1,960 matches
-
cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea poetică inițială care se realizează, printr-o "retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează, în ritmuri ample"54 se cenzurează vizibil, ulterior, transformându-se, treptat, într-o cunoaștere realizată, prin "interiorizare și densificare lirică. Meditațiile interogative asupra sensului existenței se resorb, în cezuri prelungite, sugerând absența răspunsului. Destinul uman devine o înglobare progresivă transfinită a ciclurilor, într-o frumoasă imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al cenzurii, există două perioade: o primă perioadă, care ține până la 1 martie 1977, când cenzura era o instituție care avea un sediu, un număr de angajați, un nume (Direcția Presei și a Tipăriturilor), când toată lumea știa că aceasta este cenzura, că de la editură se trimite în strada respectivă manuscrisul și se întoarce sau nu se întoarce cu celebrul DP (care venea de la Direcția Presei); și a doua perioadă, de după această dată și până la sfârșit, când cenzura nu mai era o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care "structura discursivă încorpora senzațiile cele mai fruste, gesticulația, nu lipsită de retorism"114. Așa cum era de așteptat și cum fiecare autor resimte acest fapt, odată cu înaintarea în timp, și la Ana Blandiana, "lirismul debordant din volumul de debut se cenzurează vizibil în al doilea volum Călcâiul vulnerabil (1966)"115. Odată cu distanțarea de lumea paradisiacă, ia naștere un conflict între eul liric și realitatea înconjurătoare, generându-se, în consecință, dorința creării unei noi realități: "Eul poetic se definește, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau faimă?// Între tăcere și păcat/ Ce-o să aleg cirezi sau lotuși?/ O, drama de-a muri de alb/ Sau moartea de-a învinge totuși...//"( Știu, puritatea). Toate acestea, în ciuda faptului că lirismul debordant din primul volum începe să se cenzureze, din ce în ce mai vizibil, odată cu cel de-al doilea volum: Călcâiul vulnerabil, 1966. Versificând, patetic, "obsesia unui absolut al purității, văzut ca o condiție paradisiacă, pierdută prin naștere și în alte poeme precum Intoleranță, Ora spitalelor, Carantină, Restul pe masă sau afectând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
somn) În spatele unei rime aristocrate, încrucișate, se ascund metafore subversive, a căror descifrare este cheia spre lumea închistată în ideologii, în care era forțată să trăiască poeta alături de contemporanii ei. Greierii pot fi (sau chiar sunt!) artiștii siliți să-și cenzureze talentul într-o societate care cenzura tot ce era frumos și bun. Sinceritățile zilei suspecte sunt falsele idealuri ale comuniștilor, falsele valori pe care le impunea regimul autocrat. Autoarea propune, drept soluție de evadare, pentru artiști, somnul, adică acea stare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se ascund metafore subversive, a căror descifrare este cheia spre lumea închistată în ideologii, în care era forțată să trăiască poeta alături de contemporanii ei. Greierii pot fi (sau chiar sunt!) artiștii siliți să-și cenzureze talentul într-o societate care cenzura tot ce era frumos și bun. Sinceritățile zilei suspecte sunt falsele idealuri ale comuniștilor, falsele valori pe care le impunea regimul autocrat. Autoarea propune, drept soluție de evadare, pentru artiști, somnul, adică acea stare de reverie, de visare, singura care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
urî pe frații mei, ei dorm / (...) Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm/ (...) Nu îi uita pe frații mei, ei dorm". Autocompatimirea reprezintă o formă de urlet, de strigăt înfricoșător. Într-o lume în care dreptul la cuvânt este cenzurat, nu mai rămâne decât zbuciumul teribil al unui trup înghețat de cât i-au fost tăiate aripile: "Mi-e atât de frig,/ Încât cred că/ Aș mai putea fi salvată/ Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a căutării de sine și a regăsirii, prin curajul de a spune adevărul. Deosebirea constă în faptul ca regăsirea se produce, la Ana Blandiana, prin naștere și prin vitalitatea copilăriei, cel puțin, în prima parte a creației, urmând să se cenzureze în tristețe și în solitudine, înspre volumele de final, la Ileana Mălăncioiu, cunoașterea prin moarte, persistând încontinuu. Întoarcerea către sine, care există și la Ana Blandiana, ca într-un fascinant drum al reconstrucției interioare, mers înapoi, către origini, reprezintă retragerea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Mălăncioiu, în succesiunea lor cronologică, îi punctează nu numai traseul creator, ci și pe cel existențial; după cum, etape și episoade din "linia vieții" îi structurează și îi jalonează opera"196. 