2,111 matches
-
Norvegia, China, Vietnam, India, Grecia, România, Rusia, Argentina, Madagascar etc. Sunt definiți aici termenii lexicului esențial (ospitalitate, oaspete, gazdă, dar, primire, găzduire), sunt analizate cu pertinență și erudiție locuri, instituții și spații simbolice; printre ele vom găsi locuri consacrate precum coliba, castelul, grădina, dar și muntele, orașul- refugiu și chiar metroul. Printre instituții își găsesc locul firesc azilul săracilor, hoteleria, spitalul, ospiciul, orfelinatul, dar și biserica, centrul de găzduire și reinserție socială. Spațiile simbolice de ospitalitate se deschid spre accepțiunea metaforică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
masă câmpenească, rustică, dar generoasă, cei doi sunt recunoscuți (prin vasul cu vin care se umple singur) și ei își conduc gazdele pe un munte învecinat. Sub ochii bătrânilor întreaga regiune este inundată, case și oameni neospitalieri înghițiți de ape. Coliba sărăcăcioasă se transformă într-un templu magnific. Filemon și Baucis își vor continua viața ca preoți ai templului, până când, fiind prea vârstnici, vor fi transformați într-un stejar și un tei. Crengile acestor copaci sunt împodobite de coroane de către locuitorii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
arhaice a sfințeniei oaspetelui, a caracterului său sacru și a protecției divine de care gazda beneficiază. Sub aparenta ei simplitate povestea aceasta comportă elemente complexe. Ea relatează o serie de metamorfoze: călătorul devine zeu, vinul din vas nu scade niciodată, coliba este transformată în templu.( În locul stâlpilor strâmbi au apărut coloane, acoperișul se face de aur, curtea se acoperă de marmură, ușile par sculptate și toată casa strălucește de aur"144*, iar Filemon și Baucis sunt metamorfozați în copaci despre care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
drept consecință să-i ferească de răzbunarea divină 151, sau, tot astfel, vizita lui Jupiter, lui Neptun și a lui Mercur la Hyrieus 152 din care o legendă tardivă a făcut un țăran bătrân care le-a acordat ospitalitate în coliba sa. Pentru a-l răsplăti, zeii acceptă să-i îndeplinească dorința de a avea un fiu. Fiindcă el nu are soție, zeii dau naștere fiului, punând sămânța lor în pielea boului sacrificat în cinstea lor. Aceasta este îngropată și astfel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
grata. Baucis și Filemon fabula docet hospitalitatem ac frugalitatem Deo gratam esse..." scrie în secolul al XVI-lea Georgitus Sabinus). Ovidiu, moralizat și creștinat, a făcut din Filemon și Baucis o imagine a poporului evreu în așteptarea revelării lui Dumnezeu (coliba fiind imaginea bisericii creștine). Se spune că acești doi oameni cumsecade au fost transformați în arbori, care au durat multă vreme: pentru a arăta că reputația oamenilor de bine este ca un copac nemuritor, din care fiecare secol culege fructe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
multe reflecții morale asupra acestei fabule: că adeseori în sărăcie se vede Dumnezeu și nu în belșugul lucrurilor. Că locuința unui om de bine este ca un templu în care Dumnezeu este mereu prezent..." (Moreri, Grand dictionnaire historique, 1674). În timp ce coliba lui Filemon și Baucis și acoperișul ei de paie au devenit un topos al ospitalității, la Ronsard și la Shakespeare, povestea lor a fost și obiectul a numeroase parodii și rescrieri. Swift, în 1706, a travestit povestea lor pentru a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a o transforma într-o satiră a Bisericii. Călătorii în căutare de ospitalitate nu sunt zei, ci doi sfinți ermiți respinși de un sat întreg din Kent. La Swift nu există inundație iar ospitalitatea este descrisă mult mai rapid. Metamorfozarea colibei lor în templu este descrisă în detaliu: cazanul devine clopot de biserică, frigarea e transformată în orologiu de biserică, scaunul în amvon de predicator, patul în stal ("în care oamenii și dorm"). Când Filemon, care dorește să devină pastor este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
moartea. Jupiter și Mercur sosesc acolo și sunt omeniți. Este tăiată pentru ei gâsca (singura), prevăzută pentru căsătoria fiului. După ce le-a ascultat povestea, Jupiter ia cenușa lui Aret și a Narcisei și îi recheamă la viață. Ei obțin transformarea colibei în templu ai căror preoți devin. Aret și Narcisa se căsătoresc, iar vecini neospitalieri sunt iertați din considerație față de mila și ospitalitatea oferite de Filemon și Baucis. E interesant aici că ospitalitatea este înnobilată prin moartea fiului. Ospitalitate și dragoste
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
