2,171 matches
-
Festivalul Internațional de Film Documentar CRONOGRAF (prescurtat FIDF CRONOGRAF) este un festival de film documentar organizat anual în Republica Moldova, începând cu anul 2001, la inițiativa unui grup de tineri cineaști organizați în cadrul OWH Studio. Festivalul acordă diferite premii în cadrul a trei secțiuni: Totodată, în cadrul festivalului se organizează mese rotunde, conferințe, proiecții de filme în afara concursului și alte activități socioculturale. Gala de Premiere a celei de-a XI-a ediții a
Cronograf (festival de film) () [Corola-website/Science/329657_a_330986]
-
s-o urmeze în stil desuet dar, scăpată o clipă de sub tutelă, izbucnește într-un „țurai” dinamic al bunicii din Oaș, ingenios adaptat de Theodor Grigoriu.”" Actrița Emilia Popescu a obținut în anul 1988 o Diplomă de onoare a Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru interpretarea rolului Stela din "În fiecare zi mi-e dor de tine".
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
jucat, frumos, în Nu filmăm să ne-amuzăm (martie 1975), o comedie amuzantă, deși încearcă să ne convingă - uneori cu aplomb didactic - că umorul este o întreprindere foarte serioasă, cu dedesubturi grave”". Filmul este apreciat drept "„o joacă în creația cineastului, un divertisment estival”", în care evoluează „comici vestiți ai ecranului” precum Toma Caragiu, Jean Constantin, Gheorghe Dinică și... Jean Georgescu și „un «galon» feminin pe cinste” format din Gina Patrichi, Violeta Andrei, Flavia Buref, Aimée Iacobescu, Angela Chiuaru și Angela
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
supraviețuit "Ślizgawka w Łazienkach" ("patinoar cu role în parcul Łazienki"), precum și al primele filme scurte narative "Powrót birbanta" și "Przygoda dorożkarza", ambele create în 1902. Un alt pionier al cinematografului a fost Bolesław Matuszewski, care a devenit unul dintre primii cineaști care au lucrat pentru compania Lumiere - și "cineastul" oficial al țarilor ruși în 1897. Cel mai vechi film care s-a păstrat, "Antoś pierwszy raz w Warszawie " ("Antos pentru prima dată la Varșovia") a fost făcut în 1908 de Antoni
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
parcul Łazienki"), precum și al primele filme scurte narative "Powrót birbanta" și "Przygoda dorożkarza", ambele create în 1902. Un alt pionier al cinematografului a fost Bolesław Matuszewski, care a devenit unul dintre primii cineaști care au lucrat pentru compania Lumiere - și "cineastul" oficial al țarilor ruși în 1897. Cel mai vechi film care s-a păstrat, "Antoś pierwszy raz w Warszawie " ("Antos pentru prima dată la Varșovia") a fost făcut în 1908 de Antoni Fertner. Ziua când a avut loc premiera acestui
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
Meret Oppenheim într-o serie de fotografii de nuduri devenită celebra. În 1940, cu câteva zile înainte de ocuparea Parisului de către armata lui Hitler,Mân Ray a reușit să plece la Lisabona, în compania lui Salvador și Gală Dali și a cineastului René Clair. De acolo a ajuns la New York, unde a petrecut câteva zile. Apoi, ajuns pe coasta de vest, s-a stabilit la Hollywood, unde a cunoscut o nouă partenera de viață,dansatoarea Juliet Browner, si a reînceput să picteze
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
cu Liviu Ciulei la "Valurile Dunării" (1959) și "Pădurea spânzuraților" (1964). Are o contribuție importantă la filmele "Veronica" (1972) și "Veronica se întoarce" (1973) ale Elisabetei Bostan, pentru decorurile primului dintre cele două filme primind Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1973). A murit la 21 martie 1978, înainte de a împlini vârsta de 55 de ani. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) i-a decernat in memoriam Premiul pentru scenografie pentru întreaga activitate. Profesoara Elena Saulea, care i-a
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
Veronica se întoarce" (1973) ale Elisabetei Bostan, pentru decorurile primului dintre cele două filme primind Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1973). A murit la 21 martie 1978, înainte de a împlini vârsta de 55 de ani. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) i-a decernat in memoriam Premiul pentru scenografie pentru întreaga activitate. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
poezie sobră, ce vorbește despre sufletul omenesc aflat în permanentă oscilație între realitatea dură a timpului istoric și a destinului individual și nevoia de transcendență, fie ea și numai afectivă”. Scenograful Giulio Tincu a obținut Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1973) pentru decorurile la filmul "Veronica" și Premiul pentru scenografie (in memoriam) (1977) pentru întreaga activitate.
