33,474 matches
-
nu pronunță niciodată cerința lovinesciană de sincronizare ca pe o necesitate. Europenizarea literaturii române se poate realiza prin valorificarea unei tradiții de profunzime, nu neapărat printr-o racordare la modelele prezentului. În Perspectivă, text apărut în primul număr al "Revistei Cercului Literar" (ianuarie 1945) și republicat de I. Negoițescu în volumul său Scriitori moderni (1966), sunt explicate foarte clar resorturile atitudinii din 1943: "Manifestul Cercului literar, spre deosebire de cele care l-au precedat, ca expresii ale orientării generațiilor noi românești, n-a
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
neapărat printr-o racordare la modelele prezentului. În Perspectivă, text apărut în primul număr al "Revistei Cercului Literar" (ianuarie 1945) și republicat de I. Negoițescu în volumul său Scriitori moderni (1966), sunt explicate foarte clar resorturile atitudinii din 1943: "Manifestul Cercului literar, spre deosebire de cele care l-au precedat, ca expresii ale orientării generațiilor noi românești, n-a tins la inițierea unui curent nou, la revoluționarea tiparelor literare, la formulări îndrăznețe și la invenții fantaste. În atmosfera îmbâcsită și apăsătoare a acelui
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
nu se va produce prin apelul la valori din Europa contemporană, ci prin invocarea unor posibile modele de scriitori români europeni. La fel se va întâmpla și cu apărarea de acuza de estetism: I. Negoițescu va releva faptul că "poeții Cercului au înclinat spre un conținutism poematic, spre clarificarea ideii poetice. Și chiar spre a sta cât mai departe de formalismul atât de steril, ce a urmat epocii bogate a lui Arghezi, Barbu, Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
poeții Cercului au înclinat spre un conținutism poematic, spre clarificarea ideii poetice. Și chiar spre a sta cât mai departe de formalismul atât de steril, ce a urmat epocii bogate a lui Arghezi, Barbu, Bacovia, Blaga, Philippide, Pillat, Baltazar, poeții Cercului s-au dedat la un gen mai apropiat eposului, baladescului" (op. cit., p. 513). Toate aceste disocieri și precizări sunt cu totul străine de principiul lovinescian al imitației, pe temeiul căruia se dezvoltă teoria sincronismului. Literatura română are nevoie, pentru a
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
a se europeniza, nu de o simplistă sincronizare, ci de o racordare la tradiții ignorate. Mai bine se vede acest program cerchist într-un alt articol al lui I. Negoițescu, Viitorul literaturii române, apărut în al treilea număr al "Revistei Cercului Literar" (martie 1945) și, de asemenea, reluat în volumul Scriitori moderni. Soluțiile lui I. Negoițescu de înnoire a literaturii române nu au aproape nimic lovinescian. Specificul literaturii române nu trebuie limitat și absolutizat în folclorism, ci merită căutat și exploatat
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
în principiu modernismul ca pe o soluție de înnoire, dar nu îl adoptă în practica propriei creații. Despre sincronism I. Negoițescu nu suflă o vorbă în cele trei texte programatice pe care le-am citat și prin care se recomandă Cercul Literar de la Sibiu. Cred că este o omisiune semnificativă sau elocventă. În prefața la Un roman epistolar I. Negoițescu problematizează într-un mod definitoriu ceea ce am putea numi contradicțiile interne ale cerchismului, rezultând din lupta tinerilor scriitori cu ei înșiși
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
definitoriu ceea ce am putea numi contradicțiile interne ale cerchismului, rezultând din lupta tinerilor scriitori cu ei înșiși pentru construcția personalității lor artistice. Estetismul nu era o invenție a altora, iar denumirea acuzatoare "esteții din Ardeal" nu era lispită de justificare. Cercul Literar de la Sibiu suferea de estetism și încerca să iasă din această capcană. O consecință a estetismului era izolaționismul și indiferența față de public. I. Negoițescu semnalează "dureroasa noastră conștiință a Ťturnului de fildeșť. Fiindcă pentru noi Ťturnul de fildeșť însemna
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
care voiam să scăpăm. De fapt voiam un public și, când l-am avut, zbuciumul delirant a încetat" (op. cit., p. VI). Publicul căutat era în cititorii proiectatei reviste "Euphorion" din anii 1945-1946, care să continuie într-un mod nou "Revista Cercului Literar", și în spectatorii mult doritului Teatru al Cercului Literar, despre care Radu Stanca vorbea neîncetat în scrisorile sale, căutând sediu, finanțări, actori, repertoriu. "Ne părea că suntem romantici și tunam împotriva romantismului" - mai notează I. Negoițescu, identificând o a
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
și, când l-am avut, zbuciumul delirant a încetat" (op. cit., p. VI). Publicul căutat era în cititorii proiectatei reviste "Euphorion" din anii 1945-1946, care să continuie într-un mod nou "Revista Cercului Literar", și în spectatorii mult doritului Teatru al Cercului Literar, despre care Radu Stanca vorbea neîncetat în scrisorile sale, căutând sediu, finanțări, actori, repertoriu. "Ne părea că suntem romantici și tunam împotriva romantismului" - mai notează I. Negoițescu, identificând o a doua contradicție. Scrisorile nu o relevă. Dimpotrivă. Atât I.
