6,424 matches
-
pachețelul pe care Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici. Ingrid se aruncase pe spate, în patul pe care era așezată, râzând cu lacrimi, cu tot corpul tresăltând de o veselie nebună. De-atunci
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pictase absolut nimic, foaia ei era albă ca zăpada. Cum nu văzusem până atunci? Privea doar în jos, era de parcă ochii ei ar fi fost numai gene. Și, când mă așteptam mai puțin, și-a lăsat încet degetele pătate de cerneală ale mâinii stângi peste mâna mea. Am simțit că-mi bate deo dată inima foarte tare, dar nu pentru că palma ei era peste a mea, ci fiindcă ea mi se ridica pe braț, împingându-mi încetișor mâneca hainei și a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sud. Așa că în fiecare toamnă, la plecare, cocorii se rotesc și strigă, retrăind răpirea fiicei oamenilor. Mult timp după aceea, Weber avea să-și amintească precis momentul în care Capgras intrase în viața lui. În agenda sa stătea scris cu cerneală: vineri, 31 mai 2002, ora 13.00, Cavanaugh, Union Square Cafe. Primele exemplare din Țara mirării tocmai ieșiseră din tipografie, iar editorul lui Weber îl invitase în oraș ca să sărbătorească. A treia sa carte: faptul că era publicat nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trebuie să fi fost cumpărate la licitație. O carpetă ovală și perdele croșetate. Un bufet rustic, masiv și vechi, din lemn de stejar, și un birou din același set. Deasupra biroului, lipită de perete, e o notiță uzată, scrisă cu cerneală: „Deși nu ridic mâna asupra-mi, sunt propriul meu Călău 1“. Pe birou e o carte într-o ediție ieftină - The Immense Journey a lui Eiseley. Lectura de seară a unei infirmiere. Coperta din spate îl identifică pe autor ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
viață după placul lui: „Voi pune duhul meu în voi și vă voi face să trăiți după legile mele” (Ez 36,26s). De aici, cuvintele Apostolului: „Este evident că voi sunteți scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii” (2Cor 3,3). Preotul, întâi de toate, trebuie să-i permită lui Dumnezeu să-i înlocuiască inima de piatră cu o inimă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de blond, ca într-o fotografie care se oferă la cumpărarea de tutun. Primăvara nu începuse încă, atunci cînd am concurat în prima noastră cursă. Scîndurile din fața clubului erau ude de ploaie și un vînt aprig purta norii negri ca cerneala de-a curmezișul cerului. Cu toate acestea, directorul competițiilor a apreciat condițiile ca fiind destul de bune ca să îngăduie desfășurarea competiției interne a clubului. Blestemînd și înjurînd, echipajele au coborît pe apă -, dar asta o făceau doar de dragul protestului, pentru că era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
repaus, durere și izbăvire, ca și cum am fi fost deja campioni și încă ar fi trebuit să devenim. La creasta valului, apa se transformă în gheață. Apa devine gheață. Gheața poate deveni apă din nou. Apa e de un negru de cerneală, îmi lipăie la picioare. Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Bergman, frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea acestuia cum că Diavolul și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care a slujit cu o mânie
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se cere ocrotirea, precum în ostracele din Arad n. 21: „Să-l răsplătească Yhwh pe regele meu” (HAE, vol. I, 386-387) și Arad n. 16: „Eu te binecuvântez în fața lui Yhwh” (HAE, vol. I, pp. 379-380) sau în inscripția cu cerneală pe un urcior mare (pithos) B din Kuntillet ‘Ajrud: „Eu te binecuvântez în fața lui Yhwh [...]. El să te binecuvânteze și să te păzească și să fie cu regele meu” (HAE, vol. I, pp. 62-63). Pe de altă parte, aceste formule
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului drumului, întemeiată pe amintirile precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
putem da un număr, a spus el, pînă cînd nu vă examinează un medic, dar vă putem da un nume. Răsfoi rapid paginile cărții de telefon la întîmplare, și am văzut că pe fiecare pagină erau multe nume subliniate cu cerneală roșie. — Agerimzoo? întrebă el. Ardeer? Sau ce-ați zice de Blenheim? Sau Brown. Eram șocat de toate astea și i-am spus că știu cum mă cheamă. S-a holbat la mine nevenindu-i să creadă. Limba îmi pipăia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
hodorogite pentru a mai fi folosite în interior, dădea spre grădina din spatele hotelului. în ziua următoare, se așeză acolo cu nișite cărți și ustensile de pictat. Respirînd cu dificultate, făcu desene în creion, le întări pe cele mai bune cu cerneală și le coloră cu acuarele. în timp ce lucra, astmul îl chinui mai puțin, și pentru că nu dormise aproape deloc, închise ochii, se aplecă peste masă și-și odihni fruntea în pumnii încleștați. Auzea cum aerul mișcă ușor crengile copacilor, chemarea întîmplătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șemineu, și ieși în fugă din cameră, trîntind ușa după ea. Peste patru minute, se întoarse cu caietele de teme și se apucă să învețe lîngă foc cu buzele strînse. Brusc Thaw sări, țipînd ascuțit: — Ah! Ah! Ah! Desenase cu cerneală impermeabilă pe hîrtie tare. Fusese convins că laptele căzuse pe o parte uscată a tabloului, dar nu se uscase complet și acum, cînd umezeala se evaporase, o pată cenușie se lățea pe mijloc. Nu se așteptase la asta. