2,048 matches
-
nici mai puțin decît lui Victor Hugo. Din acea peniță de aur, am fost informați, izvorîse manuscrisul Mizerabililor. — Tot la fel cum Vichy Catalán-ul izvorăște din obîrșia de la Caldas, atestă vînzătorul. După cîte ne spuse, Îl achiziționase personal de la un colecționar venit de la Paris și se asigurase de autenticitatea piesei. — Și ce preț are acest șuvoi de minuni, dacă nu vă e cu supărare că Întrebăm? se interesă tata. Simpla menționare a cifrei Îl făcu să pălească, Însă eu eram vrăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vorbesc cu Neri, Însă nu cred că o să mi-o Înapoieze sau că o mai are, am improvizat eu. Dar dumneavoastră de ce vreți cartea asta? Să nu-mi spuneți ca s-o citiți. — Nu. O știu pe de rost. — SÎnteți colecționar? — Ceva cam pe-acolo. — Mai aveți și alte cărți de Carax? — Le-am avut cîndva. Julián Carax e specialitatea mea, Daniel. Cutreier lumea căutîndu-i cărțile. — Dar ce faceți cu ele, dacă nu le citiți? Străinul emise un sunet surd, agonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În portmoneu. Am intrat În prăvălie, hotărît să-mi ocup mintea și mîinile cu treaba cea mai banală care avea să mi se ivească dinaintea ochilor. — Bună dimineața, am zis. Fermín clasifica conținutul mai multor cutii ce sosiseră de la un colecționar din Salamanca, iar tata se dădea de ceasul morții să descifreze un catalog german de apocrife luterane, cu nume de cîrnați superiori. Și o și mai bună după-amiază să ne dea Domnul, fredonă Fermín, Într-o Învăluită aluzie la Întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
două zile pentru că nu-mi venea pe limbă „patlagină”. Și căutam prin sertărașele creierului. Din când în când, câte un cuvânt se ascunde, n-am nevoie de el, nu-mi trebuie în nici o frază, dar mă apucă o furie de colecționar care nu știe unde a pus moneda favorită. Acum secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai asta! Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
știu eu că e deosebit, l-am pictat acum un an. M-am izolat și am avut viziunea. Abia când viziunea a pus stăpânire pe mine am început să pictez... Nu l-aș vinde, ar merita să-l dau vreunui colecționar, chiar aș fi preferat să ți-l dăruiesc, dar n-am bani... E o compoziție la care țin... eram ca-n transă când l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
reflectate, de parcă sufletul meu ar avea nevoie să imite un model ori de câte ori vrea să-și folosească capacitatea speculativă. (Cuvântul, aici, însumează toate semnificațiile sale: eu sunt în același timp un om care gândește și un om de afaceri, plus un colecționar de aparate optice.) De cum îmi apropii ochiul de un caleidoscop simt că mintea mea, urmând adunarea și combinarea de fragmente eterogene de culori și linii în figuri regulate, găsește imediat procedeul de urmat: dezvăluirea peremptorie și labilă a unei construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
felinare pe care Daphne le achiziționase din Maroc, într-una din călătoriile ei pentru cumpărături, iar pe gazon erau așternute peste tot covorașe brodate și pernițe. Nici n-am apucat bine să asimilez scena, că Zach a și cârmit spre colecționarii de fotografii, lăsându-mă singură în mijlocul petrecerii. Deodată, Daphne m-a prins de braț și m-a prezentat unei tinere actrițe, Betthina Evans, care tocmai câștigase un Glob de Aur. Betthina părea să poarte măsura zero la haine; știți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
meu ar hoinări gânditor pe strada Citadelei ce urcă de la biserică la castel, operă a lui Vauban, majoritatea caselor de pe ea fiind anterioare Revoluției, case în care au dormit trei veacuri. Pe strada aceea nu pot urca, slavă Domnului, automobilele colecționarilor de kilometri. Și acolo, pe acea stradă a păcii și-a reculegerii, ar vizita la prison des evesques, închisoarea episcopilor de San Juan, temnița Inchiziției. Îndărătul ei, bătrânele ziduri ce adăpostesc mici grădinițe încarcerate. Și vechea închisoare se înalță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un motiv să nu mai fie cumpărate ale mele, argila e totuși argilă, e autentică, e naturală, Spuneți asta clienților, nu vreau să vă supăr, dar cred că de acum înainte vasele dumneavoastră nu-i vor mai interesa decât pe colecționari, iar ei sunt tot mai rari. Numărătoarea era terminată, subșeful scrise pe foaia de parcurs, Am primit jumătate, și spuse, Nu mai aduceți nimic până nu vă anunțăm, Credeți că o să mai pot fabrica, întrebă olarul, Decizia vă aparține, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că îmi plac tot felul de haine, dar în fața unei perechi fabuloase de pantofi mă topesc pur și simplu. Câteodată, când nu e nimeni altcineva acasă, îmi deschid dulapul și pur și simplu mă uit la toți pantofii, ca un colecționar dement. O dată chiar i‑am aliniat pe toți frumos în pat și i‑am pozat. Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cutare și de la procesul cutare și de la înmormântarea cutare. Prima gospodărie colectivă, chipurile țăranilor; chipurile activiștilor, chipurile milițienilor. Primirea la Academie a renumitului scriitor, somptuoasa vilă anoului academician, academicianul vorbind la Congresul Partidului. Curtea fabricii. Apartamentul moșierului tocmai arestat, celebrul colecționar de tablouri. Istoria unei familii. Pianistul copil, tatăl, grav, lângă mama obeză, cu ochelari. Fetița și băiețelul la școală, plimbarea cu barca, înmormântarea fetiței, concertulfestiv. „Cinci mii de fotografii, domnule Vancea! O epopee!“, anunțase victorioasă Venera. Croitorul cu familia, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu 18.000 de dolari Urmează: Celebritățile donează grăsime pentru opere de caritate BBC News: O bucată de săpun făcută din grăsimea extrasă prin liposucție de la primul ministru italian Silvio Berlusconi a fost vândută cu 18.000 de dolari unui colecționar particular. Săpunul este o lucrare de artă intitulată „Mani Pulite“ („Mâini curate“), realizat de artistul Gianni Motti, care locuiește în Elveția. Motti a cumpărat grăsimea de la o clinică din Lugarno, unde Berlusconi a suferit operația de liposucție. Apoi, Motti a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în Elveția. Motti a cumpărat grăsimea de la o clinică din Lugarno, unde Berlusconi a suferit operația de liposucție. Apoi, Motti a modelat-o în forma unei bucăți de săpun, ce a fost vândută la târgul de artă din Basel unui colecționar elvețian, care „poate să se spele acum pe mâini cu Berlusconi“. Comentatorii au remarcat că Berlusconi nu este popular în Europa, ceea ce se poate să fi scăzut prețul grăsimii lui. Grăsimea celebrităților din lumea filmului ar fi valorat mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
onestă, să Întâlnească un mare artist, care a pictat câteva capodopere Într-o Încăpere apropiată de Încăperea ei. Printre ele acest portret care, date Împrejurări ce țin de romanele polițiste, a fost de-a lungul anilor vânat de escroci, de colecționari maniaci, și de negustori nemiloși. Pentru el, au murit trei oameni până să ajungă la tine. Îți mai spun, că-n timpul vieții, m-am bucurat de frumusețea acestei picturi, pentru care am pozat, numai două ore: Înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mai mult chiar, trimite și primul raport al acestui personaj, și anume o prezentare a principalilor actori din viața politică a statului Latesthia și solicită, ca primă plată și bonus pentru noul agent, despre care spune că este un pasionat colecționar de timbre, un „Cap al Bunei Speranțe“1. Când timbrul sosește, Tripp și-l adaugă, firește, în propriul album. Tripp valorifică ideea și nu mult după aceea șeful serviciilor secrete, discutând cu ofițerul de la CG care se ocupă de activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
timbrul sosește, Tripp și-l adaugă, firește, în propriul album. Tripp valorifică ideea și nu mult după aceea șeful serviciilor secrete, discutând cu ofițerul de la CG care se ocupă de activitatea lui Tripp, face următorul comentariu: —E incredibil ce de colecționari de timbre are Tripp printre agenții săi. Poate fi și mai rău. Nu ții minte cum a fost cu agenții lui Stott? Toți cereau reproduceri după operele de artă de la Paris. —Stott e prins în vreo misiune acum? Nu. —Trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
