2,046 matches
-
adus critica că nu poate fi "... nici ca decorație, nici ca pictură, prea multă decorație pentru o lucrare de caracter pictural și prea multă pictură pentru o lucrare cu caracter decorativ". Un admirator nedisputat al pictorului a fost criticul și colecționarul Alexandru Bogdan-Pitești, care a considerat că cele două lucrări sunt cele mai bune făcute vreodată în România. Se cunoștea că Bogdan-Pitești era unul dintre cei mai fervenți susținători ai mișcării de înnoire a artei românești, împreună cu Ștefan Luchian. Se cunoștea
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Beckett, care i-a devenit și mentor, și tovarășul cel mai apropiat. Întors în Israel în 1951 după cei trei ani de studii în Franța Arikha l-a cunoscut pe dr. Moshe Spitzer, de formație academică germană, ilustrator, grafician, editor, colecționar de cărți și tablouri, creator al unor noi caractere tipografice ebraice. Acesta înființase la Ierusalim o editură ebraică destinată publicării de capodopere ale literaturii universale. Moshe Spitzer l-a angajat pe Arikha in ilustrarea a numeroase cărți clasice publicate de
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
părți ale seriei. Mai multe publicații pentru manga, anime, jocuri video și alte medii au comentat asupra lui Shikamaru. IGN au susținut că Shikamaru este unul din personajele lor preferate ale seriei și l-au numit "copilul ideal pentru orice colecționar de cărți Generation X" din cauza lipsei de entuziasm și lipsa dorinței de a-și folosi întregul potențial. Într-un comentariu al episodului 110, IGN l-au lăudat pe Shikamaru pentru că și-a depășit leneșia și și-a luat rolul de
Shikamaru Nara () [Corola-website/Science/315134_a_316463]
-
școala din East Bergholt unde își continuă studiile până la vârsta de șaptesprezece ani. Când abandonează școala, John Constable se ocupă deja de câțiva ani de pictură. Prin mijlocirea mamei sale, Constable face cunoștință cu sir George Beaumont, pictor amator și colecționar de artă. Beaumont îl încurajează să picteze și îl sfătuiește să execute copii după lucrările marilor maeștri. La doi ani de la întâlnirea cu Beaumont, Constable vizitează pentru prima dată Londra. Aici îl cunoaște pe gravorul John Thomas Smith (poreclit Antiquity
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
În decembrie, organizează o expoziție la galeria vieneză a lui Gustav Pisko. Cu această ocazie, Schiele îl cunoaște pe Arthur Roessler, scriitor și critic de artă. Roessler va fi un apărător fervent al creațiilor artistului și îl va prezenta unor colecționari, ca Oskar Reichel și Carl Reininghaus. În mai 1911, se mută din Viena, prea scumpă pentru posibilitățile sale, în orășelul Krumlov din sudul Cehiei. Îl însoțește Valérie Neuzil, cunoscută sub numele de Wally, pe care o cunoscuse prin intermediul lui Klimt
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
47 de milioane de ani a unui mamifer primat, conservat în proporție de 95%, care a fost denumit "Darwinius masillae", Scheletul animalului, extrem de asemănător al unui lemurian actual, deși fusese excavat în 1983, rămăsese 25 de ani în posesia unui colecționar anonim de fosile. Hurum a denumit specimenul "Ida", după numele fiicei sale.
