4,004 matches
-
de naționalism, ba chiar de legături cu statele reacționare, islamul îndură, la sfârșitul anilor 1920, aceleași persecuții ca și celelalte religii: închiderea moscheilor, care ajung de la 26000 în 1912 la o mie în 1941, și, începând din 1932, supraveghere a clerului și a credincioșilor. Musulmanii trec printr-o relativă destindere odată cu războiul și până la moartea lui Stalin, dar atacurile se reiau sub Hrușciov* și, într-un mod mai puțin violent, sub Brejnev*. Evreii* sunt și ei victime ale represiunii antireligioase. Din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și a comunismului - Divini Redemptoris, la 19 martie 1937. Faptul acesta nu-i împiedică pe comuniști - în ciuda anticlericalismului lor militant și al persecutării religiilor în URSS - să caute să învrăjbească bisericile și să recupereze o parte a credincioșilor, opunând unui cler compromis „reacția” elanului revoluționar al creștinismului primitiv. în 1937, șeful PCF*, Maurice Thorez, inaugurează politica „mâinii întinse catolicilor”, care se va bucura de un oarecare succes în cadrul Rezistenței*, și, mai ales după război, în lupta pentru pace*. Aceste apropieri pot
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fiind că adversarii bolșevicilor erau asimilați de aceștia cu clasele avute, nimicirea dușmanilor de clasă apare ca o necesitate pentru menținerea la putere. Construirea noii societăți comuniste înseamnă, deci, mai întâi, zdrobirea nobilimii, a proprietarilor de pământ, a industriașilor, a clerului. Decretul cu privire la pământ, din noiembrie 1917, reprezintă preludiul la exproprierea și lichidarea nobilimii latifundiare; la fel se întâmplă și cu decretul referitor la industrie. în paroxismul violenței cu care sângele doboară vechea ordine, au fost deja puse bazele noii orânduiri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de dușmanii lui politici: „albii” - toți partizanii țarului - și liberalii (KD), apoi anarhiștii* și, în fine, socialiștii revoluționari și menșevicii. Urmează apoi clasele sociale inamice: aristocrați, burghezi, ofițeri, chiaburi - țărani care refuză rechiziționările și care sunt calificați drept „bogătași” -, căzăcime, cler. Sunt apoi elementele rele din clasa cea bună: muncitorii care resping dictatura bolșevică (Kronstadt*). și, în sfârșit, națiunile recalcitrante față de sovietizare*: Finlanda, Ucraina, apoi popoarele din Caucaz, în special Georgia. Metodele care se aplică sunt diverse: împușcări în masă, luare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
laos (care se referă la popor sau la națiune). Prima semnificație pune așadar În evidență ceea ce ține de popular. În primele comunități creștine, vocabula servea la desemnarea celor care formau masa poporului, prin opoziție cu cei care aveau să formeze clerul, deosebiți prin știința lor. Termenul opus din punct de vedere etimologic laicului este acela de cleric, care desemnează un membru al clerului. Clericus provine din klerikos, derivat din kleros, care Înseamnă „grup bun”. Din cler fac parte cei care formează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
creștine, vocabula servea la desemnarea celor care formau masa poporului, prin opoziție cu cei care aveau să formeze clerul, deosebiți prin știința lor. Termenul opus din punct de vedere etimologic laicului este acela de cleric, care desemnează un membru al clerului. Clericus provine din klerikos, derivat din kleros, care Înseamnă „grup bun”. Din cler fac parte cei care formează o categorie aparte prin excelența lor, cei separați de restul națiunii, „aleșii” prin opoziție cu „oamenii din popor”, la Început, apoi preoții
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cei care aveau să formeze clerul, deosebiți prin știința lor. Termenul opus din punct de vedere etimologic laicului este acela de cleric, care desemnează un membru al clerului. Clericus provine din klerikos, derivat din kleros, care Înseamnă „grup bun”. Din cler fac parte cei care formează o categorie aparte prin excelența lor, cei separați de restul națiunii, „aleșii” prin opoziție cu „oamenii din popor”, la Început, apoi preoții prin opoziție cu ceilalți membri ai Bisericii. Vechiul cuvânt francez clergie („preoție”) Îi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
excelența lor, cei separați de restul națiunii, „aleșii” prin opoziție cu „oamenii din popor”, la Început, apoi preoții prin opoziție cu ceilalți membri ai Bisericii. Vechiul cuvânt francez clergie („preoție”) Îi desemna pe toți cei care depuseseră un jurământ religios. Clerul, clericii reprezintă așadar o parte din ansamblul social care se consideră anume aleasă și Însărcinată cu misiunea divină de a conduce masele către adevărul spre care nu se pot Îndrepta singure. Ansamblul laicilor se prezintă atunci ca „turma” de oițe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o parte din ansamblul social care se consideră anume aleasă și Însărcinată cu misiunea divină de a conduce masele către adevărul spre care nu se pot Îndrepta singure. Ansamblul