiune melancolică au pus stăpânire
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de celule, societăți secrete strânse În chisturi, glomerule de vase și nervi, fibroame dezvoltându-se molcom pentru a Împiedica funcționarea sistemelor, pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-n voaluri de ceață Cată spre mine prin ochiul de nor Îmi așterne pe tavă viață Și răcoarea tandră mângâie dor Salut tăcută doi fulgi prinși în zbor Și uit pentr-o clipă vis și firesc Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
și plăcută“, dar crisparea le mobiliza, în fiecare clipă, atenția, îi obliga să-și controleze cuvintele și gesturile. Hariga ar fi încurajat, probabil, cu zâmbetul său inteligent și ermetic, un asemenea bine-venit răgaz. O dispută vioaie și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de pasionalitate. Ar asculta-o mulțumiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Poate că ar interveni cândva, în replică, glasul ascuțit al lui Barbosa, care își tot mângâia barba blond-roșcată și urmărea auditoriul cu neclintite și reci priviri albastre. „Bineînțeles“, ar răspunde, acoperindu-l, Tina Mărgărit, „rațiunea n-are acces la Venera celestă. Dar nici nu poate intra în relație cu cea pământească !“. „Din lipsă de ima ginație și percepție senzorială...“, ar repeta ironic Barbosa. Acest răspuns revenise de prea multe ori în disputele lor anterioare. Ar fi momentul când, în sfârșit, inginerul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se diferențieze, în cele din urmă, accidentele, crăpă turile, proeminențele, zigzagurile care devin munți și ape și văi, păstrate îndelung în memorie... așa recomandă artiștii Chinei vechi. Până vor apărea oameni și plante, arbori, păsări zburând într-o vibrație irepetabilă, celestă, acel palpit irepetabil care răscumpără chinul. Palpitul irepetabil, trecutul devenise doar pretext, o inducție primejdioasă, de care ne apăram prin vorbe și tăceri. Studenta îmi arăta desenele din cartea despre Cosimo și fotografia casei conspirative în care Sia și iubitul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Dominantă însă este tema dublului (ale cărei rădăcini sunt departe, la origini, la Gemelarii / Abel cel ucis și Cain, explicându-se astfel manifestarea schismatică a ființei: inima e a mea, pulsația nu!): eul așteaptă să se întregească prin venirea fratelui celest (sporind neliniștea, prin trăirile oximoronice induse: Plânsul meu râde), iar sufletul e gemelar și aspiră la atingerea unui egoism protector, care-l îndeamnă să se rezume la sine (O, suflete-al meu / Gemelar! / Nu mai citi cărțile altora / pe ale
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fapt, dezvăluiri între veghe și vis, în care sânul e - la nivelul întregului volum - laitmotiv, poetul imaginând o livadă de sâni, o incursiune la cules de sâni sau un Ierusalim de sâni, prin care se perpetuează acea amintire a suptului / celestului sfârc. Implicarea sacrului e subtilă, însă indubitabilă, eul simțindu-se trăind sub imperiul aceleiași minți ce se joacă cu noi. Reiterând, în linii mari, jertfa christică, în numele tuturor, poetul își asumă gestul sacrificial al arderii Fricoșilor de fulgere în câmp
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fereastra / să treacă veacul / prin bucătărie), poetul decelează note paradiziace: Minunat e să auzi în bucătărie cântecul / tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat prozaic: Tu în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
le dobîndește prin valoarea lui și cu propriile lui arme] Dacă oamenii n-ar avea patimi, Machiavelli ar putea fi iertat pentru că a vrut să-i facă să le cunoască. El ar fi un nou Prometeu, care a furat focul celest pentru a anima niște automate. Dar lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om fără pasiuni. Cînd sînt temperate, ele sînt sufletul societății, dar odată scăpate din frîu, sînt cele care o vor distruge. Dintre toate sentimentele care ne
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale spiritului. S-ar părea că înlăuntrul lui vibrează diapazonul celor zece sfere muzicale celeste, trăind în el însuși fără tăgadă tristețile omului și ale omenirii. Și dacă totuși, în anumite momente de i nspirație el ne spune ceva, acel ceva îl scrie întâiu și după aceea îl cuvântă. Așadar fizionomia, psihologia, gestica și expresia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