3.3. Poezia interzisă 3.3.1. Culoare politică și cenzură Canonul ideologic, impus și dezvoltat în perioada în care Partidul Comunist preia monopolul absolut asupra culturii, cuprinde două etape, reprezentate prin două criterii distincte, subordonate acestuia: criteriul social-ideologic, aplicat în anii '50, în formula sa leninistă, și criteriul estetic, dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
elanul cunoașterii, prin masacrarea culturii. Influența "grețos-malefică" (Alex Ștefănescu) a acestei ideologii tulbură și poezia Anei Blandiana, prin cenzura și interzicerea de a publica. "Am fost cunoscută ca poet interzis, înainte de a fi cunoscută ca poet", mărturisește aceasta, care fusese cenzurată încă de la debut, din 1959, pentru poezia Originalitate, din revista "Tribuna" de la Cluj. Apoi pentru textele din "Amfiteatru". În contextul în care canonul paradigmatic al Generației '60 cuprinde două laturi: canonul ideologic și canonul estetic, în încercarea noastră de a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și iluzia că poți să spui ceea ce știi că este de nespus. [ANEXA 2] Note biografice Traiectoria extrem de interesantă a liricii Anei Blandiana are ca premisă biografia acesteia 506, care a fost supusă unei tulburate istorii. Debutul său literar este cenzurat de vitregiile ideologiei politice a momentului, urmând ca anii care continuă să stea sub același stigmat pentru aceasta: "Încă dinainte de a fi studentă, debutează cu poezia Originalitate, în revista "Tribuna" din Cluj (1959). Între 1960-1963, i se interzice, însă, să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1. Absența metaforei 195 3.1.2.2. Un alt fel de interioritate 209 3.2. Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu 239 două modele de poetică a deconstrucției 239 3.3. Poezia interzisă 264 3.3.1. Culoare politică și cenzură 264 3.3.2. Duplicitate lingvistică 283 Concluzii 298 Anexe 310 [ANEXA 1] " Între destin și vocație" interviu cu Ana Blandiana 310 [ANEXA 2] Note biobliografice 318 Sigle și abrevieri 325 Bibliografie și abrevieri bibliografice 326 În colecția Efigii au
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
manuscrise?! Ea 2: Da' bineînțeles. Sau n-am voie?! El 1: (ferm, strigînd) N-ai voie! Poți spune ce vrei, poți să crezi ce vrei, să faci ce vrei, dar n-ai voie să-mi cotrobăiești în suflet, să-mi cenzurezi mintea! Dar, pentru Dumnezeu, încă n-ai înțeles că scrisul e o intimitate în care n-ai dreptul să intri ca în propriul buzunar? Ea 2: Iar îmi umbli cu teorii! Intimitatea asta trebuie să aibă niște limite! Și tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de ani de închisoare, care au cenzurat pînă și ce spunea omul în vis întreabă-l pe tata -, care i-au silit pe oameni la prostituție, la fals, la umilință și delincvență? E drept? Matei: Asta înseamnă la tine pe scurt...? Octav: Foarte pe scurt. Matei: Bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plin decît ceea ce oferă prezentul. Ca într-o partitură de variații, temele nasc alte teme. Comunismul însemna frică, frica de cei apropiați, o frică din care fostul regim făcuse o miză. A ține oamenii departe unii de alții, a le cenzura ideile pînă a-i determina să nu mai aibă încredere în ei și pînă cînd teama îi va face de neînțeles în fața lor înșiși, aceasta este forma cea mai potrivită de a conduce autoritar o națiune. Iar reminiscențele deschid pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
După Secolul de Aur spaniol, plin de spectacol baroc și Înaintea romanelor englezești orale, alături de culturi folclorice eliminate rînd pe rînd, literatura franceză s-a realizat În scrisori și În piese de teatru unde rolul esențial Îl avea, Întodeauna, limbajul cenzurat pînă la stadiul retoricii rebarbative a unor personaje, altminteri, fantoșe. După ce enunță cele patru Înlocuiri prin care o poetică, a ordinii, a suprafeței, este Înlocuită cu o alta, a profunzimii (reprezentarea cu expresia, de filieră foucaldiană), capitolele cărții urmăresc termenii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
