2,043 matches
-
nu mai pot, ca niște strâjnici cari-și mușcă frâul nou pus. Generalul vede și înțelege prea bine ce se petrece în jurul său; zâmbește și se face că nu pricepe nimic. Își bate joc de toți și șade câte odată neclintit la masă până ce cu toții încep a geme înnăbușit, până ce la toți le trece os prin os. La câmp, la manevre, în tabără, preocupația cea mai mare a lui e să facă observații de amănunt. Ba cutare are două copci la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un strigăt. Ofițerii de aproape se reped, îl cuprind, îl deschee la tunică, îl bat peste față, îl udă cu apă, trimite doctorul după săruri, doctori din alte părți vin căci vestea se răspândise ca fulgerul. Eu nici nu mă clintisem din locul meu. Stam încremenit. Fără să vreau, fără să știu de ce, mă uitam la Călciurescu, și făceam legături de împrejurări în gând... Nu înțeleg de ce aveam îndoială... De ce? Cei din jurul căpitanului se grăbeau, larma crescuse, toți părăsisem mesele. Doctorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care noi l-am primit de la Turci ca urbe. Are un polițai ș-un vardist, dar nu-i decât un sat de 2000 de locuitori. Moschee, biserică. Mori de vânt. Arbori. Trăesc aici toate națiile Dobrogei. Oi care stau neclintite cu capetele subpuse unul supt altul la marginea apei. Zarea pare din ce în ce mai dreaptă, spre mare. S-aude sunetul prigoriei, în înălțime. Freamătul de unde al vaporului. Plantații de cânepă pe stânga. Geamandurile pescarilor, de care-s legate cârligele morunului. Uzlina, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deasupra trestie și câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan stă neclintit pe o cioată. Pare o statuetă lucie, în colțul unui salon, în umbră, între plante exotice. Lișițe umblă pe aproape. Pui de rață îs la plimbare, iar rața probabil îi pândește din desiș. Trec vulturi. Lopătari. Muete. Pescari. Martin pescarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pădurea era albă. Maistrul de vânătoare (Basile Chefneux) anunțase probabila apariție a unui mistreț, care a și căzut în bătaia aceia. Așteptând în tăcere, nemișcat și cu ochii ațintiți, deodată am simțit în preajma mea tresăriri de pași. Fără să mă clintesc, am întors ochii și mi-au apărut, oprite grațios la câțiva pași de mine, două căprioare. Ascultau larma din urmă, întrebau desișul dinaintea lor, adulmecau cu botișoarele negre și umede, apoi rămâneau neclintite cu ochii plini de sfială înlăcrămată. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mea tresăriri de pași. Fără să mă clintesc, am întors ochii și mi-au apărut, oprite grațios la câțiva pași de mine, două căprioare. Ascultau larma din urmă, întrebau desișul dinaintea lor, adulmecau cu botișoarele negre și umede, apoi rămâneau neclintite cu ochii plini de sfială înlăcrămată. Au trecut încet la deal, spre alți vânători, căutând un loc de trecere. În fața unuia din ei, presate de o nevoie mai grabnică decât primejdia din urmă, au lăsat o mică amintire și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
timp de război. Este cu atât mai important faptul că astfel de „curți se găseau în mijlocul moșiei fiecărui boier”. Această imagine a domeniului boieresc îi aparține lui P. P. Panaitescu, iar în discuțiile cu învățatul nu am reușit să îi clintesc convingerile. Pentru a susține afirmațiile lui B. T. Câmpina s-a întocmit un studiu special, în care s-a presupus că (deși nu existau dovezi) „curțile, ca centre întărite, dispuneau de o garnizoană formată din slujitori înarmați conduși de căpetenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
României Mari, a ideologiilor extreme, a două războaie mondiale, a prăbușirii țării în comunism. Nimic din marile evenimente ale secolului nu l-au atins din crezul său, nimic din marile convulsii și dezastre care au străbătut lumea nu l-au clintit din credința sa. S-a pus deplin și convins în slujba școlii, a educării copiilor din satul natal, a ridicării nivelului economic, social și cultural a locuitorilor din mediul rural românesc. Gheorghe Rădășanu s-a născut la 28 octombrie 1884
