KorAP: Find »[drukola/base=coadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...73 74 75 ...662 >

16,530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

fratelui ei, de exemplu, fusese pentru ea o perioadă plină de dureri de cap și, în fiecare lună când mergea să-l viziteze la închisoarea de lângă supermarketul indian, simțea că o chinuie o migrenă chiar înainte să se pună la coada lungă a rudelor care așteptau să intre în vizită. Fratele ei fusese implicat în furturi de mașini și, deși ea depusese mărturie în favoarea lui, afirmând sub jurământ că asistase la o întâlnire în timpul căreia el fusese de acord să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare prost tipărite și ștampilau pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și formali în același timp. Odată încheiate formalitățile, își începu ultima parte a călătoriei, dincolo de colinele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

intrare în NATO. Când vom îndeplini condițiile. - N-aveau habar cu ce să mă umple, buretele era și prea scump și-mi făcea o groază de colțuri... Arătam îngrozitor de rău, ca o stea de mare la care-ai cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția asta... Stau în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ulei rânced. Gustul îmi reapare, însoțit de spasmele stomacului, parcă mă strânge mătușa la pieptul ei imens, lăsat, moale, care mai și emană un miros acru-stătut. Dup-aia stau pironit pe scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane, nu se face așa ceva, cum s-o zbughești pe scări?” - Dacă te mai frăsuiești, îți cârpesc vreo două de nu te vezi! mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
astea țin casa, n-am avut nimic decât palmele astea, am plecat de-acasă numai c-o bocceluță... dar munca e muncă, mi-am dus nevasta la Sinaia prin sindicat... Și ea n-a stat în viața ei la vreo coadă...”. Și femeile șușotesc în bucătărie, „Și ce-ai să faci acum? Unde să te duci, la cine să te duci? E periculos, dacă de prind. Nuța, săraca, n-a intrat în pușcărie? Și doctorul ăla... Mai bine lasă-l...”. - Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cine să te duci? E periculos, dacă de prind. Nuța, săraca, n-a intrat în pușcărie? Și doctorul ăla... Mai bine lasă-l...”. - Ce e periculos, mamă? O palmă mi-a venit ca răspuns. M-am răzbunat și-am smuls coada vulpii, când nu era nimeni atent, am luat-o cu mine. Acum m-am relaxat. - Uite, ca să nu mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus și-l închidem repejor la doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
purtat pe-o masă, cu burta-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma o să mă plângă. O să se-adune toți, ca de Paște, când stau la coadă la cuptorul de cărămidă, cu tăvile de cozonac crescut și oalele cu sarmale, și-o să vorbească-ntre ei și-o să mă plângă și-o să le pară rău. „Păcat de el...”, așa o să zică. Și eu n-am să mă ridic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
au făcut drumuri, ăia au bani să-i bea în zonă, să-i joace la cazino, să-i arunce pe curve, le trebuie și-o distracție, nu? - Le trebuie... - Ei, unii se plâng la noi că moare orașu’, că suntem coada României, că, vorba ceea, de-aici ori fugi la gară, ori o iei spre cimitir, că nu mișcă nimic, dar io zic că-n vreo doi ani, cel mult, se pune pe picioare. Așa-i? - ... ridic din sprâncene și fumez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
alegerilor, ne-ar mai fi spălat fața... Mai avem noi astăzi diplomație? Hai să fim serioși! Diplomația e, amice, pentru aristocrație, pentru ăia care știu de pe oliță câteva limbi străine, nu pentru calicimea care se-ajunge. L-ai luat de la coada vacii, află ce-i deodorantul la București, renunță la usturoi când vine primul-ministru în vizită, învață să nu-și sufle nasul în pumni la Externe, în timpul cursului scurt de Strategie, și-l trimiți la post, că e bun, de viitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
se dau în vânt ăia din mahalaua de la Palat. Acum e o liniște suspectă. Cei mai mulți au luat drumul Irlandei sau al Spaniei, cei mai bătrâni s-au întors la țară, pe lângă vreo bucată de pământ. Înainte erau buni, ei prindeau cozile, stăteau cu scăunelele zile întregi, veneau cu sacoșele cu hârtie igienică, țineau casa, acum nu mai are nimeni nevoie de ei. - Știi o chestie, Voievoade? se sprijinea David de umărul meu. Ce te uiți? s-a răstit la unul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
tu bădăran! O faci intenționat, să mă scoți din minți? - Măi fato, dacă tu nu simți, nu-i vina mea. Și nu mai cumpăra toate scârboșeniile astea vietnameze, chinezești, cu găinaț de colibri, scuipat de rinocer, gheară pisată de maimuță, coadă de aligator de lapte sau mai știu eu ce... - Ești un necioplit, un țărănoi cu greieri în tălpi! - N-am susținut niciodată c-aș fi os domnesc... Trântește ușa. - M-am săturat de toanele tale, nu te mai suport! țipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
fie vorba, nici ăluia nu i-a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când, dar tot sper să n-ajung la iubite venindu-mi pe coada măturii, prin fereastră, dinspre Vamă. Marți Trec pe lângă nucul din care-au tăiat în vara aceea o creangă, cea mai groasă, ajungea peste gard alături, la Mălăchioaia, și ținea umbră straturilor de ridichi și de ceapă. A tot venit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ales s-audă Lili, care apăruse și ea într-o rochiță cu trandafiri și volane și sărea de pe-un picior pe altul și nea Bucur a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
aprinde un ghemotoc de cârpe în față? Și, totuși, are ceva fascinant: n-am mai văzut pe nimeni până acum care să dea în același timp din toate membrele, ca girafele alea de lemn și sforicele care, când apăsai sub coada lor, începeau să se clatine în toate direcțiile, să se culce, le cădea capul și li se îndoiau picioarele. Mă bate gândul să-i spun că, dacă Hitler nu era trântit la examenul la Arte Plastice și-a doua oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Asta-i o prostie! - Chiar e, Grigore... - Zic oamenii c-au năvălit și șoarecii de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
am făcut lista... - Tanti Tinca, tanti Tinca, n-au terminat de săpat groapa! vine în fugă un puști. - Cum n-au terminat-o, măi, că le-am dat și bani, și de băut... - S-au îmbătat groparii și stau în coada lopeții, nu-i gata! - Și unde-l coborâm pe Costache? - De unde să știu eu, tanti? Eu am venit să-ți spun. Pot să mă-ntorc să sap și eu, dar tot n-avem vreme să terminăm până ajunge nea Costache