Jørn Hurum () [Corola-website/Science/316182_a_317511]
-
său. Frederic poseda virtuți compensatoare de oderație și de autocontrol. La data de 1 octombrie 1643, Frederic s-a căsătorit cu Sophie Amalie de Braunschweig-Lüneburg, fiica lui George, Duce de Brunswick-Lüneburg. Soția lui era energică și ambițioasă. El era un colecționar entuziast de cărți și colecția sa a fost cea care a fondat Biblioteca Regală din Copenhaga. În tinerețe a fost un instrument în politica tatălui său de expansiune în Germania. A devenit prinț arhiepiscop de Bremen (1635-45) și prinț episcop
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
detectiv să acționeze rapid. Holmes știe că Gruner își va lua cartea cu el și apelează la Watson căruia îi cere să studieze porțelanurile chinezești în următoarele 24 ore. În ziua următoare, bazându-se pe faptul că baronul este un colecționar pasionat de porțelanuri chinezești și că a scris și o carte pe acest subiect, Holmes îl trimite pe Watson la baronul Gruner. Prezentându-se ca "Dr. Hill Barton" și aducând cu el o farfurie din perioada dinastiei Ming (primită de la
Un client ilustru () [Corola-website/Science/320142_a_321471]
-
său adevărat Aurica Ion), în fața publicului bucureștean în 1939. Concertează frecvent cu numeroase alte glorii ale cântecului popular românesc: Grigoraș Dinicu, Maria Lătărețu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Victor Predescu, Marcel Budală, Toni Iordache și alții. A fost și un renumit colecționar de viori, cu bune cunoștințe în materie. Datorită meritelor sale, a fost decorat cu Medalia Muncii în anul 1947. Numele lui a patronat mai mulți ani un amplu spectacol-concurs de muzică populară ("Concursul național al tarafurilor tradiționale „Ion Matache”") desfășurat
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
tragere urmează să aibă loc abia câteva luni mai târziu. Mama Huldei are datorii mari către antipaticul Sandgoïst, iar biletul de loterie capătă o enormă valoare financiară, căci istoria rocambolescă asociată lui îl face dorit de către unele ziare și unii colecționari. Hulda este împărțită între dorința de a păstra ultima urmă a iubitului ei și aceea de a-și ajuta mama. Cu toată durerea pe care i-o aduce în suflet, evenimentele o obligă să vândă biletul în cele din urmă
Un bilet de loterie () [Corola-website/Science/321314_a_322643]
-
a pus capăt conflictelor dintre rege și Parlament. În schimb a pus capăt conflictelor dintre Carol I și soția sa, Maria Henrietta. Felton a fost spânzurat în 29 noiembrie, în același an. Buckingham a fost unul din cei mai mari colecționari englezi de artă din secolul al XVII-lea. În afară de opere de artă de proveniență flamandă și italiană, colecția sa conținea multe opere de Rubens, cu care era prieten. După moartea lui, a fost confiscată de Oliver Cromwell și astăzi este
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
acestea mureau frecvent în castelul din acvariu, așa încât Martin a decis că ele se ucid reciproc în urma unor „intrigi sinistre”. Martin a urmat Școala Mary Jane Donohoe și, ulterior, Marist High School. În această perioadă a devenit un cititor și colecționar avid de benzi desenate, fiind interesat în special de super-eroii publicați de Marvel Comics.. "Fantastic Four" nr. 20 (noiembrie 1963) conține o scrisoare trimisă de el editurii pe când era încă la școală. El afirmă că interesul de a deveni scriitor
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
se află printre ele. Cand Nakata a confirmat că pisică Goma nu se află printre capetele de pisici din frigider, câinele l-a condus înapoi în biroul lui Johnnie Walker. Acum Nakata afla cine este acest personaj - el este un colecționar de pisici, “ nu le taie capul doar ca să se distreze, le ucide ca să le strângă sufletele, pe care le folosește la confecționarea unui fluier special”. Scopul este de adună suflete din ce in ce mai mari și de a construi un fluier de proporții
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
Pescina, Regatul de Neapole - d. 9 martie 1661, Vincennes, Franța) a fost un cardinal, diplomat și politician italian, care a fost prim ministru al Franței din 1642 până la moartea sa. Mazarin i-a succedat mentorului său, Cardinalul Richelieu. Era un colecționar de artă și bijuterii, în special de diamante, pe care i le-a lăsat prin testament regelui Ludovic al XIV-lea; unele dintre acestea au rămas în colecția de la Muzeul Luvru. Biblioteca lui Mazarin a stat la originea „Bibliotecii Mazarine
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
(n. 1925, Brăila) este un pictor, desenator și colecționar de artă român. este fondatorul și președintele Societății Colecționarilor de Artă din România. Numele sau complet este Vasile Stelian Dumitru Spiridon Parisescu. Este fiul colonelului Iancu Theodor Parisescu - cu „s", precizează el într-un interviu - provenit dintr-o veche familie
Vasile Parizescu () [Corola-website/Science/317422_a_318751]
-
(n. 1925, Brăila) este un pictor, desenator și colecționar de artă român. este fondatorul și președintele Societății Colecționarilor de Artă din România. Numele sau complet este Vasile Stelian Dumitru Spiridon Parisescu. Este fiul colonelului Iancu Theodor Parisescu - cu „s", precizează el într-un interviu - provenit dintr-o veche familie nobilă franceză, din care s-a desprins și mama