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de duzină după Rossini și Verdi, cîntece de Burns și traduceri sentimentale din galeză: Ca’ the Yowes și By the Light of the Peat-Fire-Flame. Numele de fată al mamei, cu care nu era obișnuit, era scris cu litere mari, cu cerneală maronie, deja fanată, pe coperta interioară alături de adresa bunicilor din Cumberland Road și data la care fuseseră cumpărate: nici una mai devreme de 1917 sau mai tîrziu de 1929, cînd se măritase. împins de o curiozitate neașteptată, se uită la fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Unthank. Wilkins și Munro își îndreptară spinările și vorbiră mai tare. Wilkins strecură hîrtia în mapă și zise: — Lasă asta pe seama mea, Hector. Monboddo o s-o semneze. — Ar fi de dorit să nu plece fără viză, spuse Munro. — Dă-mi cerneala, o să-i ștampilez. Munro deșurubă măciulia bastonului îîn formă de aripi întinse) și-l întoarse cu susul în jos. Wilkins își vîrî degetul mare în orificiu și-l scoase cu vîrful muiat într-un albastru sclipitor. Rima se apleca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ul, dar schema generală este furată din Londra secolului XXI din The Spleeper Awakes și din regatul selenit sublunar din Primii oameni pe lună. în lumina acestui fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New Journalism. XENOFON Cap. 45, 46, 47, 48. Excursul... fals-militar din acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
senzația. îmi dădea un sentiment de siguranță. î Credeți, deci, că timpul dedicat lui Lanark în toți acești ani a meritat? R Nu în întregime. E ciudat să-ți petreci o jumătate din viață pentru a-ți transforma sufletul în cerneală tipografică. Sînt uimit cînd îmi amintesc de jurnalele pe care le-am scris în perioada studenției, folosind de multe ori persoana a treia, ca mijloc de a le transforma mai tîrziu în ficțiune. Sînt sigur că panterele și rațele sănătoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceluia sau al păpușii de ceară, care gemu, deschise ochii și se uită disperat la domnul Sima. 3. Pe când scriu, pentru că s-ar părea că scriu, regret că nu aveți în față hârtiile pe care sunt înghesuite rândurile acestea de cerneală; dacă le-ați avea, dacă ați închide ochii și v-ați trece ușor vârfurile degetelor peste ploaia de litere negre, sunt sigur că ați vedea odaia domnului Sima cu masa de sub fereastra care dă spre mlaștini și cu mortul ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și purtând pe cap un turban, Mirna Bey a folosit drept săniuță scândura plină de cuie. 6. Apropierea toamnei acoperise cerul cu sticlă străvezie. Totul părea strălucitor. Mă aflam pe stradă, lângă Piața Filan tropiei, citeam un anunț scris cu cerneală pe o etichetă lipită de un stâlp. Cineva își pierduse câinele și oferea o bună recompensă aducătorului. Maria trecea pe partea cealaltă, umbla ca năucă, nu m-a văzut. Am traversat strada, am ajuns-o din urmă, s-a oprit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului drumului, întemeiată pe amintirile precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sunt identice. Dar nu putea să știe dacă cei doi ani care trecuseră erau timp suficient pentru o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete experiența. Ieri pusese să-i fie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
medicală, tânărul, aflat în agonie, a fost dus la Casa de s... tăie s și puse S... Sănătate a acestuia, unde s-au depus toate diligențele pentru... pentru... hm, pentru a fi ajutat. Se opri și reciti, apoi supse iar cerneala cu sugativa, înmuie tocul și scrise mai departe. Dar chinurile creației nu ne privesc, sunt o chestiune prea intimă, așa că vom privi numai rezultatul final, articolul de prima pagină din Universul de luni, 22 decembrie, recopiat pe curat și terminat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
singura bucurie pe care i-o puteai dărui cuiva. Dan avea 43 de ani, iar viața trecuse pur și simplu pe lângă el. Avea mare nevoie de timp. Domnul editor Socec-fiul puse manuscrisul jos, zwickerul pe masă, și scrise mare, cu cerneală violetă: NU. Era primul manuscris pe care-l respingea după moartea tatălui său. EPILOG A stăzi strada Fântânei poartă numele de Berthelotși duce la Radiodifuziunea română. Strada Sfântul Ionică din dosul Teatrului Național a dispărut, la fel și Pasajul Român
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spre câmp ca spre un tărâm neștiut. Dintr-odată, Omar avea totul sub ochi, de la o înălțime de-un stat de om, și lumea îi părea diferită. Vedea limpede și de sus prigoriile din lan, albăstrelele, ca niște stropi de cerneală, un iepure și un bursuc argintiu, care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ascuțite ca să-nghimpe pe cealaltă; Ei jucau pin crengi înnalte, pintre trestie, pe baltă, Balta tremură adâncă, somnoros și lin sclipește Asvîrlind întunecată cîte-o muscă, câte - un pește Către flamele - ostenite... Peste ei de-odată sboară 480Ca o pată de cerneală-n noaptea aurită-o cioară. Zice smeul: - Moaiă, cioară, aripa-ți în apă, stinge Flacăra cea verde care nu-s în stare a o-nvinge. - Împărate Pre nnălțate, moaie-ți aripa în apă Zice - atunci Călin - și stinge flacăra roșă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]