3,254 matches
-
însă ar fi fost mai bine să folosesc superadezivul cu efect garantat, de pe strada do-it-yourself. Așa, deși îmi dădusem silința, câțiva metri mai încolo tot m-am pierdut pe insula jucăriilor, când o mașină roșie sport, ambalată cochet, mi-a clipit cu farul din stânga, parcă îmi făcuse cu ochiul. Asta a fost pentru mine cum trebuie să fi fost pentru Ion o ocheadă a prietenei lui. De dragul ei ieșea din casă în toiul nopții, iar în Brooklyn nu era deloc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din loja de categoria Întâi, femeia care lipsise de la Întâlnire, femeia pe care o văzuse În mijlocul sălii de muzică cu mâinile Încrucișate pe piept. Așa cum se știe, la cincizeci de ani nu ne mai putem Încrede În ochi, Începem să clipim, să-i Închidem pe jumătate, ca și cum am vrea să-i imităm pe eroii din far west sau pe navigatorii de odinioară, călare pe cal sau la prora caravelei, cu mâna streașină la ochi, scrutând orizonturile Îndepărtate. Femeia e Îmbrăcată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care se scurge, față de anii care cresc unul peste altul, formând un turn înalt; Noga este tot timpul dezamăgită, de ce se prăbușește, de ce orice turn se prăbușește în cele din urmă? Pe pânza din fața mea se dezgolea căldura aceea dureroasă clipind înspre mine, cu ochii ei portocalii, mușcându-mă de sfârcuri, iar el mângâia pânza, cu buzele strânse, recompunându-le cu pensula lui, două puncte de culoare, accentuându-mi cu încăpățânare pelvisul, incendiind părul pubian, vopselele curg de-a lungul coapselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe margine, de parcă l-ar fi surghiunit cineva, unul dintre picioare îi atârnă în aer, chipul îi este contorsionat, pare atât de singur și părăsit așa cum stă acum acolo, prizonier al bolii sale, asemenea unui copil răpit de lângă părinții săi, clipește, un zâmbet se conturează în lumina amară a lunii, Naama, te rog să mă ierți, îmi șoptește el, nu înțeleg ce se întâmplă cu mine, nu știu ce să mai fac, am nevoie de ajutor, iar eu mă întind lângă el, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea, mă uit în sertar și văd că se terminaseră prezervativele, iar în cele din urmă spun, fie, să ne întoarcem la zilele tinereții, apoi s-a întâmplat ceea ce știi, nu trece nici o noapte fără să rememorez acea zi, eu clipesc reținută, de ce îmi împărtășește toate aceste detalii, ca și cum aș fi confesorul său, dar imediat încep să îmi imaginez, era atât de excitant, în ciuda consecințelor triste, apoi îmi dau seama că tocmai din acest motiv mi-a povestit, nu o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să o las să meargă mai departe, ce ar fi făcut Hava în această situație, probabil că nu ar fi făcut absolut nimic, nu am cum să o consolez. Ea încearcă să pară liniștită, dar văd cât este de încordată, clipește enervată, își privește ceasul, eu ies pe terasă să fumez o țigară, mă așez lângă balustradă, în ciuda căldurii, de aici voi putea vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el. Se pare că nu l-a impresionat în nici un fel ceea ce i-a spus Midori sau pur și simplu nu a înțeles ce i s-a spus. Stătea întins pe spate, cu privirile în tavan. Dacă n-ar fi clipit din când în când, ai fi crezut că e mort. Ochii îi erau injectați de parcă băuse și de fiecare dată când respira mai adânc, nasul i se dilata puțin. În rest, nu i se mișca nici măcar un mușchi și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Da, spusei. Și apoi am mințit: Te Înțeleg și sînt de acord cu ce-ai făcut. Pe timp de război ești nevoit să minți foarte des, iar atunci cînd minți, trebuie s-o faci, pe cît se poate, fărĂ să clipești. Ne-am strîns mîinile și apoi am ieșit Împreună cu John. În drum spre ieșire m-am uitat la masa lui Luis Delgado. Își mai luase un gin tonic și toți cei de la masă rîdeau la o glumă pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
