1,966 matches
-
bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea prin cele două deschizături ale clopotniței. Cum biserica era gard În gard cu casa bătrânilor, dimineața, ieșind În curte și privind cerul, cum făceam În fiecare zi, după ce mă spălam și-mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătrânilor, dimineața, ieșind În curte și privind cerul, cum făceam În fiecare zi, după ce mă spălam și-mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi pași de ea, ca un prunc lângă mamă, clopotnița. Am văzut chipul palid al spânzuratului mișcându-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
secretarii de partid erau plecați. După o jumătate de oră au sosit în coloană și muncitorii de la I.R.B. In micul balcon al primăriei s-au perindat câteva persoane dubioase cu discursuri de moment. Se spunea că este un lunetist în clopotnița Bisericii Domneasca. A mai circulat zvonul că un secretar de partid a plecat să dinamiteze barajul de la lacul de acumulare „Rîpa albastră”. Seara,vidul de putere a dispărut. Funcționarii din conducerea S.M.A. ului local și comandanții unităților militare din oraș
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
îndemână așa ceva. Gosseyn, satisfăcut, se similariză în curte. Apoi, foarte repede, obiectivul esențial, evadarea, puse stăpânire pe sistemul său nervos. Percepu vag prezența unor oameni care se întorceau spre el pe când alerga. Zări, răsucindu-și capul, o aglomerație de clădiri, clopotnițe și turnuri, mase de piatră și de marmură, ferestre de sticlă colorată. Această imagine a "refugiului" Discipolului îi rămase în minte și când stătea pândind sursele de energie ale castelului. Era tot timpul pregătit să se similarizeze dinainte înapoi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
totuși, într-o bună zi, va fi și ea copil ascultător și responsabil. Drumul cu autocarul a fost plăcut, copiii erau veseli, cântau și sporovăiau. În sfârșit, au ajuns la mănăstire. Au vizitat biserica, unde au admirat icoanele frumoase, apoi clopotnița, și atelierul de țesut covoare. La sfârșit, copiii au fost invitați să vadă osuarul. Rafturi întregi erau acoperite cu oase, mai ales cranii. Înfiorați de teamă, copiii s-au grăbit spre ușa deschisă prin care vedeau cerul albastru și lumina
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
privind spre poarta templului. — Shichiza încă nu s-a întors? îi întreba el, de nenumărate ori, pe vasalii apropiați. E deja seară, nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, enervarea lui Katsuie creștea. Soarele în amurg își arunca razele pe clopotniță. — A venit Seniorul Yadoya! Acesta fu mesajul transmis de luptătorul postat la poarta templului. — Ce s-a întâmplat? întrebă, neliniștit, Katsuie. Omul vorbi cu sinceritate. La început, Genba refuzase să-l primească, dar Yadoya stăruise. Îi explicase, în amănunt, hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arzătoare. Ea îi răspunde imediat. Îl îmbrățișează puternic și se lipește de el, deci nu visează! Abia aștepta să o ia în brațe! Realitatea îi spulberă orice temere, o mângâie apăsat pe sâni. Sunt fantastic de plini fremătând ca două clopotnițe uriașe. Are impresia cum îi fărâmă degetele ca de-un porțelan fierbinte. Nu-i vine să creadă, n-a mai întâlnit așa ceva! Deci sunt adevărați și aceștia și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată. O sărută din
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sufletul tău dus, Cu tămâie pe cărbune Să ajungă-n ceruri, sus. Am vorbit de una, alta, Cu săteniice-au rămas Împăcați de-acum cu soarta; Piere satul pas, cu pas... Doar biserica străbună Și un preot plin de har, Sub clopotniță-i adună Să se roage la altar. Poate că auzi de sus Rugăciunea lor, fierbinte; Mamă, roagă-l pe Isus, Niciodată să nu-i uite!... Amiază Umbre pe pământ, Norii din cer Își destramă peste păduri Hainele purtate De vânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
treilea brâu de ziduri. La Început, trebuie să fi fost o parohie pe drumul spre Roma. Afară se găseau Îngrămădite materiale de construcție, unelte de tâmplărie și scânduri. O parte din absidă fusese Încorporată În zidul noului bastion, În timp ce vechea clopotniță fusese Întărită la bază printr-un contrafort și readaptată ca turn de observație. Edificiul purta semnele altor transformări, numeroase, suportate de-a lungul secolelor, care Îi confereau aspectul unui straniu complex, În același timp religios și militar. Un portal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să fii de față În noaptea crimei, se gândi Dante scrutându-și interlocutorul, care continua să sporovăiască privind În jur. De pe terasa cu portic se zărea În perspectivă Piazza Maggiore: vederea