7,296 matches
-
privirile s-au întors spre ea. La masa din colț se așezaseră vecinii noștri de peste punte: Mancuse cu Estera de Chasseriau, Vascodagama cu Afrodita, care se împăcaseră după cearta din cauza porcului, Heidegger, Leda cu Lebăda și turcul Fadul, care visa chinuit la Aruza pe care o viola el din cînd în cînd. Ignatio, pe care nu-l zărisem de la început, mi-a strigat peste capetele oamenilor: Să știi, scriitorule, că tot ce spune Caiafa este caca-maca-vaca! Mi-o fi botezat el
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
tu lucri? Nu, Jeni, nu lucrez. Da' de șe nu lucri? Io ciocănesc tătă zîua la fabrica de pupici ... Mă tăvăleam de rîs. Rîdeam în hohote, mă sufocam, ieșeam pe balcon, să respir, rîdeam cu lacrimi ... O săptămînă m-am chinuit cu ea, ca să aflu ce sînt alea pupici. Popice, domnule, fabrica ei avea o echipă de popice și atîta știa și ea să spună ... Într-o zi, beată moartă, s-a culcat pe la cinci după-amiază. Pe la șapte, sună telefonul și
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
ai fi crezut niciodată că poate fi și semn clar de servitute. Ești în sfârșit pătruns de adevărul cu care te-au dădăcit veacuri de-a rândul strămoșii, aia cu „capul plecat...”. Zici că te pui în slujba adevărului, dar chinui în continuare la ... sluj”. Și dăi, și dăi ... la șters urme (pete ale trecutului biografic care nu cadrau) și pupat ... funduri care pe unde vor fi, de orice culoare, doctrină, sus să fie, în vârful ierarhiei sau prin preajmă. Unele
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
sănătatea celui care îi făcuse răul. Într-o după amiază senină, asemenea sufletului preotului, cineva din familia Neagu bate la poarta duhovnicului să-l roage a împărtăși pe cel care făcuse un mare păcat. Neagu era pe patul morții. Se chinuia. Nu putea să-și dea sufletul fără împărtășanie și iertarea preotului care se deplasase la casa muribundului. L-a recunoscut. Lacrimile se prelingeau asemenea a două robinete deschise. Roagă preotul să-l ierte cu o voce tremurândă, cu greu inteligibilă
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
nemaiîntâlnită de lumină, liniște, iubire a celuilalt - chip al lui Dumnezeu. Elementele celulei sunt deseori personificate: vizeta, gratiile, pereții, ușa, podeaua, tavanul. De asemenea, foamea, setea, frigul, durerea sunt văzute ca niște babe malefice din povești, ca demoni care îi chinuie mereu pe deținuți. Lumea întreagă este pentru ei o lacrimă pe obrazul lui Hristos. În cele din urmă, suferința este asumată și primită de mulți chiar cu bucurie, pentru a fi simțit prezența lui Dumnezeu în acea lume subterană, de unde
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
scurgea peste mine, acoperindu-mă cu respirația vieții pe care o pierdusem pentru o clipă, acolo, în adâncimile întunericului din mine... Alexandru plângea ușor; îmi era atât de milă de el, de mama și de toți cei pe care-i chinuiam , aproape zilnic...nu, nu mai trebuia să continui așa! Trebuie să pun capăt suferinței! O să-i înnebunesc pe toți și atunci ce mă fac? Cine o să aibă grijă de mine să nu fug? Trenul șuieră a pustiu, prelung și trist
ÎNSINGURARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360929_a_362258]
-
relevă în toată splendoarea. Ea invită la relectură, la întâmpinarea elementelor-surpriză, cu turnúri spre liricul ascendent, la respectul pentru cultura limbii în care scrie poetul, fără a o silui: „Eu simt că am ceva de spus, nu am nevoie să chinuiesc cuvintele. Găsesc, pentru orice gând, singura exprimare posibilă în acea situație. Sunt atât de firești, încât se integrează imediat în flux.”[29] Rigorile limbii, presimțirea conexiunilor spirituale erudite, echilibrul constant menținut la cote înalte, moderația care evită excesivul sunt gustate
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
dimensiunile scrise și pe biletul de îmbarcare. Eram convins că nu va intra, așa că am mai scos câte ceva din geantă, cu intenția de a mă îmbrăca la o adică cu acele obiecte. În sfârșit am scăpat și am îndesat cam chinuit geanta în șablon și după ce m-a lăsat să trec, am repus la loc obiectele scoase și ținute în brațe. Românul, tot român. Trebuie să se descurce în toate situațiile dacă vrea să reușească în viață. Zborul s-a desfășurat