Giulio Tincu () [Corola-website/Science/327528_a_328857]
-
Caragiale ("Două lozuri", "D-ale carnavalului"), din "Bădăranii" (1960), din "Pădurea spânzuraților" (1964), din seria de filme BD, din seria Chirița sau din filme de aventuri ca "Săgeata căpitanului Ion" (1972) sau "Drumul oaselor" (1980). A devenit membru al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) la 30 decembrie 1963. Ea a realizat în 1974 și costumele pentru piesele "Cezar și Cleopatra" și "Mitică Popescu" de la Teatrul Național din Craiova. Artista a colindat în copilărie satele României, împreună cu tatăl ei care era de
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
ce definește prin haină nu numai particularități psihice și de caracter în evoluția lor ci și amprenta pe care o pune mediul social, ambianța epocii asupra personajelor”". Pictorița de costume Ileana Oroveanu a obținut două premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): în 1975 și în 1979. Ea a murit în iulie 2005. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
stiluri diverse de expresie, de la costumul de epocă la cel popular, de la cotidianul răvășit de incidente și tragedii umane la spațiul ecranizărilor după autori celebri (Caragiale, Rebreanu).”" Creatoarea de costume Ileana Oroveanu a obținut două premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Președintele României Emil Constantinescu i-a conferit Ilenei Oroveanu la 1 decembrie 2000 Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Ofițer, "„pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”".
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
Deutsche Oper am Rhein, Düsseldorf), „Mitridate, Re di Ponto” (Théâtre Royal de la Monnaie Bruxelles și Theater an der Wien), „Faust” (Grand Théâtre de Genève) și „Îl trovatore” (Festivalul Bregenz). Scenograful a obținut, împreună cu Liviu Popa, Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1972) pentru decorurile la filmul "Felix și Otilia".
Radu Boruzescu () [Corola-website/Science/327575_a_328904]
-
ca un arhanghel, iar Toma Caragiu zugrăvește un obtuz comisar de poliție habsburgic. Secv. rapel: hora din Stupca, explozie de energie populară spartă de poterașii trimiși cu arcanul.”" Regizorul Gheorghe Vitanidis a primit în 1973 Premiul pentru regie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul "Ciprian Porumbescu" (ex-aequo cu Sergiu Nicolaescu pentru filmul "Ultimul cartuș"). De asemenea, inginerul de sunet Dan Ionescu a primit Premiul pentru coloană sonoră al ACIN pentru activitatea sa la acest film (ex-aequo cu Anușavan Salamanian
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
operatorul Nora Irimescu și de tehnologul Nicolae Novac, iar trucajele de operatorul Valentina Crăciun. Filmul a avut premiera la 17 octombrie 1997, iar regizorul a murit două luni mai târziu, la 26 decembrie 1997. La finalul filmului, cei doi tineri cineaști care refac destinul Anei Cumpănaș afirmă că au putut să debuteze cu un film într-o perioadă de austeritate pentru cinematografia națională numai datorită morții unui regizor bătrân. Mircea Veroiu și-a exprimat tristețea față de impertinența debutanților care dădeau vina
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Anne Sage, emigrantă din România, ține la Chicago o speluncă în care-l găzduiește frecvent pe Dillinger. Șantajată de anchetatori, ea îl vinde poliției pe „Inamicul public nr 1”. Doi tineri cineaști o vor descoperi mai târziu în România, încercând să-i folosească secretele pentru un ipotetic film de cinema. Preluând motivul epic al unei glume literare improvizate în comun de un trio de scriitori ardeleni, cineastul improvizează, la rându-i, în
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
public nr 1”. Doi tineri cineaști o vor descoperi mai târziu în România, încercând să-i folosească secretele pentru un ipotetic film de cinema. Preluând motivul epic al unei glume literare improvizate în comun de un trio de scriitori ardeleni, cineastul improvizează, la rându-i, în serios însă, un thriller tip Buftea pe relația Anne-Dillinger. Pentru a disimula linia narativă săracă, realizatorul recurge la tertipul sofisticării inutile a dramaturgiei, povestea Annei devenind rezultatul anchetei angajate, peste decenii, de tinerii regizori, după