spre Arno era Împiedicată de temelia impunătoare a turnului clopotniței, pe care Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu Înfumurarea voastră, a florentinilor. Dar și la Siena, concetățenii mei au așezat fundația celui mai mare dom al creștinătății. De pe acoperișul lui o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acoperișul lui o să vă dăm cu tifla, vouă, florentinilor, și În jos, până la papa de la Roma, zise Cecco, făcându-i din degete semnul cu pricina. Dante nu izbuti să Își Înfrâneze un zâmbet. Parcă Îl vedea: Cecco, În vârful unei clopotnițe, ocărând cu gestul acela scârbavnic. Că tot veni vorba de Bonifaciu, face bani frumoși, cu povestea asta cu Jubileul. Voi sfârși și eu prin a mă alătura gloatei aceleia de pierde-vară care roiește acolo, pe valea Tibrului, ca să-i Îmbogățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
peste marginea mesei. Nu numai eu, zise el În cele din urmă. La aceeași oră, În mânăstirea Santa Maria Novella În camera sa, cardinalul de Acquasparta ședea Într-un jilț. Avea fața Întoarsă către mica fereastră de la care se zărea clopotnița Abației, o tăietură de cuțit În azur. Clopotul bătea ora a noua. Auzi În spate o mișcare ușoară și un suspin. Cineva parcă voia să Îi atragă atenția, dar cu discreție. Își Îndreptă Încet privirea spre el. Noffo Dei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
într-o piață pătrată, destul de mare. Printre bălți, lutul roșu mai păstra încă urme de cauciucuri, de roți de căruță și de copite. De jur-împrejurul pieței se vedeau case scunde, cu tencuiala felurit colorată, iar în spatele lor se înălțau cele două clopotnițe rotunde ale unei biserici în stil colonial, spoită în alb și'ân albastru. Peste acest decor sărac plutea, venind dinspre estuar, un miros de sare. Prin mijlocul pieței rătăceau câteva siluete, ude leoarcă. Pe lângă case umbla, cu pași mărunți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de afini și, undeva, ca o baliză zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar a fost fericit și când a sărutat-o pe Marta prima oară În dreptul Casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
William Golding. O catedrală medievală a cărei construcție a durat câteva generații, iar cei care au desenat planurile știau că nici măcar fiii lor, ci doar nepoții sau strănepoții lor vor fi de față când se va pune crucea În vârful clopotniței la care ei visaseră. Se aplică și la femeile din centrul financiar, zic eu: noi suntem temelia, iar femeile care vor veni după noi nici măcar nu se vor mai gândi la noi, dar vor călca pe oasele noastre. Anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tocmai când erau foarte aproape de intrarea cimitirului. O ploaie de bolovani și de bucăți de gheață se abătu asupra echipajului. Cioclii auziră sfărâmarea geamurilor și bătură cu desperare caii, dând să intre pe poarta de fier a Străuleștilor, dar în fața clopotniței se izbiră de un zid de oameni. 221 Erau milogii, vreo cincizeci de bărbați bărboși, numai zdrențe, care începură să huiduie și să lovească cu picioarele în burțile animalelor. Se făcu o învălmășeală cumplită. Zadarnic băteau clopotele tocmite. Fratele mortului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și lui îi ardea sufletul să fumeze o țigară. Un gardian striga la ei și-i număra. Le spusese numărul celulei la fiecare și pe urmă îi înghionti către o ușă înaltă. Paraschiv privi încă o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia mică Pe Veta, fata domnului Aristică Mîrzu, de la Tramvaie, o știau mahalagiii, tot așa, un năpârstoc de fată de nu mai creștea, cât moțul mălaiului, iute ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mă gândeam că am putea să le coborâm pe toate cele patru zâne pe mobile, dar Sally mi-a explicat că ar fi cel puțin opt mașiniști. Avem cel mult cinci, spuse Bez, ceea ce nu-i rău. —E ca în clopotniță, observai eu, să stai aici tot spectacolul, trăgând funii încolo și încoace. Nu cred că l-ai vedea pe vreunul apucându-se de clopoțit în timpul liber, spuse Bez. Ce mi-e una, ce mi-e alta. Ai văzut tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vârstă, care se apleca să tundă o tufă de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție, Mănăstirea Lazaristă Peres. Davis arătă cu degetul în stânga, spre o clădire ce părea a fi pe jumătate biserică, pe jumătate fortăreață. Era modestă; fără clopotnițe pretențioase sau turle complicate, dar fiecare fereastră arcuită era împrejmuită de un șir de cărămizi, ca și cum ar fi fost întărită în eventualitatea unui asalt. Și era construită în întregime din piatra solidă, ternă, care predomina în tot orașul. Toate clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]