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
Te-am sărutat la stația de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, așa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărțire. Ele nu țin locul dorinței chinuitoare care mă stăpânește acum în amintire, de a te strânge la piept și a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoșat de soare și beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, așa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărțire. Ele nu țin locul dorinței chinuitoare care mă stăpânește acum în amintire, de a te strânge la piept și a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte bună trupului tău drag și ochilor
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
Amintirile eșuau muribunde în memoria unui artist îmbătrânit și singur, se-ngrămădeau în inima lui umbre! Așa e și azi în locuință, iar maestrul nu mai este nicăieri! A plecat de parcă nu a fost niciodată! La vreo nuntă îi mai chinuie vreun cântec vreunul care nu e nici lăutar nici nimic, pe undeva s-o mai fi auzind pe vreun disc de vinilin glasul lui, cine știe unde, în ce pustietate, la ce oameni nostalgici... În rest, unde-i Gică Petrescu?! „Era cumpătat
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
de un bolnav. Impresionat de cele auzite, starețul îi spune: - Ce tot vorbești omule, noi nu avem astfel de animale în mănăstire? Și după câteva clipe de tăcere, monahul continuă cu o voce domoală: Șoimii sunt ochii mei. Mult mă chinui să-i îmblânzesc, pentru a nu privi în toate părțile, ca nu cumva să mă ducă în ispită. Cerbii sunt picioarele mele; trebuie să am permanent grija lor, să le conduc pentru a nu mă duce la păcat. Ulii sunt
ECHILIBRUL – ARTA DE A TRĂI FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363119_a_364448]
-
oameni, care se bucură de toate acestea! Da... gândul meu vorbea cu mine! Am hotărât, ca deacum înainte să înving frica... ; să înving teama de a fi dezamăgită de realitatea crudă și de oamenii ignoranți... O ultimă întrebare totuși mă chinuia: -ce este însă, dacă nu voi reuși...? -Dacă nu vei reuși, atunci poți cu adevărat să-ți părăsești trupul, să zburăm împreună tot mai sus până la soare... Cine știe... poate într-o zi, chiar te vei renaște într-o lume
ALUNGĂ ÎNDOIALA! de DOINA THEISS în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363265_a_364594]
-
moarte, care a avut toată viața o singură mare iubire. Norocul lui că n-a aflat nevasta. Revin. Colegilor mei le place noul, una-două merg la un drive-test. - Hai, nea'Dan, nu vii și dumneata? - Nu vin, de ce să mă chinui cinci minute cu o mașină nouă și pe urmă să o las? E ca și cum aș dezvirgina o fată și pe urmă, exact când urmează plăcerea, o las altora. Sunt curios cum vor proceda când le-or îmbătrâni nevestele. Parcă văd
TEHNICA MODERNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368367_a_369696]
-
tot ceea ce primim e de fapt o binecuvântare. Ba chiar mai mult aș putea spune. Că trebuie să preschimbăm durerea în bucurie! -Și să ne prefacem, nu-i așa? I-a spune! Să ne prefacem că suntem bucuroși când suntem chinuiți... -Nu. Nu e vorba de a ne preface fiindcă în fața suferinței nimeni nu se poate preface prietene, ci de a socoti răul ca fiind nimic chiar dacă suferința e grea și nemiloasă. Înțeleg acum de ce El a primit suferința și moartea
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
atâtor nedreptăți,/ asist, fără putință,/ la condamnarea binelui,/ cum oameni, până la cer de nevinovați,/ ne sunt aruncați în ochi,/ să-i sfâșiem cu colții/ unei răzbunări inutile...”(„Cui să spun că mă doare?”). Ca orice creator autentic, Mihai Dor este chinuit de conștiința nimicniciei noastre ca ființe umane și limitate, este chinuit de conștiința propriei noastre mizerii morale, la care suntem condamnați de sistem. Exigențele poetului față de sine și față de semeni sunt atât de înalte, încât deplina luciditate îi face viața
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