povestești, pe lîngă că-i interesant, e și foarte important. PĂi am făcut un raport. Puteți să-l citiți la unitate. O să afișeze o copie. — Hai, Cheliuță, termină cu prostiile. PĂi dac-aveți răbdare o să v-o descriu, spuse Cheliuță clipind des. Salut, tovarășe Moș Crăciun, Îi spuse apoi lui Al. O să v-o descriu eu. Voi nu trebuie decît să m-ascultați. Și apoi Începu: A fost foarte ciudat și foarte frumos, spuse și-și goli paharul. — Termină, Cheliuță. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe tovarășu’ Ăsta Îndepărtîndu-se de cîmpul de bătĂlie? — Nu, răspunsei. N-am văzut nici un tovarăș care s-arate așa. MĂ privi pentru o clipă și observai că ochii Îi erau de un galben care bătea spre gri și că nu clipea deloc. — Mulțumesc, tovarășe, Îmi răspunse În franceza aia ciudată și apoi vorbi repede cu colegul său Într-o limbă care nu-mi suna cunoscut. Apoi urcară pe cea mai Înaltă parte a crestei, de unde puteau vedea toată valea. — Uiteașa arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Se Întinseră pe banchetă. Bill urcă dealul turînd tare motorul și apoi intră pe drumul principal. Ajunși pe șosea, Nick vedea farurile altor mașini care veneau din față, le pierdea din vedere, apoi era orbit de ele cînd urcau dealul, clipea des cînd se apropiau și apoi se pierdeau Încet În Întuneric după ce Bill le depășea. Șoseaua era Înaltă, șerpuind pe lîngă malul rîului. Mașinile mari din Charlevoix, mașini de bogătani care stăteau pe bancheta din spatele șoferului, veneau din față, ocupînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
într-o stare avansată de ebrietate. Prima noastră întâlnire nu ține cont de nici una dintre aceste reguli, iar rezultatul este dezastruos. Daisy a băut deja o cantitate impresionantă de vin alb și acum plânge întruna. Șampania se evaporă cât ai clipi, urmează apoi o altă porție de vin pentru mine și Daisy și niște whisky pentru Finn. Stăm așa ore întregi, urmărim stupidități la televizor, în timp ce Daisy nu se mai oprește odată. Finn stă trântit în fotoliu, nu-și ia ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
școala de duminică. — N-a avut nici o relevanță până acum. Oftez. —Știu ce vrei să spui! îl asigur. Lucrurile ar fi cu totul altfel fără Finn. Crezi că Finn ar fi cel care ar pleca? Da, îi răspund. Cât ai clipi. Davey se gândește. — S-ar putea să ai dreptate. Doar cu Barney prin preajmă n-ar mai fi așa distractiv. —Barney e un porc capitalist. Ar înlocui toate chestiile mișto de dragul profitului. —Ce face Finn? mă întreabă, îngrozit de perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
riveran fără voia sa va da socoteală astăzi la ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști fusese cu silnicie devorată. Povara sufletului său simte azi o eliberare. Chiote și bufnituri înfundate vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul clipește în zgomote asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul și asemănarea sa. S-a lăsat o tăcere duhovnicească. Cineva trăsese vălul nopții și stinse mesianic unul după altul gândurile. Colțurile
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
una dintre aripi, atingînd și înfiorând, cu pana lungă de la capăt, unda apei din cristelniță. Prin văzduh, o aromă intensă de busuioc și de mirt, împroaspătă nările Avocatului. Sigur, sigur, scăldătoarea Siloamului! Sfințirea și preschimbarea apelor! Osanà! își aminti acesta, clipind bucuros, către Poet. Boss, nașule! Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe un rând, treizeci și încă una de bucăți, pârpălite uniform, în total! Ceilalți convivi, lihniți, saliveză harnic, cu mintea și cu ochii. Până și Îngerul, regresat silnic în paupera condiție umană, clipește și se îmbujoreză și el subit la chip, furnicat și smuls din lâncezeală, de o neobișnuită și ciudată senzație, de foame... Hai, băi, luați! Luați! Ospătați-vă! îi îndeamnă Iulică, primus inter pares, ștergându-se țărănește pe mâini, cu ultima