laicilor se prezintă atunci ca „turma” de oițe pe care un cler binevoitor trebuie să o conducă pentru că altfel ar putea să se rătăcească. Problemele Analiza etimologică ce a servit drept punct de plecare pentru această expunere este departe de a fi una gratuită. Ea permite o mai bună abordare a problemelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mai bună abordare a problemelor sociale și politice care au apărut de Îndată ce au Început să se contureze conflicte Între „aleși” și „poporul” mai mult sau mai puțin ascultător pe care cei dintâi Încercau să-l conducă, dar și Între membrii clerului, atunci când se ivea vreun dezacord profund referitor la idealul ce trebuia urmărit. Mai mult, dacă clerul se compune dintr-o fracțiune a societății care se consideră luminată, atunci rolul său riscă să depășească rapid cadrul strict cultual. De fapt, oare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
contureze conflicte Între „aleși” și „poporul” mai mult sau mai puțin ascultător pe care cei dintâi Încercau să-l conducă, dar și Între membrii clerului, atunci când se ivea vreun dezacord profund referitor la idealul ce trebuia urmărit. Mai mult, dacă clerul se compune dintr-o fracțiune a societății care se consideră luminată, atunci rolul său riscă să depășească rapid cadrul strict cultual. De fapt, oare n-ar trebui să fie acela de a conduce viața socială și politică În numele principiilor pioase
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acestui spirit, se afirmă aspirațiile poporului, adică „spiritul laic”. Faptul că s-au născut tensiuni Între cele două niveluri nu trebuie să ne mire, așa cum nu este de mirare nici existența conflictelor mai mult sau mai puțin violente Între membrii clerului pentru acapararea puterii. Însă conflictul dintre spiritul democratic și popular, pe de o parte, și spiritul elitist, pe de altă parte, nu este singura sursă de probleme. Problema politică primordială se referă la relațiile posibile dintre elita religioasă și puterea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stat? Și dacă da, cum se Împart domeniile de competență? Cine trebuie să cedeze primul În caz de contestare? Miza este foarte importantă: este vorba despre libertatea credinței (sau necredinței) cetățeanului În raport cu autoritatea politică, despre independența deciziilor autorității politice În raport cu clerul, dar și despre pacea socială, despre Înțelegerea Între cetățeni atunci când mai multe religii se găsesc față În față, riscând În orice moment să distrugă unitatea națională. O a treia sursă de dificultăți rezidă tocmai În prezența simultană, nu Întotdeauna pașnică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ea reprezintă deja un semn. În acest sens, Edictul de la Nantes poate fi considerat unul dintre primele semne de distanțare a puterii politice față de aspirația la suveranitate a puterii religioase catolice. Prin acest edict, Henric al IV-lea a impus clerului catolic dominant să accepte existența altor religii pe teritoriul național. În ciuda limitelor sale și a domeniului restrâns la care se referă, acest text a deschis o breșă legală. Dacă privim istoria mai Îndeaproape, vedem că regii Franței Încercaseră Încă de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de bază pentru ceea ce va deveni biblia galicanismului: Tratatul despre drepturi și Îndatoriri al lui Pierre și Jacques Dupuy (1631). Se cerea aici nici mai mult nici mai puțin decât să i se permită regelui să perceapă impozite pe bunurile clerului, să limiteze autoritatea tribunalelor ecleziastice și să numească episcopii. Intenția afișată a puterii politice era aceea de a Îndepărta puterea pontificală de deciziile din interiorul regatului. Puterea temporală este distinctă și independentă de puterea papală; ea nu exclude legitimitatea autorității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
decât cu permisiunea suveranului. În ciuda puternicei rezistențe și a multiplelor ezitări, Ludovic al XIV-lea va continua lupta de eliberare de sub tutela ultramontană. La rândul său, Bossuet va redacta celebra Declarație a celor patru articole, votată În 1682 de Adunarea clerului. Promulgat ca lege de stat, acest text afirmă, pe lângă obligația papei de a respecta regulile și cutumele Bisericii galicane, independența monarhilor față de Sfântul Scaun În toate chestiunile laice. Intenția politică, se simte, nu este nici anticlericală, nici antireligioasă, ci urmărește
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acest text afirmă, pe lângă obligația papei de a respecta regulile și cutumele Bisericii galicane, independența monarhilor față de Sfântul Scaun În toate chestiunile laice. Intenția politică, se simte, nu este nici anticlericală, nici antireligioasă, ci urmărește doar ca, prin constituirea unui cler autonom dependent de puterea civilă, să asigure autonomia statului față de orice tutelă exterioară. Desigur, Încă nu se pune problema scoaterii legilor, a guvernământului, a deciziilor administrative și a serviciilor publice În afara oricărei influențe religioase ă regele aproape că devine capul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