cer de nevinovați,/ ne sunt aruncați în ochi,/ să-i sfâșiem cu colții/ unei răzbunări inutile...”(„Cui să spun că mă doare?”). Ca orice creator autentic, Mihai Dor este chinuit de conștiința nimicniciei noastre ca ființe umane și limitate, este chinuit de conștiința propriei noastre mizerii morale, la care suntem condamnați de sistem. Exigențele poetului față de sine și față de semeni sunt atât de înalte, încât deplina luciditate îi face viața un chin. Aspirația spre frumos și spre puritate morală, spre noncompromis
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
și teribil de frustrat... Mă uit pierdut spre ultimile ecouri din cuvintele Sabinei, din nou gândul meu bun, îmi spune: ,, iar te uiți în gol tâmpitule", o melodie blues de pe Îmi revin în cele din urmă și începe să mă chinuie taletul în proză psihologică, încercând un dialog viclean cu Sabina... Gândul meu foarte panicat de aparenta prezență a Oanei pe canapea, îmi tulbură și mai tare privirea, îndreptându- mă șovăitor spre frumoasa blondă. Pe măsură ce mă apropiam am simțit un ghimpe
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
unde Luna plină de ea și de aurul dăruit de Soare de pe partea cealaltă a planetei, parcă îmi spune ironic că a sosit timpul să mă apuc de scris versuri...Îmi revin în cele din urmă și începe să mă chinuie taletul în proză psihologică, încercând un dialog viclean cu Sabina... Prima parte: Emilian Oniciuc- 09.04.2017 Foto: E. O. (Va urma...) Prima parte: Azi duminica... (3) Poveste neterminată (1) Referință Bibliografică: Azi, duminica (3), Poveste neterminată (2) / Emilian Oniciuc
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
asta nu mă gândisem! Sper să nu mă trădeze prostul ăsta de Fernando!” Între timp, Fernando se ridicase în două picioare, cu chiu cu vai. Se vedea clar că fata aia îi făcuse praf bijuteriile, pentru multă vreme după cum se chinuia să meargă, ca vai ce capul lui amărâtul! Îl schilodise ticăloasa. Se apropie de el compătimitor zicându-i: - Hei!Fernando! ,,Come va”? Dumnezeule! Te-a desfigurat ticăloasa aceea, că nici nu te-aș mai recunoaște dacă n-aș ști cine
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
și mai greu/mult de menținut dacă nu e întocmai proprie. Uneori, unui astfel de ins îi trebuie și spectatori să fie și ei acolo...aplaudați... Și, n-ar fi nimic dacă o persoană cu o stima redusă se tot chinuie astfel pe sine, dar nu are cum numai pe sine, deoarece această persoană va face în așa fel încât să obosească pe altul mai mult pentru afecțiunea ce i se ‘cuvine’, sau de ceva de care are mai mare nevoie
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
o puternică impresie de exotism, vigoare, bărbăție, rezistență și putere de autoapărare a plantelor. În aer liber se află o altă plantație de cactuși, aparținând unor specii diverse, majoritatea cu trunchiuri bătrâne, scorojite, ce ne amintesc de fața unui bătrân chinuit de vreme, care pare a se afla într-o mare suferință. O întrebare firească ce ne apare în minte este dacă aclimatizarea lor aici, la malul Mării Negre le-o fi fost ușoară, dacă suportă cu ușurință vaporii sărați ai mării
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
băieți? zise Negru-Cioară, umblând de colo-colo prin zăpadă. Unde sunt prizonierii? - Ce prizonieri? întrebă Ger Sticlos. - Vrăjitoarea și teroristul! - Vrăjitoarea ne-a scăpat! zise Nor Vânăt - Dar teroristul cred că ăsta e, zise Viscorilă, care arătă spre Mărțișor ce se chinuia să iasă din nămeți trăgând după el pe Norocel. - Da, ăsta e! cârâiră câțiva cioroipani care îl recunoscură de când intrase în țară. - Ăsta e instigatorul! zise și Negru-Cioară. Legați-l și... la palat cu el! -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-19
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
servească cu ceva? Ferește-te de el că e mare pungaș! -Păi, cum să-ți spun...m-aș feri eu, dar...aș avea nevoie de un kilogram de măsline...de revelion... -Bine, mă, pentru un kilogram de măsline să mă chinuiești cu Georgică ăsta al tău? Lasă, dragă, te servesc eu! Ce, asta-i problemă? Și nu te mai amesteca în tărâțele mele! Trimite pe cineva la mine să-i dau un bilet pentru Casa de Comenzi! Te duci tu la
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]