5,587 matches
-
încăpere. Autorul va inventaria harnic petele de mucegai de pe tavan, hârtiile și resturile alimentare de pe mese etc., dar, finalmente, cititorul va fi dezamăgit, negăsind aproape nici un detaliu care să evoce o cofetărie: vitrina cu prăjituri, mirosurile de zahăr vanilat și ciocolată, aglomerația de tineri și copii etc. Ar fi o mare naivitate să se creadă că antidotul neverosimilului îl reprezintă stilul obiectiv și rece, consemnarea nudă a detaliilor. Obiectivitatea nu există ca atare în mod absolut, nici măcar în imaginile foto sau
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în carte... ( dă harta lui Paul ). Paul: - Trei zile dus, trei zile întors. ( privește harta ) Ați spus acasă că plecăm într-o excursie de șase zile ? Eu am luat busola, conserve, biscuiți, cereale. Alina: - Și eu am luat conserve, biscuiți, ciocolată și pansamente cu dezinfectant și o cremă de țânțari. Gigel: - Am luat și eu de-ale gurii și o prelată ușoară din care să facem peste noapte un cort dacă plouă sau dacă ne oprim să ne odihnim. Am luat
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
el vorbește! Ce vrea să mai pârască... Gigel: Așa-i, și hoațele, veverițele Codița și Uța... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Veverițele au casa în parcul de lângă noi, dar ne mai vizitează pe furiș și caută alune, prăjituri, și mai ales ciocolată... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Prieteni, hai la masă. Mi-a lăsat mama meniul pentru fiecare. (ia o hârtie și o privește) Miki, tu ce vrei să mănânci? Coco: Un șoarece... de plus... (,,hohote de râs’’ Coco și Piki) Miki: Lasă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gigel: Ei, dar ce-i cu voi? Coco: Hoațele! Hoațele! Cucu: Cu- cu!Cu-cu!Cu-cu! Gigel: Și Cucul?!... Coco: Hoațele! Gigel: (se uită prin „dulapuri”): Uța și Codița... Coco: Hoațele! Gigel: Au mâncat din prăjituri, au luat o ciocolată. Au rupt punga cu alune...N-am mai fost de mult în parc să le duc alune și să le văd țopăind, învârtindu-și cozile. Un spectacol... Coco: Hoațele! Gigel: Dacă ar fi cu toți hoți ca veverițele!... Cucu: Cu-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
vine să cânt, dar mai întâi să te jumulesc... Coco: Coco, telefon, Gigel. Uța cu Codița. Gigel: Uța, Codița ? (scoate două pungi cu alune) Luați câte o pungă cu alune. Le meritați...(veverițele au luat alunele, dar nu plecau) A, ciocolată...(le dă și câte o ciocolată ) Uța: Coco, când vrei să te plimbi, vii în parc, ne cauți și dăm un spectacol pentru cei care se plimbă. Ai să vezi câte aplauze luam !... Codita: Alune, ciocolată... Coco: Dacă dăm un
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să te jumulesc... Coco: Coco, telefon, Gigel. Uța cu Codița. Gigel: Uța, Codița ? (scoate două pungi cu alune) Luați câte o pungă cu alune. Le meritați...(veverițele au luat alunele, dar nu plecau) A, ciocolată...(le dă și câte o ciocolată ) Uța: Coco, când vrei să te plimbi, vii în parc, ne cauți și dăm un spectacol pentru cei care se plimbă. Ai să vezi câte aplauze luam !... Codita: Alune, ciocolată... Coco: Dacă dăm un spectacol, vin... Miki: Uite artistu’...”dacă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
dar nu plecau) A, ciocolată...(le dă și câte o ciocolată ) Uța: Coco, când vrei să te plimbi, vii în parc, ne cauți și dăm un spectacol pentru cei care se plimbă. Ai să vezi câte aplauze luam !... Codita: Alune, ciocolată... Coco: Dacă dăm un spectacol, vin... Miki: Uite artistu’...”dacă dăm spectacol, vin...” N-a mers cu parcu’. Dar mă gândesc eu la altceva...(veverițele ies cu”zgomot”) Gigel: La revedere ! Și mulțumesc. (îl mângâie pe Coco pe cap) Coco
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
puteam vinde iluzii fără să fac ceva pentru el, ceva temeinic, durabil. Am dat mamei un pachet mai consistent cu alimente, între timp i-am auncat și copilului într-o plasă un pahar de înghețată pregătită în casă, fructe și ciocolată. Copiilor le plac cadourile. În sfârșit se deschide poarta, văd atitudinea înviorată a copilului, care gustă din înghețată, dar maică sa îl oprește: -Lasă că o mănânci mai târziu și o pune la bagaje, în schimb îi dă niște prune
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
