2,002 matches
-
Procuratură, pensionat pe motiv de delirium tremens înainte de termen, îi învață pe petenți să scrie cererile. Ca de pildă: „Subsemnatul (nume, pseudonim), poet (prozator, epigramist) cu (fără) talent, născut (făcut) la data (țara, religia), strada, județul, etajul etc., doresc (solicit, cerșesc, reclam) etc. etc. suma de, puncte puncte, se taie cu un x ce nu corespunde“. E simplu, numai că lumea nu mai știe să scrie cum se cuvine o cerere. Un ochelarist a măzgălit vreo cinci exemplare tip și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
necuviincios. Care face în stradă o treabă pe care oamenii bine educați o fac pe ascuns, având grijă să nu stârnească stânjeneală ori chiar oroare în jur. Când am fost la Veneția, orașul era plin de inși care cântau. Nu cerșeau cu vioara, ci cântau singuri ori în triouri și cvartete concerte de Vivaldi, Albinoni și Mozart, iar trecătorii făceau roată și-i ascultau respectuos, cu înfiorarea pe care o simți când primești un cadou pe cât de neașteptat, pe atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
locul favorabil În care ne aflam părea că tot orașul se ridică să ne Întîmpine. În Iquique nu era nici măcar o barcă, argentiniană sau de alt fel, așa că n-avea nici un rost să rămînem În port și am hotărît să cerșim un drum cu primul camion care pleacă spre Arica. ACABA CHILE Capătul lui Chile Kilometrii lungi care se Întind Între Iquique și Arica urcă și coboară tot drumul. Am trecut de la platouri aride la văi prin care se scurgea cîte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trebuit să parcurgem toți cei 14 kilometri pe jos. Nu era mai nimic de văzut În Callao, cu atît mai puțin vapoare argentiniene. Cu niște fețe mai palide ca oricînd, ne-am dus la o secție de poliție și am cerșit un pic de mîncare, apoi am bătut În retragere, Înapoi la Lima. Am mîncat din nou acasă la doctorul Pesce, care ne-a povestit despre experiențele sale cu diverse tipuri de lepră. De dimineață ne-am dus la Muzeul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
concert extraordinar, savurându-și clipa horațiană. "Carpe diem quam minimum credula postero" ("Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va fi mâine.") (Horatiu) Parcă-l văd pe Marele Maestru Concertant aplecându-se umil înaintea furnicii, cerșindu-i cu disperare în glas un bob de grâu, pe care însă nu-l va primi. O, sărmanul artist muzicant, bietul de el! "Dar de-acuși s-a isprăvit... Cri-cri-cri toamnă gri, Tare-s mic și necăjit!" (G. Topîrceanu) Concertul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în week-end de la cazarmă. În tramvai, studiez mâna unui "semi-marginal" (vagabond, dar nu foarte...), neras, impregnat cu miros de băutură și țigări proaste: extrem de fină, cu unghii îngrijite, degete lungi, neobișnuite cu munca. Un "Crai" resuscitat și obligat acum să cerșească. Lucrez cu sârg la "traduceri" în cadrul unei alte unități militare, prestigioase. Schimbarea de condiție și de statut este extraordinară, căci am părăsit cazarma infectă, vopsită în gri-bleumarin. Suntem mai mulți "băieți cu facultate", traducem din franceză și engleză niște documente
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
friguroasă, pâclă (ce cuvânt frumos, și ce bine mă simt să-l scriu iarăși), așa cum doar la Geneva poți găsi, într-un oraș prizonier între doi munți și un lac. Dialoghez îndelung în stația de tramvai cu două "marginale" care cerșeau bani și țigări. Senzația de comunicare adevărată, de umanitate regăsită mă împinge să le fac cadou fularul meu din lână, ciocolată și un pachet de ceai verde pe care le-am "recuperat" din salonul de recepții al bogatei întreprinderi multinaționale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
30, crud și direct, așa cum sunt toate marile vorbe de duh de extracție tradițională: Dacă toți ar fi cărturari, atunci care ar mai fi văcari?". Și tot în același stil, citit astăzi pe Net, într-un ziar românesc: "Adrian Păunescu cerșea prune", scrie Cornel Nistorescu. Afirmație de o simplicitate năucitoare, dar care spune totul nu doar despre un personaj oarecare, ci despre o parte însemnată a intelighenției românești. 16 ianuarie 2001 Emisiune cu și despre yoghinii din India, pe ARTE. Sublimarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se găseau de vânzare duminică dimineața, în timpul slujbei, următoarele: CD-uri cu manele, hărți rutiere, cărți (la comandă domnu'! îmi spune un vânzătorul) de la literatura tânără Polirom la literatura verde legionară, pliante publicitare, oferte transport de bagaje Atlasssib, țigănci care cerșeau voios, un mini-stand cu covrigi și gogoși calde. România în miniatură. Mi-a plăcut mult.) 22 februarie 2001 Emisiune "economică" pe M6, dedicată traficului de inteligență din Est. M6 este un post de televiziune comercial. Se discută despre informaticienii români