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să-ți aduci aminte de Traian și să-ți fie frumos în casă. La anu’, dacă mă mai prinde vremea pe-aici, îți fac și fațada. Am văzut la unul de la Bacău, desenase niște păuni de mai mare dragul, cu cozile adunate deasupra ușii. Venea lumea la el să se uite, a trecut și-nvățătorul la o cană cu vin, era tare mândru, pe-un perete se pictase pe el și pe nevastă-sa, stând pe scaune și uitându-se la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
gunoieri îndrăgostiți de dejecții și vechituri. Dacă te uiți și la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice, începi să-i înțelegi pe piromani. Aprind chibrituri și privesc fascinat cum ard până la coadă. Unu, doi, rămân cu niște firicele de jar... Nu suport să mă duc nici la supermarketuri, mă ia cu leșin printre rafturile cu șiruri nesfârșite de obiecte, în mijlocul adunăturii de oameni. Ce să fac, așa sunt eu, vreau la băcanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ca unul de fumător de Naționale și Mărășești, nici scriitorului nostru nu-i iese nici o sfârâială, n-ai nici un bărbat și nici o femeie, chiar mai tâmpiței, mai schematici. Poartă organe de colo-colo prin pagini, ca avortonii cu două capete și coadă, conservați în formol, expuși la Maternitate. - Întotdeauna am căutat să găsesc feminitatea profundă, partea întunecată, și am vrut să explorez sexualitatea, în toate formele ei... le explică unor admiratoare. - Lasă, c-ai găsit-o! Cum să n-o găsești? Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
găsesc râme, se răsucesc deranjate de soare, unele sunt rozalii, altele mai galben-cenușii. Altele bat spre verde. Dacă le rup în două, ele încă mai mișcă și fiecare poate s-o ia în altă direcție. Și amândouă au cap și coadă. - Râmele înoată? - Nu mai întinde atâta viermii ăia! Ce prostii îți mai trec prin cap? - Zi bogdaproste și vino la baba... ia de-aici. Tu cruce nu știi să faci? Nu te-a învățat mă-ta? Nu mergi la biserică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
mult, încă mai scârțâi. Nu-i nimic, termin cafeaua și plec. Nici nu trebuia să dau buzna. Voiam să te văd, nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa la piept când are falca umflată, îi iese măseaua de minte. Halal vânător și animal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zi. Parcă m-am înviorat și nu mă mai prezint ca o conopidă călcată de căruță. Am culoare. - Ai fi cel puțin naiv dacă ți-ai imagina c-ai putea câștiga o femeie care știe că e femeie etalându-ți coada de cocoș... mi-a spus odată Laura, într-una din zilele când alunecasem spre subiectul seducției. Eram în camera ei, cu storurile trase din cauza soarelui înnebunitor, stăteam pe cerșaful întins pe podea. - A mai văzut ca tine, o să mai vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]