înăuntru. Cu urechile ascuțite, Viola stătea hotărâtă în fața porții, rezemată pe posterior. În sfârșit se auzise buruitul mașinii, iar ea lătra emoționată la lumina orbitoare a farurilor cunoscute. -Ce-ți trebuie, micuțo? - o întrebă vecinul și îi aruncase o bucată de ciocolată. Viola o mâncase cu plăcere, apoi plecase entuziasmată la culcușul ei. În zilele următoare degeaba îl așteptă pe vecin, nu venise o săptămână întreagă. Când îl zărise în sfârșit, era cu bâțul de pescuit pe umăr. Începu să latre veselă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ba mai mult, se aplecă și începu s-o mângâie și s-o dezmierde cu adresări blânde. -Ce-i cu tine Viola, de ce latri sub geamul meu în fiecare zi? Ți-am dat și pește dar ție nu ți-a trebuit. Ciocolată acum nu am și nici nuți pot da în fiecare zi. Cățeaua era fericită șiși mișca codița de încântare. Bărbatul se gândise o clipă, apoi o chema drăgăstos în curte, unde ea nu fusese nicodată și nici nu dorise să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
eu așa știu... o mai pot găsi... te voi aștepta până la ultima secundă, ultima picătură... Asta-i o melodie de dragoste, gândi-se Viola, așa ceva numai în anumite momente se cântă sau se ascultă... Domnul îi întinse o bucată de ciocolată dar ea îl refuză... stând concentrată, așteptarea devenise tensionată... oare de ce a chemat-o vecinul în curte? -Ascultă tu, cățelușă isteață! - începuse vecinul pierzându-și răbdarea. Tu la mine latri în fiecare zi, ori că-ți place ori că nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de ce a chemat-o vecinul în curte? -Ascultă tu, cățelușă isteață! - începuse vecinul pierzându-și răbdarea. Tu la mine latri în fiecare zi, ori că-ți place ori că nu-ți place ce-ți arunc. Azi te-am servit cu ciocolată, pentru că știu că-ți place, iar tu mă refuzi. Am pus muzică frumoasă în onoarea ta, dar tu stai speriată acolo în tufă. Nici nu știu ce ți-ar trebui, am impresia că nu te cunosc de loc, deși de zece ani
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
religiei noastre la calendarul iulian ne-a lăsat din nou desincronizați față de vecini. Acum două duminici, fratele meu se uita la ceilalți copii din cartier cum căutau ouă multicolore prin tufele din apropiere. Își privea prietenii mâncând capetele iepurașilor de ciocolată și Îndesându-și pumni de jeleuri În gurile pline de carii. (Stând la fereastră, fratele meu Își dorea mai mult ca orice să creadă Într-un Dumnezeu american care Învie În ziua care trebuie.) De-abia ieri a avut voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am rugat s-o facă. S-a ținut de cuvânt și după aceea mai mult a tăcut, fredonând doar melodiile de la radio. La fiecare oră făcea o oprire ca să se ușureze și ca să mai cumpere sticle de Pepsi, fursecuri cu ciocolată, bomboane roșii de lemn-dulce și fulgi de porumb. Când ajungeam din nou pe autostradă, băga la ghiozdan. Când mesteca, Își dădea capul pe spate, să nu-i cadă firimituri În gulerul de la cămașă. Răcoritoarele Îi gâlgâiau pe gât. Conversațiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Beach se Întinde pe doar câteva străzi. Geografia orașului San Francisco e prea frumoasă ca să permită urâțeniei să se Încetățenească, așa că, pe lângă acești ispititori, mai erau și o mulțime de turiști pedeștri ce duceau În mâini franzele și bomboane de ciocolată de la Ghirardelli. În timpul zilei vedeai prin parcuri tineri care se dădeau cu patinele cu rotile și jucători de hackey sack. Dar noaptea lucrurile căpătau până la urmă un aer dezagreabil și, de la nouă seara până la trei dimineața, bărbații intrau puhoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai putea, dar ne-am agățat una la alta, ne-am ținut aproape și am cultivat în continuare minciuna, indiferent de ce se petrecea în sufletul nostru. Înțelegi, Vladimir? Te înțeleg, Marcela. Te înțeleg. Mulțumesc. Își dădu pe gât la vale ciocolata și dădu să plece. O luai de mână. Mai rămâi, te rog. Se uită uimită la mine. Oare îndrăznisem prea mult? Nu. Era uimită pentru că nimeni nu mai făcuse asta până acum. Nimeni nu-i dorise prezența până în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorbit. Am discutat despre colegiu, despre elevi, despre profesori, despre familia ei, despre cunoștințe și diferite puncte de vedere asupra lumii... despre aproape tot ce se poate discuta. Timpul a trecut pe nesimțite și după alte cinci, șase căni de ciocolată, deasupra pământului, ziua se prefăcu în noapte și vagoanele fură cufundate în întuneric. Trenul fugea pe șinele metalice de aproape o zi întreagă. Și-a găsit somnul la pieptul meu, într-unul din compartimentele din ultimele vagoane, unde nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