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
I. Negoițescu, identificând o a doua contradicție. Scrisorile nu o relevă. Dimpotrivă. Atât I. Negoițescu, cât și Radu Stanca mărturisesc admirația pentru marii romantici europeni (poeți, dramaturgi, mistici). Prin "resurecția baladei", teoretizată de Radu Stanca, neoromantismul rămâne o pecete a Cercului, în prima lui fază, pecete de sub care nu poate să iasă decât târziu. Antidotul clasicist nu e radical sau exclusivist. În euphorionism, I. Negoițescu imaginează o combinație între clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne atrăgea filosofia
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
Dumitriu (două opere de cameră și două opere într-un act) și în sfârșit capodopera O noapte furtunoasă aparținând lui Paul Constantinescu, re- construiesc prin intermediul artei sunetelor caractere ce par a exista dintotdeauna, cu false aspirații, care se mișcă în cerc fără dorința reală de progres. În 2009, ONB a inițiat un concurs menit să revigoreze repertoriul liric autohton. Proximitatea centenarului morții lui Caragiale a declanșat multiple sugestii în lumea culturală, astfel că textul Scrisorii pierdute a fost „licitat” pe patru
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
o mai largă notorietate doctelor sale analize-sinteze, beneficiare ale unui înalt indice de originalitate, altfel spus să le înnobileze cu perenitatea tiparului. Ceea ce a și făcut. Dar - întotdeauna există un „dar” - întrucât a considerat o asemenea lucrare-fluviu adresabilă exclusiv unui cerc restrâns de inițiați în domeniu, a găsit cu cale să-și compacteze ideile principale în contextul unui opus - rezumat de o sută cincizeci de file, dense, substanțiale. În cartea intitulată sugestiv „Sunetul de referință și arca muzicii occidentale” editată de
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
când, nu-i așa, cântatul se cădea să înlesnească digestia mielului, ouălor sau cozonacului, și s-a isprăvit în a treia zi a lui florar, după ce de atâta cântat oamenilor li s-a făcut poftă de treburi mai serioase. 1.Cercul competitorilor În Grecia antică, se știe, spiritul de competiție se exercita și în domeniul artei sunetelor, centre importante fiind Delphi, care adăpostea jocurile pythice, și Sparta, unde se derulau celebrele carnee. Cu timpul însă aceste întreceri, dominate de sloganul "esențial
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
artă Tg.Mureș, clasa prof. Călin Călugăru) ori Ioan Sorin Păcuraru (percuție, Liceul de muzică "Sigismund Toduță", Cluj-Napoca, clasa prof. Rodica Gruian) nu cred că se vor lipi de instituțiile muzicale românești, ci vor spori valoarea celor din străinătate. 2.Cercul arbitrilor La ediția din acest an, în marea lor majoritate juriile de specialitate au fost întocmite din cadre universitare, ca și cum s-ar fi simulat examenele de admitere în învățământul superior. Nu de alta, dar multe dintre aceste examene nici nu
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
inițial. Lipsă de caracter ? Carențe pedagogice ? Disperarea de a nu rata un anume fel de profit ? Ca să nu mai punem la socoteală absența colegialității, a spiritului de echipă, fără de care orice confruntare devine din concurs nevinovat o culpabilă dispută. 3.Cercul profesorilor Destule întreceri artistice sunt la noi organizate mai mult pentru profesori și mai puțin pentru elevi. Dascălii sunt cei care aleargă după premii, ei fiind cei care beneficiază, în funcție de numărul diplomelor, de grade didactice, salarii de merit, diverse bonusuri
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
Prokofiev. O mentalitate, evident, redevabilă carențelor de informație și educație ori refuzului multor cadre didactice de a se racorda la avatarurile fenomenului sonor contemporan. Există însă și profesori model. Lor le datorăm întregul rost internațional al tinerilor muzicieni români. 4.Cercul părinților Mărturisesc că nu mi-aș dori să fiu în pielea unui părinte de copil ce cutează a îmblânzi un instrument muzical. Să văd cum sâmbăta sau duminica alți copii se plimbă, se joacă, pe când al meu stă cu biciul
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
de instrument, fie de publicul spectator. La Olimpiadele de muzică părinții alcătuiesc în bună măsură acest public. Crispați sau entuziaști, retractili sau generoși, întotdeauna subiectivi ei așteaptă cu sufletul la gură clipa cea mare: "liniște, e rândul fiului meu". 5.Cercul organizatorilor Se pare că Ministerul Educației și Cercetării a învățat câte ceva din experiența edițiilor trecute. Nu numai cadrul organizatoric, ci și criteriile de evaluare au fost substanțial ameliorate. Peste toate, iată, muzica are un reprezentant onest, deschis primenirilor, în cuibul