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce să vă spun! adăugă cu mândrie, întorcîndu-se brusc spre căpitanul de jandarmi și Modreanu. Știți, boier sadea, nu d-ăștia de au umplut țara și tîrgurile! Ei, bată-te să te bată toate noroacele! urmă apoi iar către Iuga, clipind din ochi cu mare bucurie. Dar văd că sosim... Să trăiești, cucoane, și să-ți trăiască părintele, că-i un om și jumătate! Îi scutură mâna încă o dată și, apucând un coșuleț la care ținea mai mult, se repezi afară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să arunce în cumpănă câte o vorbă sau măcar un oftat. Miron Iuga îi privea mirat, ca și când i-ar fi văzut întîia oară sau ar fi ascultat cuvinte străine, neînțelese. Tocmai într-un târziu, după ce oamenii își epuizaseră rugămințile, întrebă clipind repede: ― Care moșie?... (își luă seama și adăugă:) Adică da... Știu. Am înțeles. Pe când spunea c-a înțeles, simțea cum i se umple sufletul de o amărăciune dureroasă. I se părea jignitor pentru mândria lui că înșiși țăranii de pe pământurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i-ar fi stat parcă mai bine un dans mai puțin prăpăstios și mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore în timpul cât Nadina se învîrtise pe scenă cu Raul. Grigore privea, ca orice spectator străin, fără să clipească... Lui Titu i-a plăcut mai mult o domnișoară drăgălașă într-un fel de suită de dansuri românești. Nu știa cine o fi, căci nu se îndurase să cumpere program, vânzătoarele fiind cucoane mari, care pretindeau cine știe ce sume în folosul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deranjez, iacă! Nu te mai uita așa urât la mine, că sunt băiat discret și vă las să continuați... Îndreptîndu-se spre ușă adăugă cu vocea galantă: ― Scuză-mă, duduie, pentru deranj! Râse și deschise. Din prag mai întrebă pe Titu clipind: ― Numai atâta spune-mi, craiule, e nostimă? Încordarea nervoasă făcea pe tânărul Herdelea să șovăiască între mânie și răbdare. În aceeași secundă își zicea că ar trebui să ia de guler pe Jean și să-l zvârle afară, și că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi fost al unui cântăreț extraordinar acompaniat de un uriaș cor barbar. În fața gloatelor gălăgioase soldații, de o parte și alta a șoselei, stăteau neclintiți, negri și reci ca niște mașini în formă de oameni. Numai ochii pe fețele negricioase clipeau cu luciri arzătoare. Pe șosea, între cele două ziduri de soldați, ca într-o poartă deschisă spre altă lume, se agitau într-o zăpăceală galbenă prefectul Baloleanu, primul-procuror și maiorul Tănăsescu, având în spate trăsura cu doi cai cu trupul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iacă!... Trageți colea, dacă îndrăzniți!... Trageți!... De ce nu trageți?... Uite colea! Uite colea! Tănăsescu, văzînd-o, agită iar cravașa: ― Uite, scârnăvia dracului cum își bate joc de trupă!... Mama ei de scîrnăvie!... Puneți mâna pe ea, băieți!... Zidul militar nici nu clipea, parcă ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o lăsați, măi oameni, s-o omoare!... Săriți, băieți!... Pe ei, fraților! Ici-colo câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sertar în care se găseau hainele și câteva obiecte personale. În timp ce se îmbrăca, Ash își părăsi culcușul și se apropie de el. Îi zise încet, încheindu-și cămașa: ― Mama vrea să-ți vorbească. Îi arătă din cap indicatorul galben care clipea constant pe consola suspendată în apropiere. ― L-am văzut de când am deschis ochii, răspunse Dallas luându-și bluzonul. Lumină galbenă puternică. Securitate 1; nu alertă. Să nu afle nimeni. Dacă într-adevăr ceva nu merge, vor fi avertizați la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acolo jos, zise arătând negura abisală. Lambert îl ajută să verifice siguranța deplină a sistemului de propulsie individual din jurul pieptului, se asigură că harnașamentul era bine strâns pe umeri. Verifică și primi confirmarea printr-un bip-bip slab, iar din fața sistemului clipi o lumină verde. ― Merge perfect. Sunt gata ( Îl privi pe Dallas.) Căpitane? ― Un minut, te rog! Căpitanul asamblase un trepied făcut din scurte bare metalice extrem de rezistente. Structura părea lejeră, prea modestă pentru a suporta greutatea unui om. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]