singură persoană, parfumurile fuzionau într-un amestec înșelător și o suavitate sugerată de un întreg arsenal ideologic al clișeului, al kitschului ce prindea rădăcini și în mintea mea slabă de copil-fată. Anca, ale cărei deodorante folosite le adunam cu religiozitatea colecționarului de relicve, nu era mai mult decât o imagine umblătoare a blondei periculoase. Deși era de aceeași vârstă cu soră-mea, nu trecea pe la noi niciodată. Îl auzisem o dată pe taică-meu spunând că „umbla cu greci“ și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
acestuia, Sumariteanca a fost vândută de către galeria Christie’s curând după discuția stârnită de publicarea biografiei dlui Strickland, tabloul a obținut cu două sute treizeci și cinci de lire mai puțin decât prețul cu care îl cumpărase cu nouă luni înainte un distins colecționar a cărui moarte subită a dus la revânzarea tabloului la licitație. Poate că forța și originalitatea lui Charles Strickland nu ar fi suferit această răsturnare a balanței dacă remarcabila apetență mito-poetică a omenirii n-ar fi dat la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deloc aptitudini cameleonice. - Chiar există cineva care să fie interesat de obiectele ăstea de artizanat pe care tot spuneți că le cărați de aici?! se miră Kaan cu o nuanță aproape batjocoritoare urmărind atent figura secundului. - Există și amatori și colecționari pasionați care vor să aibă artefactele aduse de noi de pe Terra, locotenente. Niciodată nu văzuse vreun Gardian care să omită protocolul. Iar modul de exprimare al lui Kaan era mai mult decât suficient ca să-l pună în gardă. Observă oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche era - completând interiorul într-un mod cald, intim. De jur-împrejurul său, în toate obiectele din încăpere, simțea patina timpului, aleasă parcă intenționat ca de un colecționar. Lui Angir îi crea iluzia unui cuib, dar în mod ciudat el se simțea nesigur, nu vedea în preaonorabilul Poha protectorul său, deși toți prietenii lui îi spuseseră asta. - Haide! Să închinăm un pahar pentru cea mai importantă zi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
fie ambalajele despre care tot bolborosea boșorogul ăsta? Începuse să creadă, că nu va mai ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un împătimit al artefactelor de pe Terra, dar ca orice colecționar amator face niște greșeli de începător. Era rândul căpitanului să caște ochii, mut de uimire la îndrăzneala tânărului. Probabil că Poha ținea mult la părerile lui dacă îi permitea astfel de vorbe. Dar vorbele lui Angir îl surprinseseră la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
clădești. Bunului coleg și prieten, C. Enea Trudind o viață ca învățător și ziarist, Ai dovedit că ești un vrednic normalist. Acum, când spre a treia „tinerețe” te îndrepți, Depeni amintiri și strănepoți aștepți. D-lui Dumitru Grumăzescu Sunteți un colecționar împătimit, Și om de afaceri iscusit. „Galeriile” sunt, în actuala conjunctură, O oază de frumos și de cultură. Amicului meu, prof. Ion Grigoraș Când în tinerețe-abia intram, Și cu maturitatea cochetam, Ca studenți „boboci” ne-am întâlnit, Și prieteni pe
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui Macro ceru să fie anunțat și, în picioare în mijlocul acelor comori strălucitoare, raportă: Macro alesese să se sinucidă, ca un militar; fusese rapid, fără zgomot. Lăsase un mesaj, și ofițerul îl reproduse scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Milonia, însă vocea i se stinse, fiindcă inima îi spunea că nu aveau să mai fie zile ca acelea. Mă gândeam la vila pe care Maecenas i-a dăruit-o lui Augustus. Manlius o va aranja repede. Maecenas era un colecționar. Încăperile sunt mari, iar eu vreau săli unde să pun pe pereți picturile care îmi plac, cu lumină potrivită, și să mă plimb, să le privesc. Astfel, filosoful Philo Judaeus din Alexandria, care voia să-l întâlnească pe Împărat, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o figură străină, o divinitate necunoscută, care avea luna drept cunună și un șarpe la picioare. În speranța că va primi explicații cu privire la semnificația ei, făurarul i-a arătat mensa celui care, în vremea respectivă, era considerat cel mai expert colecționar de artă: monseniorul Pietro Bembo, venețianul umanist, nobil, iubitor de petreceri, ambasador al Republicii venețiene, secretar al rafinatului papă Leon al X-lea și viitor cardinal. Monseniorul a privit masa, nu a dat nici o explicație, pentru că nu înțelesese nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]