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ca subiect: Contribuții la studiul virusologic și morfopatologic al virozelor predominant respiratorii ale bovinelor. Era Încă la Începutul experiențelor și finalizarea tezei s-a făcut numai În 1986. Conlucrarea dintre noi a fost mai dificilă, căci nu l-am putut clinti cu nimic din părerile lui. Mi-am asumat riscul de a ne fi returnată teza și i-am dat drumul la susținerea publică. Ca la toate lucrările de morfopatologie n-a făcut nimeni nici o obiecție. Ca doctoranzi proprii, În 1978
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cunoscuseră și doritoare numai de a se duce acolo unde o așteptau Regele și copilul Ei. Iubirea ce-i arătă regele Ferdinand îi îndulci ultimele zile, dar viața nu mai avea rost pentru ea și păși cu liniște și voință neclintită către sfârșitul mult dorit.](Ibidem, p. XII.) În fine, sosi ziua memorabilă când se decise intrarea noastră în războiul acela grozav care, cu atâtea iluzii, sforțări, eroisme, dureri, sacrificii, ne duse la cea mare fericire dată vreodată unui neam. războiul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
misive pro forma (deoarece aveam mijloacele noastre clandestine de a coresponda) erau redactate numai în vederea cabinetului negru. Vorbeam de lipsurile mari în care trăiam, ca să nu le dau pofta de a mă muta de aici, dar și de speranțele mele neclintite într-un viitor bun, care va răscumpăra vremurile prezente. Puneam cu ostentație data după stilul vechi, fiindcă era interzis, și spuneam că nu ne pasă de nimic. Soldatul îmi spuse că scrisorile mele erau deschise la poliție, dar că pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
arătător al fratelui ei. E uriașă, nu vezi? Se smiorcăi Prichindel. Ai dreptate, e uriașă! Ar fi bună pentru o tocănită. Și Prichinduța se aplecă, prinse de pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă. Trase tare, dar ciupercă nici nu se clinti. Stai să te ajut, se oferi Prichindel. Și prinde cu ambele mâini de cealaltă parte a pălăriei. Acum băiatul trăgea spre el, iar fetiță spre ea, dar ciupercă nici nu se mișcă. Zărind un fluturaș în zbor, Prichinduța cere ajutor
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
simțit că trupul îmi este învăluit de forța de viață a lui Vasilică, care în ciuda faptului că avea de dus o grea povară, conform zicalei: ,,fiecare își duce crucea”, avea puterea să treacă peste tot și toate cu capul sus, neclintit de valurile reci ale vieții. Ne-a invitat frumos, dacă avem timp și ne face plăcere, să-i privim lucrările. Privind tablourile ce erau așezate cu grijă și care împodobeau pereții camerelor, pășeam fără să vreau în universul artistului. Privindu
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
conduci conversația cu bolnavul depinde succesul în cazul respectiv"; ...și multe alte "vorbe" care comprimau o uriașă cantitate de adevăr. Nu avem cuvinte și, ca mine, o întreagă serie de absolvenți prin care să subliniem aceste adevăruri care au rămas neclintite peste decenii. Timpul, care a adus cu el "era informatizării", le-a confirmat mai apăsat. Timpul, care pare să fi inversat, câteodată, poziția clinicii față de laborator, a putut cel mult aduce unele păreri înșelătoare; tot "timpul" a restabilit, însă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sub eminenta îndrumare a academicianului Ion Hăulică). Mult pentru o viață, dar nu tot. Sensul vieții lui Rășcanu este cumva dincolo de aceste îndepliniri. Nu a fost un maestru în arta didactică, nu a fost un scriitor, nici un orator, nu a clintit istoria științei cu opere care schimbă destinul lumii. A antrenat dispute, a învinovățit, uneori, pe nedrept. Dincolo de acestea și peste ele rămâne însă faptul că șița pus sufletul în fiecare cărămidă din ceea ce a fost, în vremea sa, Facultatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
exclusiv cultural, alura unei miniliberalizări. Acest nou curs, impus din exterior, a durat puțin, căci a fost stopat după revoluția din Ungaria (tot un factor extern!), dar atât cât a durat, tot a reușit să disloce câteva blocaje dogmatice, să clintească acea „inerție“ din a cărei combatere N. Labiș își făcuse, în epocă, un crez moral și o artă poetică de răsunet. Preludiul emancipării culturale de mai mare anvergură de mai târziu (anul ’65) este de aflat în această efemeră liberalizare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