Vasile Parizescu () [Corola-website/Science/317422_a_318751]
-
de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale ale altor țări, pentru colecționari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm de public și de critici. Părinții lui , născut la Paris în ziua de 29 septembrie 1703, au fost Nicolas Boucher - pictor la academia Saint-Luc și proiectant de modele pentru broderii - și Elisabeth Lemesle
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
la Salon un număr de unsprezece tablouri, care vor avea un răsunet nefavorabil. Regele Ludovic al XV-lea își menține bunăvoința față de pictor și-i încredințează decorația palatului de la Crécy. În anul 1766, inspectorul general al finanțelor, Randon de Boisset - colecționar al operelor lui Boucher - îl ia pe pictor cu sine în Olanda. Boucher resimte efectele vârstei. În august 1768 renunță la funcția de director al Academiei. Anul următor va mai prezenta un tablou la Salon. Moare pe 30 mai 1770
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
Mama artistului"". O cotitură hotărîtoare în cariera sa o constituie prima expoziție personală la Galeria Flemish în anul 1874, unde prezintă peste optzeci de tablouri: picturi, desene, grafică. Între aprilie 1876 și februarie 1877, Whistler decorează reședința din Londra a colecționarului Frederick Richards Leyland, care se va numi ""The Peacock Room"" ("Sala Păunului"). Artistul pictează suprafețe mari monocromatice, prin care obține un rezultat impresionant de interior. De aici înainte și experții vor fi nevoiți să recunoască faptul că au de-a
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
prin colecționarea unor reproduceri de picturi din vestul Europei, precum și a unor acuarele sau picturi în ulei originale ale artiștilor români. În acest scop, el a fost ajutat de un grup de intelectuali din Ploiești printre care era și avocatul, colecționarul de artă, scriitorul și omul politic Ion Ionescu-Quintus, istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic, precum și de către primarii succesivi ai orașului dintre care Ștefan Moțoiu, important comerciant local, care a adus o semnificativă contribuție financiară acestei inițiative. În cadrul "Fundației Culturale Nicolae Iorga", creată în
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
în cvasitotalitatea manifestărilor sale. Studiul fabricării monedelor romane datează de multe secole. Fiind obiecte a căror difuzare a fost abundentă și care sunt imputrescibile, monedele romane sunt descoperite în mod întâmplător de mult timp. Începând cu secolul al XVIII-lea, colecționarii erudiți au constituit cabinete de medalii, numite așa de la denumirea care li se dădea monedelor antice, în care ei își acumulau și clasau achizițiile. La rândul lor, muzeele naționale își formează și ele colecțiile. Fuzionarea diverselor inventare ale acestor colecții
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
imperiale romane: în prefața lucrării, el își descrie studiul dedicat cataloagelor muzeelor din Torino, din Danemarca, de la Viena, ale colecțiilor Muzeului Britanic și cele ale "Cabinetului de Medalii al Franței". Acest cabinet a fost îmbogățit prin dispozițiile testamentare ale unor colecționari amatori, precum a fost contele de "Caylus", care a urmărit cu pasiune primele descoperiri arheologice de la Herculaneum și de la Pompeii, la începutul secolului al XVIII-lea. Descoperirile din cursul secolului al XX-lea, cu tezaure monetare, uneori spectaculoase, cum a
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
pledează pentru o abordare mai rațională. Legendele menționate aici sunt false, sau cel puțin foarte înșelătoare. O legenda persistentă este despre o mumie care-ar fi blestemat nava. Povestea variază în funcție de versiune: aceasta ar fi o mumie, uneori, livrată unui colecționar american, în alte versiuni John Jacob Astor ar fi luat cu el o mumie după o vacanță în Egipt. În toate cazurile, mumia a blestemat nava care s-a scufundat. Cu toate acestea, nu există nicio mențiune că ar fi
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
altarul bisericii franciscane din Șumuleu Ciuc, altarul bisericii romano-catolice din Sântimbru Ciuc precum și un desen portret al unui demnitar bisericesc destinat se pare unei biserici romano-catolice, au fost făcute de către Nicolae Popp și au fost donate aceleiași biblioteci, de către un colecționar de artă. Unele dintre ele poartă semnăturile: "nobilul" Nicolae Popp, "sculptor" sau "artist constructor de altare". Nicolae Popp a început să lucreze singur în perioada 1835 - 1854. Ambele colecții, ce numără un total de 18 lucrări, se regăsesc într-un
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
român de teatru și film. A rămas cunoscut prin rolurile titulare interpretate în piesele „Despot Vodă” de V. Alecsandri, „Egmont” de Goethe, „Hamlet” și „Richard al III-lea” de Shakespeare. În afară de activitatea artistică, a fost unul dintre cei mai mari colecționari români de opere de artă. provenea dintr-o familie de aromâni (Derra de Moroda) stabilită în Transilvania și înnobilată de împăratul habsburgic cu titlul de baron. Tatăl său era negustor și s-a stabilit în România, unde și-a desfășurat
Dan Nasta () [Corola-website/Science/328899_a_330228]