schimbare: în acest fel o evocă Goethe în al doilea Faust. Idila este limitată și se opune Drang-ului faustian care a făcut să se construiască diguri, să câștige teren față de mare, să construiască canale. Faust consideră "Grupul de tei, coliba brună / și capela scorojită" care nu sunt ale lui, ca "un spin în ochi, un spin în talpă". El dorește ca bătrânii de sus de pe deal să plece: "Aș vrea să mă instalez sub tei, / Acești câțiva copaci care nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
câțiva copaci care nu sunt ai mei/ Imi strică stăpânirea unei lumi./ [...] Astfel suntem torturați cumplit/ In mijlocul bogăției, simțind ce ne lipsește". Și sunetul clopotului, parfumul teilor sunt o tortură pe care Mephistopheles o face să înceteze repede incendiind coliba. Faust nu voia decât să-i expulzeze. Dar cei care erau imaginea însăși a primirii ospitaliere și a une carități generoase au murit. Această închidere în sine a bătrânului cuplu este excelent pusă în scenă de către ungurul Tibor Dery în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în piesa radiofonică de Leopold Ahlsen, Philemon und Baucis (1956) în care ospitalitatea este în centrul problemei în timpul războiului între cei trei partizani greci și trupele germane. Cuplul de bâtrâni Nikolaos și Marulja găzduiesc adesea pe partizani în vechea lor colibă din munți. Dar deși fiul lor a căzut în luptă, ei resping în forul lor interior orice violență care vine să tulbure lumea lor liniștită. Pentru Marulja e o "porcărie de război", iar Nikolaos răspunde " Da, ce-i războiul meu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vine să tulbure lumea lor liniștită. Pentru Marulja e o "porcărie de război", iar Nikolaos răspunde " Da, ce-i războiul meu? Eu nu mă bag în asta". Trei soldați germani căzuți într-o ambuscadă reușesc să fugă și vin la colibă. Bătrânilor le e frică dar îi ascund, fiindcă "cine îmi bate la ușă e oaspetele meu". Sărmanul țăran Nikolaos oferă oaspetelui său nu numai ultima bucată de pâine ci chiar și viața sa. Ospitalitatea sa păstrează demnitatea umană în fața barbariei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fiindcă "cine îmi bate la ușă e oaspetele meu". Sărmanul țăran Nikolaos oferă oaspetelui său nu numai ultima bucată de pâine ci chiar și viața sa. Ospitalitatea sa păstrează demnitatea umană în fața barbariei războiului, violenței sale obligatorii. El face din coliba sa un loc de pace. Ospitalitatea devine un conflict tragic pentru acest cuplu realist, apărând cu toate acestea o imagine ideală a omenirii. Ficțiunea poetică ovidiană, impregnată de melancolie bucolică se degradează în realismul poeziei adevărului omenesc. Dorința de Itaca
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
camerelor, a tapiseriilor și tablourilor sale, prin mobilarea și stilul său ea dă o imagine a acestuia. De aceea există construcții, imaginare sau reale, favorabile inițierii erotice, fie că e vorba de palatele magicienei, de castelul unei prințese sau de coliba unei păstorițe. Secolul al XVIII-lea, care a insistat atât de mult asupra influenței simțurilor asupra ideilor și a volițiunii ca un bun elev al lui Locke și Condillac, este foarte sensibil la modul în care corpul și mintea sunt
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de proximitate naturală. Autorul lui Emil inventează o dublă scenă de ospitalitate paradigmatică care pregătește dragostea la prima vedere dintre Emil și Sophie. În timpul călătoriei pe jos pe care o fac după ce preceptorul a pictat portretul Sophie-ei ajung la o colibă în care țăranul îi primește modest, lăudând totodată oamenii caritabili care locuiesc într-o casă liniștită aflată de cealaltă parte a dealului unde vor merge în continuare. Avem aici o punere în abis a ospitalității, o scenă în scenă care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
se întâmplă în vis"368*. Această indeterminare conferă o natură halucinatorie întregului episod. O astfel de indistincție 369 dezvăluie în miezul textului sentimentul unui Eu indistinct, cu limite nesigure (va trebui să așteptăm ca trupul să invadeze și să umple coliba lui Iulian pentru ca răsturnarea să aibă loc)370. Iulian percepe lucrurile în mod neclar, lipsit de precizie, ca și cum propriile sale preocupări interioare îi tulburau vederea. "Uneori luna presăra luminișurile cu pete albe iar el pregeta să înainteze, crezând că are
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
această fobie a contactului. Leprosul instaurează atingerea: luntrea alunecă și atinge malul unde omul aștepta. Luntrea prefigurează contactul prodigios. Și cel ale cărui brațe îl strângeau mereu și care "creștea, creștea" atinge "cu capul și picioarele cei doi pereți ai colibei"409*. Această imagine este deosebit de bogată, cea a unui corp care umple casa, care umple spațiul, care atinge extremitățile, care își apropriază coliba, imagine însăși a interiorității, imagine de reapropriere care înseamnă eliberare, deschidere, spargere a limitelor. Povestea lui Iulian