regimurile. Din clipa în care renunți la anumite mâncăruri, poftele pun stăpânire pe tine până când nu mai poți vedea clar, nu mai poți gândi bine, iar singura cale de a scăpa de aceste pofte este să iei o gură de ciocolată, care devine rapid un baton întreg. Iar regimurile nu merg, cum ar putea să meargă? E vorba de o industrie de milioane de dolari, iar dacă vreuna dintre metodele de slăbit ar fi mers cu adevărat, toată gașca s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acum, văzându-mă cum îmi termin sandvișul și mă uit pe furiș prin birou să văd dacă se uită cineva. Este în regulă, zona e liberă, atunci pot să-mi deschid sertarul de sus și să extrag un baton de ciocolată ascuns în fund. Rup ambalajul oranj-deschis și folia argintie și le îndes în coșul de gunoi de sub birou: e mult mai ușor să ascunzi un baton de ciocolată mat și maro, decât ambalajul scânteietor care îl acoperă. Iau o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-mi deschid sertarul de sus și să extrag un baton de ciocolată ascuns în fund. Rup ambalajul oranj-deschis și folia argintie și le îndes în coșul de gunoi de sub birou: e mult mai ușor să ascunzi un baton de ciocolată mat și maro, decât ambalajul scânteietor care îl acoperă. Iau o gură. Savurez gustul dulce al ciocolății pe măsură ce mi se topește în gură, după care mai iau o gură, de data asta mestecând și înghițind cu furie, așa încât de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îți mai iei un sandviș. Și, în cele din urmă, la ora 6 după-amiaza, ziua ta de lucru s-a încheiat. În vreme ce-ți aștepți autobuzul care te duce acasă, dai fuga la chioșc și cumperi câteva batoane de ciocolată, care să-ți ajute pe drum, după care apare sentimentul acela familiar de teamă, care te cuprinde pe măsură ce te apropii de casă și de cele două perfecte colege de apartament ale tale. Nici serile tale nu se deosebesc una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mă gândesc că dacă mă întrebi ce am făcut aseară, atunci înseamnă că vom rămâne împreună. Te rog, întreabă-mă, Ben. Te rog. Dar dacă mă întreabă, ce să-i spun? Că am stat acasă și am mâncat biscuiți cu ciocolată? Doamne, ce pot face să par interesantă? ― Și tu, Jemima? O, Doamne. Întrebarea a fost rostită înainte ca eu să pot formula vreun răspuns. ― A, eu am fost la o petrecere. ― Chiar așa? Ben și Geraldine rostesc întrebarea simultan. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poate veni de oriunde din lumea asta. Merge pe trotuar, pierdută în gândurile despre internet, de fapt atât de cufundată în ele, încât a și ajuns la ușa de la intrare, și ghiciți ce? A uitat complet să-și cumpere niște ciocolată pe drumul spre casă. Ce fată bună ești, Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va da rezultate. Am să încerc cu adevărat de data asta. Fără ciocolată! Urc sus și când deschid șovăielnic ușa, le aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ghiciți ce? A uitat complet să-și cumpere niște ciocolată pe drumul spre casă. Ce fată bună ești, Jemima. Foarte bine. Azi este ziua primului regim care chiar va da rezultate. Am să încerc cu adevărat de data asta. Fără ciocolată! Urc sus și când deschid șovăielnic ușa, le aud deja pe Sophie și Lisa hlizindu-se în dormitorul lui Sophie. Lisa e întinsă pe spate în pat, și ține perna strâns în brațe. ― Sunt îndrăgostită, oftează ea când intru. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
urmează un regim. Dar nu este chiar atât de simplu cum pare, chiar nu-mi pot opri poftele și într-un fel, să-ți duci viața pe internet pare de departe o opțiune mult mai ușoară decât să renunți la ciocolată. Vreau să spun că asta ar putea însemna începutul unei noi vieți pentru mine, o nouă viață unde să nu conteze fizicul, greutatea, surplusul de carne. Sau poate ar trebui să spun, o viață unde să nu se știe; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]