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru "carmelul" din Lisieux din care făcea parte o piesă de teatru pioasă denumită Le Divin mendiant de Noël. În această piesă de teatru, ea pune în evidență faptul că Isus îi iubește pe oameni, dar în același timp el "cerșește" dragostea oamenilor, pentru a-i ajuta să-și răscumpere păcatele. Dumnezeu pune deci mare preț pe reciprocitatea dragostei, El se umilește în fața oamenilor, le cere ceva în schimb. Și le cere dragoste ce altceva? Cât este de străină spiritului ortodoxiei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la fiecare douăzeci de minute un microbuz din România, din care coborau femei cu sacoșe de rafie, sacs arabes, cum le spun francezii. Bisericile construite pe și cu ajutorul a diferite componente din vechi temple romane. La poarta uneia dintre ele, cerșește un munte de om, fără îndoială român ca și mine. Cu toate că mi-am jurat să nu intru în vorbă cu cei ca el, pentru că nu eu voi face justiție în lumea lor, îl întreb la ieșire dacă nu îi este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu îi este rușine să stea astfel cu mâna întinsă, în loc să muncească cinstit undeva. La care compatriotul îmi răspunde: "ia ascultă domnu' inginer matale îți dă mâna să mă critici, pentru că ai o meserie. Io' nu am, și mai bine cerșesc decât să dau în cap." Răspunsul clasic al parazitului venit din România. 4 septembrie 2003 Ascult un album Genesis, Invisible Touch, "vechi de când lumea", după cum îl clasifică Anna. De pe vremea în care eu eram elev la liceu. Brusc mă simt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oraș. Diferențele de preț pentru anumite categorii de alimente (carnea, brânza, ouăle) sunt sensibile, ceea ce justifică efortul de a face circa 15 kilometri pe bicicletă. În încăperea unde se depozitează cărucioarele, o țigancă frumoasă, dolofană, cam pe la 50 de ani, cerșește demn, "cu ziarul", după propriile spuse. De fapt, vinde contra un euro un ziar special editat pentru sans abris și speră să pescuiască moneda necesară pentru a împrumuta un cărucior din depozit. Facem conversație înainte și după ce recuperez căruciorul de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pasoltsvo, când îmi ținuse noroc, am fixat una, încărcată de blănuri fosforescente, dar în fața ei, la un pas de mine, stătea un om fără brațe ținând de subsuori câte o fotografie a cosmonautului Titov; nu dădea nici un semn că ar cerși, totuși, cât l-am privit, vreo trei-patru persoane i-au vârât în buzunarele hainei câte ceva. El își ținea fața întoarsă de la mine; m-am rugat: „Privește-mă!”. După aceea, m-am răzgândit: „Nu mă privi! Dacă nu mă privești, ajung
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din public, i se spune povestea vieții lui și la urmă, printro minune, i se aduce fratele de peste mări și țări. Frații sfârșesc îmbrățișați, hohotind de plâns. Toți din public așteaptă o asemenea minute, toți stau cu palma întinsă și cerșesc așa ceva. În fine, aproape toți. Cândva, am văzut un individ mai puțin adaptat la cerințele sclipiciu lui lazarovian. Nici nu știu ce căuta în public. Cum stătea el liniștit și se uita la zâna cu gropițe (umplute cu bunătate), aceasta i se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în Parlamentul European. Ne întoarcem iarăși în timp, pe vremea când, dacă treceai prin zona Piața Amzei-Piața Romană, erai acostat de oameni amărâți, care încercau săți vândă un ziar ca o fițuică, pe nume Oglinda. Era forma lor de-a cerși. Ziarul însuși se făcea cu mijloace minime, așa cum avea și distribuția: cele mai multe articole erau pur și simplu copiate din edițiile din ziua precedentă ale altor publicații. Apoi, pe lângă acest ziar a fost creată și o televiziune - Oglinda TV, prescurtat OTV
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