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe pod / rîul ne-a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o confesiune de laborator : "am început să scriu poemul / cu instrumente de măsurat / un compas o linie cu care se face / cuadratura cercului" (Butelia lui Klein). Sau cu o alură de filozofie ultimă : "Abandonul neîmplinirea / sunt desăvîrșirea oricărui lucru" (Unde mi-e inima). Astfel efuziunile apar nu numai reconstituite sintetic, ci și potențate grație unei colaborări cu instanța autoscopică ce dispune de propriile
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
la aniversarea celor 70 de ani de viață ai lui Robert Sturua, regizorul fetiș al teatrului georgian. Cu multă vreme în urmă, Festivalul de la Avignon îl primea cu cele două triumfuri ale sale de atunci, Richard al III-lea și Cercul de cretă caucazian, spectacole pe care le descoperise de curând și Londra. Era pe la sfârșitul anilor '70. Sturua se impunea pe scenele occidentale, dar, în pofida acestui succes ca și în pofida rezervelor sale față de regimul politic din Georgia, nu cunoscuse soarta
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
ironic, asemenea unui Socrate al scenei? Ca și filozoful grec, el știe să-și conducă actorii spre propriul lor adevăr, punându-le întrebările adecvate și... ascultându-i. În muzeul teatrului, privesc o fotografie de grup pe care iese în evidență cercul negru al unui chip barat: este cel al lui Ahmeteli, regizorul împușcat. Altundeva, într-o biserică, sunt scoase la lumină fragmente de fresce acoperite cu var alb de către ocupantul sovietic; o icoană tulbură tocmai pentru că figura centrală a dispărut, din
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
Miller. Sala aplauda tocmai sensul ascuns al acestei deturnări, sens pe care îl înțelegea imediat. În timpul războiului din 1990, în fața Teatrului Rustaveli a fost instalat scheletul unui cal, confecționat din fier și din carton, care trimitea fără dubiu la celebrul Cerc de cretă caucazian montat de Sturua și la vicleșugul binevoitor al judecătorului Azdak. Trecătorii au știut să "citească" emblema și au înțeles de care parte a baricadei se plasa teatrul. Unei actrițe i se încurcă limba-n gură și, în loc să
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
fără-de-cuvinte și numiți iubiri neiubite // ... fără o logică a sentimentelor cu fiecare cărămidă / luată în mîini ne zideam alte trupuri și zilele toate / deveneau mai tinere // ... cu lăcomia brațelor ne șlefuiam și tremuram precum aerul: / îi tremurau coapsele încordate și cercul magic, / roșu îmi tremura bărbăția în cuptorul de cărămidă arsă" (Poem roșu de dragoste). Acest tablou înflăcărat la propriu are însă și o conotație cristică deoarece iubiții se caută cu deznădejde, doritori a prinde rădăcini "unul în altul răstigniți pe
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
se șoptea la ureche, se strigă de pe acoperișuri. în bucata Cenaclul din Matache, mai mulți tineri se reunesc într-o modestă încăpere din cunoscuta piață bucureșteană, discutând fără pretenții creative, probleme de artă, lecturi, schimbând impresii libere de vreun angajament. Cercul nu era larg, câte un nou venit împrospăta atmosfera prin personalitate, disponibilitate, deschidere la idei. Aveau, astfel, loc dizertații morale și speculative, se făceau disocieri subtile, în încrucișări de tinerești spade. Misterios, unul câte unul din cercul care cu greu
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
de vreun angajament. Cercul nu era larg, câte un nou venit împrospăta atmosfera prin personalitate, disponibilitate, deschidere la idei. Aveau, astfel, loc dizertații morale și speculative, se făceau disocieri subtile, în încrucișări de tinerești spade. Misterios, unul câte unul din cercul care cu greu s-ar fi putut numi un cenaclu dispar fără urmă, din necunoscute cauze. Spaima se instalează în inima ultimului rămas în libertate: "amicii mei, cenaclierii, zăceau în temniță, erau interogați și umiliți și torturați, totuși, într-un
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
păcate, nevindecabil: e fiica unui important membru al nomenclaturii, soțul capătă posturi însemnate, pentru care nu are vocație, nici îndemânare chiar, acestea fiind cu toatele legate de opresiune, compromis, minciună. Și orice va face tânărul, nu va reuși să iasă din cercul infernal în care a intrat. Un inedit care dă căsătorie nefericită. Dar pe care realitatea l-a cunoscut. într-o versiune cu demonie răsturnată, tânărul ar fi parvenit călcând pe leșuri, lăsându-și în urmă consoarta. Alter ego al naratorului
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]