superman”. Dacă se duce la Slobozia, omul localizat dincolo de perfecțiune va fi Însă obligat de doamnă să-i arate ce poate face un superman În realitate, nu pe pînză, și scăpăm de el. La un moment dat, imediat după curbă, celesta creatură din Slobozia Începe să freamăte și intră-n coliziune cu ea Însăși: „Pe dvs. vă simt mai aproape, aveți acea forță de atracție magnetică, dar selectivă În același timp”. Așa simte ea, pe Înserat, cînd stă singură și coase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trec din cînd În cînd și le vedem farurile. Apoi, Universitatea Napier, răsăritul soarelui, ciripitul păsărilor care se duc spre grădinile din Gilmore Place și pe urmă sîntem În King’s Theatre. Stacey, Carole și micuța prietenă a lui Stacey, Celeste, Împreună cu noi la pantomimă, să vedem Mother Goose cu Stanley Baxter și Angus Lennie din Crossroads. Noi am văzut-o. Ba nu, n-am văzut-o. Ba da, așa a fost. E lumină și nouă ne e frig: ne clănțăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sale au ajuns la destinație. - Mda, lipsa de comunicare o să ne omoare la un moment dat, asta este situația, iar dacă dorești să depui o reclamație nu găsești nici un ghișeu, fiindcă nu s-a inventat încă o registratură la nivel celest... Râse în barbă. - Dezavantajul zilelor ploioase este acela că îți umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Ajungi, inevitabil, să te tâmpești. Ca ăla din romanul încă nescris, care se uită la grămada foșnitoare cu priviri pofticioase și nu are
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de tine? O ploaie inversă va duce la falimentul tuturor celor care confecționează umbrele. Iar eu sunt singurul care știe cine este vinovatul. Țipă din nou: - Magicianule, cât va mai ține ploaia asta? Ai grijă, nu cumva să inunzi apartamentele celeste, sunt sigur că în fața lui Dumnezeu nu poți să faci față cu bagheta aia de trei parale! Uite că iepurele fricos îți dă cu tifla. Și voi merge către Lucia, farsele acestea de prost gust pe care le pui în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
luptaseră de-a lungul secolelor în nenumărate războaie. Abia când regele clanului Nuharoo s-a căsătorit cu fiica regelui clanului Yehonala, cele două familii s-au unit și, în cele din urmă, au pus stăpânire pe China, creând dinastia Purității Celeste - sau Ch’ing. Simt parfumul de crini din părul lui Nuharoo. Stă nemișcată și privește estradele din bambus ca și cum le-ar desena din priviri. Radiază mulțumire. Nu se mișcă pentru mult timp. E ca și cum ar studia detaliile fiecărei frunze. Concentrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
De asemenea, sunt agățate umbrele confecționate din satin de culoarea caisei brodat cu flori de lotus. Coloanele și grinzile sunt decorate cu mătase roșie, brodată cu caracterul shee, simbolul fericirii. În această dimineață, au fost așezate mese în Sala Purității Celeste, o sală ca o peșteră unde se află Registrul Căsătoriilor Imperiale. Două orchestre sunt așezate în afara sălii - una la est și cealaltă la vest. Steaguri de ceremonie flutură de jur-împrejur. De la Poarta Armoniei Eterne până la Poarta Zenitului, pe o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cântecului său fericit. 6 Nu apuc să văd mare lucru din festivități în ziua în care devin concubină imperială. Stau în palanchin și ascult clopotele care bat în turnurile de la Poarta Zenitului. Nuharoo e singura care intră pe Poarta Purității Celeste, principala intrare pe domeniul imperial. Noi, celelalte, intrăm prin porțile laterale. Palanchinul meu traversează râul Apei Aurii pe unul dintre cele cinci poduri existente. Râul marchează hotarul zonei interzise; fiecare pod reprezintă una dintre cele cinci virtuți confucianiste: loialitate, tenacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile răsucite în sus, magnific ornate. Stând pe vârful dealului, mă simt copleșită de ideea că am fost binecuvântată de energia celestă. Am făcut dragoste cu Fiul Cerului. Mai mult, asta se întâmplă în continuare. În timp ce respir adânc aerul proaspăt, îmi atrage atenția acoperișul galben al Palatului Seninătății Binevoitoare. Îmi amintesc de concubinele în vârstă și de felul în care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi motiv de decapitare. Sala tronului este parfumată cu esențe și tămâie, iar covorașele pentru îngenuncheat trebuie așezate corespunzător. Înainte de miezul nopții, gărzile vin să verifice fiecare colțișor. La două dimineața, miniștrii sau generalii chemați sunt escortați prin Poarta Purității Celeste și trebuie să meargă pe jos o distanță destul de mare pentru a ajunge la Sala Dezvoltării Spirituale. Înainte de a fi conduși în sala tronului, aceștia sunt primiți în camerele de oaspeți din aripa vestică: funcționarul registraturii Curții are datoria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]