informațiile se obțin doar prin viclenie. O viclenie strategică, menită să atragă subiectul supravegheat pe un teren unde acesta să se simtă în siguranță, să renunțe la obișnuita-i rezervă, să uite de orice precauție și să nu se mai cenzureze. Asimilarea ființei sociale cu o ființă care își ascunde adevărata identitate și nu-și declară răspicat opiniile constituie premisa pe baza căreia se naște și este cultivată bănuiala: nevinovăția e amăgitoare, o simplă fațadă; așadar, în fiecare ins poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de perplexitatea pe care o asemenea nepăsare față de orice precauție securitară i-o provoca interlocutorului meu. Aș fi putut să-i spun să citească Marat-Sade. M-am mulțumit să-i răspund: „Și una, și alta!”. Practicitc "Practici" Cenzura, supraveghere instituționalătc "Cenzura, supraveghere instituțională" Teatrul s-a aflat adesea la originea unor fenomene de efervescență cu urmări imprevizibile. Dacă n-a suscitat decât uneori adevărate frământări populare, în cea mai mare parte a timpului el a întreținut un anumit apetit latent pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
femeilor sau îngrădirea securitară 109 Britannicus sau supravegherea totalitară 112 Disputa sau supravegherea-cadru 120 Creditorii sau spațiul-capcană 123 Piedica sau supravegherea improvizată 127 Casa Bernardei Alba sau supravegherea integrată 132 Balconul și „panoptizarea” 137 Marat-Sade sau cadrul dublat 141 Practici Cenzura, supraveghere instituțională 147 Publicul, supraveghetor voluntar 152 Regizorul și supravegherea de parcurs 157 Oglinzi și transparență 165 Arhaism și noi tehnologii 169 În loc de concluzii Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheate 177 Referințe bibliografice 183
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins..."". Sau: "Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare". Sau: "Tudor George este foarte preocupat de arta lui, de aceea și-o tot definește în câteva rânduri. Nu fără melancolie, ne convinge că părul și barba i-au încărunțit, dar atâta vreme cât simte "plutind prin ochiul meu o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr" prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, cu un aer de puritate, în care plutesc petalele roz ca niște
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Simion Stolnicu, Al. Piru subliniază "sterilizarea sentimentului prin tehnică 2, idee perfect aplicabilă poeziei lui Mircea Ciobanu. "Patimile" (1968) se desfășoară într-un lung monolog alimentat de o existență puternic interiorizată, manifestată cu mult fast, dar glacial, starea lirică fiind cenzurată de intelect, temperată și echilibrată, atât cât trebuie și permite ieșirea în lume. Suntem în fața unei poezii de concepție în care simțim efortul de a atinge esențele: izolarea, teama de împlinire erotică îi creează spaime similare morții. În descifrarea textului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurate de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr (1973) prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, învăluit într-un aer de puritate în care plutesc petalele roz
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
feminină, din peisajul liricii actuale, ar fi săracă în idei, în ciuda faptului că Nina Cassian ne vorbește festiv și detașat, compune cu luciditate și abordează ideile veacului. Ea ajunge la poezie atunci când își lasă în voie afectivitatea și trăirile senzoriale, necenzurându-le deliberat. Trăirea erotică este o vibrație permanentă și mereu nouă în versurile poetelor. De-obicei, erotizarea cuprinde întreaga sferă a existenței; până și evocarea trecutului se închide într-o lume de imagini senzuale, elevate, subțiate însă1. Dacă remarcăm un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea ei de ruguri, străvechiul ei păcat." Descoperim în versurile poetei un sentiment al belșugului și al bucuriei, un sentiment de plenitudine. Chiar atunci când luciditatea începe să-i cenzureze exploziile, suflul emoțional, o anume trăire senzorială mai persistă ("Vârstele anului" 1957): "Tot o să treacă iubirea... nici n-o să știm/ Fără de veste o să treacă... Pe aprinsul nostru chilim/ Se lasă o lumină săraca." Liberul joc al sentimentelor, infinitul, vagul, aducerile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]