serviciilor publice În afara oricărei influențe religioase ă regele aproape că devine capul Bisericii ă, dar se dorește, În fapt, transferarea puterii politice către suveranul civil. Constituția civilă și Concordatul Napoleon, urmând exemplul Revoluției franceze care adoptase o Constituție civilă a clerului (1790), desprinzând În mod hotărât Biserica Franței de papalitate, reia și el cu hotărâre lupta galicană Împotriva ultramontanismului. Votată de Adunarea constituantă În iulie 1790, această Constituție Încerca să Îngemăneze aspectul galican cu inspirația democratică, Încercând să stabilească Înainte de toate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
civile, episcopii nu-și pot părăsi diocezele fără acordul autorităților civile, deschiderea de seminarii sau de consilii ale canonicilor este supusă autorizării, seminariile au obligația de a preda doctrina galicană, iar episcopii care au refuzat să aprobe Constituția civilă a clerului sunt depuși și trebuie să-și Înmâneze demisia Primului Consul. La 25 ianuarie, În timp ce este ținut prizonier la Fontainebleau, papa Pius al VII-lea este constrâns să accepte semnarea unui nou Concordat, prin care renunță la suveranitatea sa temporală și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În față două tabere ale căror poziții se radicalizează, ducând În final la separarea Bisericii de stat și la secularizarea tuturor domeniilor vieții publice. În ceea ce-i privește pe partizanii clericalismului, pentru ei este normal și de dorit ca membrii clerului să iasă din atribuțiile lor strict spirituale pentru a interveni În domeniul politic. Din acest punct de vedere, legile Guizot (1833) și Falloux (1850) privind Învățământul sunt adevărate victorii, la fel cum este și Înființarea Congregației, veritabilă rețea de influențe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
S-a putut vorbi astfel despre o veritabilă „credință laică” (Ferdinand Buisson) Împotriva Bisericii, și nu alături de aceasta, ca În trecut, Într-o concurență feroce. Cu totul diferită de laicitatea galicană tradițională și de simpla preocupare politică de a Îndepărta clerul de sarcinile civile ce caracterizează anticlericalismul clasic, laicitatea tinde de data aceasta să stârpească total religia. Nu este vorba doar despre excluderea personalului religios din viața publică, ci despre eradicarea ideii Înseși de credință. În acest climat s-au votat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
religios”? Acesta, după cum o atestă, de exemplu, diversele anchete conduse În special de Danièle Hervieu-Léger sau de Guy Michelat, se caracterizează prin importanța vizibilității și a mărturiei directe, ca și printr-o atitudine crispată (chiar ostilă) față de conținutul modernității. Deși clerul Îmbătrânește, iar numărul deceselor și pensionărilor Îl depășește cu mult pe cel al hirotonisirilor, identificarea cu catolicismul este prezentă și trăită cu fervoare, În special În mediile harismatice. Același dinamism și aceeași „reînnoire” se manifestă și la islamiști, evrei sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a avut de suferit din cauza represiunii comuniste. Multe biserici au fost închise, mănăstirile desființate în mare parte, iar participarea la ritualul religios drastic sancționată. Căderea comunismului nu a adus refacerea Bisericii Ortodoxe și nici liniștea în rândul credincioșilor. Disputele dintre clerul aservit puterii comuniste și cel independent au adus Biserica Bulgară în pragul schismei în anii 90, iar revigorarea religioasă a afectat în măsură moderată religiozitatea bulgarilor (Lambert, 2004). Cu toate acestea, Bulgaria nu se numără printre țările cele mai secularizate
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
Borowik, 2000; Herbert, 1999). Cu toate acestea, după 1990 Biserica Catolică nu a fost capabilă să se adapteze noului context democratic, încercând să își impună controlul asupra societății și vieții politice poloneze. Extremismul religios, antidemocratic al unei parți reduse a clerului și o serie de inițiative legislative, pe care Biserica a încercat să le impună cu forța -cum este cazul legii care interzice avortul, au scăzut popularitatea Bisericii atât în rândul elitelor, cât și în rândul maselor (Borowik, 2000; Korbonski, 2000
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
religioasă și cea politică se supune liderilor vremii și încercă să găsească o modalitate optimă de adaptare. Formula de adaptare la noua situație politică s-a concretizat în doctrina Apostolatului Social, introdusă de Patriarhul Iustin Marina și care oferea pentru cler și credincioși o cale de urmat în contextul unei societăți potrivnice religiei. Dincolo de Apostolatul Social, liderii Bisericii au făcut în toată perioada comunistă o serie de compromisuri față de puterea politică, unele dintre ele destul de greu de acceptat (cum ar fi
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]