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
în Once Upon the Time in America) mirifica adolescență a eroinei, combinând Adela cu o doză de Butch Cassidy. Secv. rapel pentru destinul filmului românesc în primul deceniu al „tranziției”: întrebat cum de a avut șansa să debuteze, un tânăr cineast român răspunde: „Am avut noroc! A murit un cineast bătrân...” Privitorul din perspectiva anului 2050 s-ar putea întreba de ce, dacă tot era epuizat, a fost necesar ca bătrânul să moară și nu s-a retras de bunăvoie, să-i
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
a eroinei, combinând Adela cu o doză de Butch Cassidy. Secv. rapel pentru destinul filmului românesc în primul deceniu al „tranziției”: întrebat cum de a avut șansa să debuteze, un tânăr cineast român răspunde: „Am avut noroc! A murit un cineast bătrân...” Privitorul din perspectiva anului 2050 s-ar putea întreba de ce, dacă tot era epuizat, a fost necesar ca bătrânul să moară și nu s-a retras de bunăvoie, să-i facă loc tânărului care, poate, ar fi avut mai
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
anului 2050 s-ar putea întreba de ce, dacă tot era epuizat, a fost necesar ca bătrânul să moară și nu s-a retras de bunăvoie, să-i facă loc tânărului care, poate, ar fi avut mai mult de spus.”" Uniunea Cineaștilor din România (UCIN) a acordat Premiul „In Memoriam” pentru anii 1996-1997 regizorului Mircea Veroiu pentru filmele "Craii de Curtea Veche", "Femeia în roșu" și "Scrisorile prietenului".
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Stejar - extremă urgență" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste , care prezintă România în cel de-al doilea război mondial fără a mai pomeni de sovietici. Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în anul 1974 o Mențiune specială actorului Ion Caramitru pentru rolurile din filmele "Porțile albastre ale orașului" și "Stejar extremă urgență".
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
care n-a reușit - în ciuda unui scenarist inspirat, Matty Aslan, și a unor actori nostimi în „momentele de legătură” (Dem Rădulescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Coca Andronescu, Nae Roman, Paul Lavric, Aurel Giurumia, Ovidiu Moldovan) să depășească limitele cineastului conjunctural”".
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
compoziții în dominantă albă ale operatorului Florin Mihăilescu. Personajele se exprimă în cel mai curent idiom dâmbovițean. Singura care are curajul să pună culoare locală și diversitate în rostire e Vicoveanca, și de aceea e și cea mai credibilă. Mulți cineaști l-au lipsit pe Sadoveanu de savoare, dar un asemenea grad de absență a afinității a mai înregistrat doar M. Drăgan la Neamul Șoimăreștilor!”" Actorul Dragoș Pâslaru a obținut Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Internațional al Filmului
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
regăsire interioară descrisă de scenaristul Ioan Grigorescu, reușită doar fragmentar: prologul cu despărțirea de oraș și de iubită sau pledoaria în favoarea bătrânului director. Pr. II, Lublin - 1978.”" Regizorul Stere Gulea a primit în anul 1977 Premiul Opera Prima al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul "Iarba verde de acasă". Filmul a trimis pentru selecție la Festivalul Internațional de Film de la Berlin din 1978 și a obținut Premiul II la Festivalul filmului cu tema „Omul, munca, creația” de la Lublin (1978).
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
UNATC, considera "Liniștea din adîncuri" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Editoarea Adina Georgescu-Obrocea a primit în anul 1982 Premiul pentru montaj al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul " Liniștea din adîncuri".
Liniștea din adîncuri () [Corola-website/Science/327738_a_329067]