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
brațe îl strângeau mereu și care "creștea, creștea" atinge "cu capul și picioarele cei doi pereți ai colibei"409*. Această imagine este deosebit de bogată, cea a unui corp care umple casa, care umple spațiul, care atinge extremitățile, care își apropriază coliba, imagine însăși a interiorității, imagine de reapropriere care înseamnă eliberare, deschidere, spargere a limitelor. Povestea lui Iulian este o dramă a pielii, marcată de experiențe deceptive în care contactul s-a dovedit sursă de frustrare. Astfel, înaintea morții părinților săi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Varșovia și echivalentul său economic COMECOM, acestea sunt realități de neclintit. Nu mai e doar ochiul iscoditor al Kremlinului care menține organizarea socialistă a vieții în România... Acum, aplicarea strictă a principiilor marxist-leni-niste a suferit prefaceri fundamentale, aducând electricitatea la colibe și încurajând țăranii să meargă să lucreze în noile centre urbane industriale. Totuși, țăranul supraviețuiește în costumul lui dacic, mândru de posesiunile și proprietatea lui. Nici electricitatea, nici colectivizarea nu au avut timp să înlăture modul de viață străvechi din
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
ur mează modul propriu de a acționa chiar dacă ceilalți copii au alte alegeri. Este mai puțin deschis spre opiniile altora. Colecționează ilustrate, scoici, are o nevoie imperioasă de ordonare, de sistematizare în plan cognitiv. Îi place să construias că ascunzători, colibe, e un mic Robinson Crusoe. Este foarte serios, rareori râde sau se amuză la jocurile copii lor, nu-l captivează discuțiile libere sau „șuetele” interminabile. Plan de intervenție Deși reptilele au evoluat adaptându-se vieții pe uscat, unele s-au
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
în sală, după care cineva începe să aplaude și toată sala izbucnește în aplauze... Suntem în aceeași dimineață, numai că de data asta nu în New York, ci pe o insulă îndepărtată din Marea Chinei. Sando Sanda Toure se trezește în coliba sa de pe Insula Paranto. În jurul său se aude zgomotul cald și liniștit al junglei. Plouase toată noaptea și aerul junglei era împrospătat și chiar ușor rece. Razele soarelui își făceau loc printre crengile copacilor, încercând să încălzească jungla într-un
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
putere, locuința este la locul său. Se vede că a fost construită de tatăl său cu mult timp în urmă, atunci când pe Insula Paranto se mai construia trainic. Dincolo de asta, personajul nostru se rugase toată noaptea la zeii ocrotitori ai colibelor și în mod sigur aceștia avuseseră grijă de această casă. El nu cunoaște altă lume și alt spațiu și nici nu are cunoștință că ar mai exista pe pământ și alți oameni în afara micii sale comunități.Acești oameni nu cunosc
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
unelte primitive din piatră și lemn. Singura problemă a lor este procurarea zilnică a hranei, iar pentru asta dețin unelte de vânătoare, arme mortale în lupta cu animalele și păsările junglei. Ridicându-se îi mulțumește, din nou, zeului pădurii și colibelor că a fost alături de el. Mulțumirea de care vorbim se produce printr-o simplă privire aruncată spre cer. Azi este o zi specială pentru Toure. Trebuie să meargă la vânătoare, dar mai trebuie să-și convingă tatăl să fie de
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
atâta timp. De la un timp încep să simtă mirosul de fum, semn că în sat se aprinseseră deja focurile și oamenii pregăteau vânatul zilei. Când intră în sat, într-adevăr, peisajul era unul presărat cu focuri care ardeau lângă fiecare colibă. Femeile trebăluiau grăbite pregătind carnea pentru cină. Tatăl lui Toure îi aștepta și el nerăbdător, pentru a vedea dacă au vânat porcul atâta de mult așteptat, dar și îngrijorat că noaptea putea să-i prindă în junglă și atunci cei
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fost în pericol să se transforme din vânători în vânați. Oamenii satului știau că numai vânătorii cu experiență și care știau bine pericolele și cum să se ferească de ele își permiteau să înnopteze în junglă. Se grăbeau așadar spre coliba fetei, pentru a desfășura ritualul cererii de soție. Chiar dacă au întârziat erau cu toții fericiți. Porcul arăta bine, iar toate celelalte obiceiuri fuseseră îndeplinite. Cei doi tineri aveau încuviințarea de la preotul satului, iar tații celor doi stabiliseră detaliile nunții. Nimeni nu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]