înăspresc, devin grave, dramatice, sub privegherea severă a duhului tran silvan. Ecouri din Goga, din Aron Cotruș pot fi acum per cepute. Apare stăruitor, obsedantă, tema dezrădăcinării, a desprinderii de obârșie, precum și aceea a culpei de-a se fi lăsat clintit din spațiul originar. Acestea sunt, desigur, atitudini poetice „vechi“ - le-am întâlnit la liricii ardeleni ai începutului de secol, la Goga, la Iosif -, dar trebuie să observăm că reapariția lor la Ion Horea nu reprezintă numai un act de prelucrare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
reținut din manifestarea publică a lui Mircea Iorgulescu, din critica și din jurnalistica sa, adică felul cum ducea o luptă, felul cum își dobora, imperturbabil, adversarii de idei, sufocându-i cu baraje de argumente logice, nicăieri fisurate și imposibil de clintit, și prăbușindu-i până la urmă în ridicol. Acțiunile acestea de lichidare, Mircea Iorgulescu le ducea la capăt cu o extraordinară dexteritate tehnică, spre a vorbi astfel, dar și inspirat, pentru că, dincolo de toate, felul său de-a proceda exprima o vocație
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
am întreprins cu toții să-l facem din diferite părți. Bietul om la început era foarte bucuros că poate sta la căldură și câștiga parale cu interesanta lui figură fără să facă nimic; dar de la o vreme, silit fiind să șadă neclintit în aceeași pozițiune, se plictisea amar, căsca, de i se rupeau fălcile, și picura de somn, încât trebuia la fiecare sfert de oară să-l scuturăm, ca să nu cadă de pe scaun. Nu știu zău dacă după câteva ședinți n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Albă, unde după spusa cronicarului Urechie au căzut multă boierime și mulți viteji moldoveni, totuși turcii au trebuit să se retragă peste Dunărea, urmăriți și hărțuiți de Ștefan cel Mare, care le-a pricinuit mari pagube; iar Ștefan a rămas neclintit pe scaunul lui, stăpân pe întreaga țară a Moldovei. De asemenea polonii, care au năvălit de atâtea ori în țară, n-au izbutit niciodată să o supuie, ci totdeauna au fost în cele din urmă bătuți și alungați peste hotar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
manifestat prin moda la curent a femeilor noastre și prin acea mobilitate a noas tră, mult stingherită Însă de atmosfera locului. Austeritatea zidurilor, a chipurilor omenești și a moravu rilor din acest târg străvechi, În care nici o piatră nu se clintise de la locul ei de sute și sute de ani, rămăsese și ea nezdruncinată, Încremenită În prospețimea, nevătămată și ea, a cerului și a aerului, a apelor și a pădurilor și a Întreg peisajului de primpre jur, de un farmec necunoscut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și le brăzdează obrazul. Tata, la început, când urcase în trenul de marfă, fusese stăpânit de un sentiment acut de revoltă, mânie și neputință: îl scotea din minți, pe el, care nu se clintea cu una cu două, faptul că nemernicul acela îi distrusese ochelarii. Astfel, pe lângă toate celelalte rele ale drumului, el, care era miop, acum vedea totul confuz, ca prin ceață și avea dureri de cap din pricina efortului la care era obligat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
este imens și este făurit din lumină. Poartă veșmânt de in alb ca zăpada, cusut cu fir de aur. Pare un Guliver, și noi, lângă el, niște liliputani. O clipă îmi trece prin cap că va fi imposibil să-l clintim. Truman însă, sigur pe el, folosindu-și aripile, ciocul, îl apucă de unul dintre brațe și mă îndeamnă și pe mine să-i urmez exemplul. Mă supun. Începem să tragem corpul uriaș, de lumină, al îngerului și văd că reușim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stradă și-și înghesuie în apartamente aragazele și combinele frigorifice câștigate la tombola de la sare și ulei. „Ce ne facem, vecine?“, îl întreabă domnul Piscălescu pe domnul Mușuroi. Domnul Mușuroi doarme pe palier, în fața liftului. N-ai cum să-l clintești. Nici la serviciu nu se mai duce, de frică să nu-și mute altul patul în locul lui, iar el să se culce pe acoperiș. Al dracului, domnul Mușuroi! Și aici are noroc. Casa lui Piscălescu e plină de lucruri mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]