zi socotită convențional ca sfârșitul Renașterii italiene. 1527 Izbucnește conflictul dintre Henric al VIII-lea și papă, în legătură cu divorțul regelui englez. 1528 Ignațiu ajunge la Paris; studiază la Colegiul Sainte-Barbe. 1529 Imperiul Otoman asediază Viena. 1529 Călătorește prin regiunile flamande, cerșind pentru a avea cu ce să se întrețină la Paris. Inchiziția cercetează Exercițiile spirituale. Întâlnirea cu Petru Favre și Francisc Xaveriu, apoi cu Simon Rodrigues. Favre face Exercițiile cu Ignațiu. Laínez, Salmerón, Rodrigues, Bobadilla și, ceva mai târziu, Xaveriu fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în urma celor întâmplate la Monserrat; iar faima îi crescu repede, vorbindu-se mai multe decât făcuse în fapt: se spunea că părăsise o grămadă de avuții etc. Capitolul III MANRESA (martie 1522 - februarie 1523) Lupte spirituale 19. În Manresa 2 cerșea zilnic. Nu mânca deloc carne și nu bea vin, deși căpăta. Duminica nu postea și, dacă i se dădea puțin vin, îl bea. Pentru că, după obiceiul timpului, înainte dăduse prea mare atenție îngrijirii părului, care era foarte frumos, hotărî să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe mâna duhovnicului său. Îi spuse așadar cât era de dornic să urmeze desăvârșirea și ceea ce ar fi spre mai marea slavă a lui Dumnezeu și îiînfățișă motivele pentru care șovăia în privința celor necesare traiului. Duhovnicul i-a spus să cerșească cele necesare pentru drum. Cum el ceru de pomană unei doamne, ea îl întrebă încotro dorea să se îmbarce. El șovăi câteva clipe, dacă să-i spună sau nu. În cele din urmă, nu îndrăzni să-i spună decât că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îndrăznea niciodată să spună nici din ce țară venea și nici din ce neam se trăgea. În sfârșit, după ce avu pesmeții, se îmbarcă. Mai înainte însă, băgă de seamă că mai avea cinci sau șase bănuți, pe care îi primise cerșind din poartă-n poartă - căci astfel obișnuia să trăiască -, și îi lăsă pe o bancă ce se afla acolo, aproape de țărm. 37. Rămase în Barcelona ceva mai mult de douăzeci de zile, apoi se îmbarcă. În tot acest timp a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se temeau de molimă. Dar el, abia coborât de pe corabie, porni spre Roma. Dintre cei care veniseră cu corabia se întovărășiră cu el o femeie cu fiica ei, îmbrăcată băiețește, și un alt tânăr. Aceștia îl urmară, pentru că și ei cerșeau. Ajunși la o gospodărie, găsiră un foc mare și mulți soldați în jurul lui; aceștia le dădură să mănânce și să bea mult vin; îi îmbiau cu o asemenea stăruință încât părea că vor să-i îmbete. Apoi i-au despărțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acolo stăpâna locului, îi ieși în cale și-i spuse că nu era bolnav, ci numai slăbit, și o rugă să-l lase să intre în oraș pentru a căuta cele de trebuință. Ea îi îngădui cu ușurință. Începând să cerșească, primi destui quattrini 2. După două zile, timp în care se întremă, își reluă drumul și ajunse la Roma în Duminica Floriilor. 40. Acolo, toți cei cu care stătu de vorbă, aflând că nu avea bani pentru călătoria la Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
valora ceva mai mult; celui de-al treilea, nemaiavând decât giuli, îi dădu unul. Cerșetorii, văzând că el dădea de pomană, tot apăreau și astfel termină tot ce avea. În cele din urmă, mai mulți săraci veniră în grup să cerșească, dar el îi rugă să-l ierte, căci nu mai avea nimic. 51. Din Ferrara plecă spre Genova. Pe drum, întâlni câțiva soldați spanioli care îl omeniră pentru o noapte. Ei rămaseră înmărmuriți văzând că urma acel drum, pentru că trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
totuși cercetat și de un doctor în teologie, care-i dădu același sfat. Apostolat și proces la Alcalá (martie 1526 - iunie 1527) Plecă așadar spre Alcalá singur, deși mi se pare că avea câțiva tovarăși 1. Ajuns acolo, începu să cerșească și să trăiască din pomeni. O ducea astfel de zece sau douăsprezece zile, când un cleric și câțiva care erau cu acesta, văzându-l cerșind, începură să râdă de el și să-i aducă ocări, cum se face de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Alcalá singur, deși mi se pare că avea câțiva tovarăși 1. Ajuns acolo, începu să cerșească și să trăiască din pomeni. O ducea astfel de zece sau douăsprezece zile, când un cleric și câțiva care erau cu acesta, văzându-l cerșind, începură să râdă de el și să-i aducă ocări, cum se face de obicei cu cerșetorii aflați încă în putere. Mai marele noului spital din Antezana, care tocmai trecea pe acolo, arătându-se mișcat de ceea ce vedea, îl chemă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]