14,667 matches
-
următorii: Bârgăoanu Gh. Gheorghe - procuror Curtea de Casație București, Munteanu Elie Gheorghe - Curtea de Apel Iași, Boca Ion - inginer de mine, Borcea Ion și Borcea Dumitru - avocați, Bârgăoan Gh. Ion - economist, Nastase Gheorghe - medic, profesor dr. În Iași, Pintilescu N. - colonel topometru. Dintre elevii lui Gheorghe Postoi care i-au răspunsă la toate așteptările, amintim pe Bârgăoan Gr. Gheorghe care, cu un ajutor bănescă de 40 de lei, dat de învățător, este trimisă să dea examen la Liceul „C. Negruzzi” din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai însemnat între cei care au vrut să-și preamărească neamul și satul. - Petru Gh. Bârgăuanu - profesor universitar - Facultatea de Geografie, Universitatea București. - Dumitru Gr. Borcea - jurist, avocat în Bacău; - Gheorghe Gr. Borca - jurist, avocat în Bacău; - Aristotel Al. Cucu - colonel, Divizia Vânători de munte Botoșani; - Andrei Al. Cucu - șef serviciu, Institutul de Proiectări Bacău;Andrei C. Gurău - inginer geolog, Institutul de Geologie București; - Cornelia I. Pintilescu (Radu) - inginer geolog, Institutul de Geologie București; - Gheorghe Arbureanu - jurist, Primăria Bacău; - Gheorghe I.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
București; - Gheorghe Arbureanu - jurist, Primăria Bacău; - Gheorghe I. Călinescu - economist, Fabrica de avioane, Bacău; - Andrei I. Călinescu - ofițer superior, Poliția din Bacău; - Vasile ? Pușcuță - inginer agronom, a lucrat și la CAP-ul Fruntești; - Dumitru Pintilescu - inginer agronom, Săucești;Dumitru Munteanu - colonel, căsătorit cu Lucica Curteanu, colegul meu din ciclul II (clasele VVII), decedat. Ultima dată l-am văzut prin 1970-1980. - Mihai Bădăluță - colonel, amintit de Toader Boca în legătură cu Planul geodezică și de parcelare a moșiei Dobreana, copiat pe calcă și heliografiat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Vasile ? Pușcuță - inginer agronom, a lucrat și la CAP-ul Fruntești; - Dumitru Pintilescu - inginer agronom, Săucești;Dumitru Munteanu - colonel, căsătorit cu Lucica Curteanu, colegul meu din ciclul II (clasele VVII), decedat. Ultima dată l-am văzut prin 1970-1980. - Mihai Bădăluță - colonel, amintit de Toader Boca în legătură cu Planul geodezică și de parcelare a moșiei Dobreana, copiat pe calcă și heliografiat în cinci exemplare după 1970, prin grija colonelului Bădăluță. Economiști din familia Bădălu Gheorghe Bădăluță (1921-1982) A văzut lumina zilei la 11
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ciclul II (clasele VVII), decedat. Ultima dată l-am văzut prin 1970-1980. - Mihai Bădăluță - colonel, amintit de Toader Boca în legătură cu Planul geodezică și de parcelare a moșiei Dobreana, copiat pe calcă și heliografiat în cinci exemplare după 1970, prin grija colonelului Bădăluță. Economiști din familia Bădălu Gheorghe Bădăluță (1921-1982) A văzut lumina zilei la 11 noiembrie 1921 în satul Lunca, unde a urmat, cu învățătorul Gheorghe Postoi, primele clase primare ca premiant, și premiant a fost și la Liceul Comercial din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de el, vreo surpriză funestă. Mesajele trimise de serviciile secrete ministerului de interne erau absolut liniștitoare, dar nu numai acestea, ci și acelea pe care eficienta inteligență militară, investigând pe cont propriu și în absența adversarilor lor civili, le remitea coloneilor de la informații și de la psiho reuniți la ministerul apărării, s-ar fi putut suprapune perfect cu primele în acea expresie pe care literatura a făcut-o clasică, Nimic nou pe frontul de vest, cu excepția, bineînțeles, a soldatului care a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru că nu aveau nici un motiv să refuze sau pentru că li se „datora“ o invitație. Erau cam prea mulți oaspeți pentru dimensiunile sufrageriei: un maestru al baroului cu soția lui, un funcționar guvernamental cu nevasta, sora dnei Strickland și soțul ei, colonelul MacAndrew, și soția unui parlamentar. Tocmai datorită faptului că parlamentarul constatase că nu poate lipsi din Camera Comunelor fusesem invitat eu să-i țin locul. Aerul respectabil al societății nu prevestea nimic bun. Femeile erau prea drăguțe ca să fie bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ne-a oferit trabucuri. Avocatul a lăudat vinul excelent, iar Strickland ne-a spus de unde l-a procurat. Am început să trăncănim despre recoltele de vinuri și despre tutun. Avocatul ne-a povestit un caz în care era angajat, iar colonelul ne-a vorbit despre polo. Nu aveam nimic de spus, așa că am rămas tăcut, încercând, cât mai politicos, să manifest interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
catastrofei care se produsese în casă. — Vreți să mă urmați, domnule? m-a întrebat. Am urmat-o în salon. Jaluzelele erau lăsate parțial, ca să întunece încăperea, iar dna Strickland ședea cu spatele la lumină. În fața căminului, în picioare, se afla cumnatul ei, colonelul MacAndrew, care își încălzea spinarea la focul aprins. M-am simțit groaznic de stânjenit când am intrat. Mi-am închipuit că sosirea mea i-a surprins și că dna Strickland m-a lăsat să intru doar pentru că uitase să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aprins. M-am simțit groaznic de stânjenit când am intrat. Mi-am închipuit că sosirea mea i-a surprins și că dna Strickland m-a lăsat să intru doar pentru că uitase să mă amâne. Mi s-a părut că și colonelul e deranjat de intruziunea mea. — Nu eram prea sigur dacă mă așteptați sau nu, i-am zis dnei Strickland încercând să par netulburat. — Firește că te așteptam. Anne aduce într-o clipă ceaiul. Chiar și în semiobscuritatea din cameră am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am izbutit să spun nimic, dar dna Strickland m-a salvat. M-a întrebat ce am mai făcut peste vară, și primind această mână de ajutor am izbutit să încropesc o brumă de conversație până când ni s-a adus ceaiul. Colonelul a cerut un whisky cu sifon. — Ți-aș recomanda și ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că s-a întâmplat ceva neplăcut. Nu l-am băgat în seamă și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ție unul, Amy, spuse el. — Nu, prefer un ceai. Ăsta a fost primul semn care sugera că s-a întâmplat ceva neplăcut. Nu l-am băgat în seamă și m-am străduit s-o ispitesc la vorbă pe dna Strickland. Colonelul, rămas în picioare în fața căminului, n-a scos un cuvânt. Mă întrebam cât de curând aș putea să-mi iau rămas-bun în mod cuviincios. Și mă mai întrebam de ce naiba mă mai lăsase dna Strickland să vin. Nu erau flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era deprinsă lipseau acum, i-a adus brusc un junghi în inimă. Și-a dat seama că viața de altădată s-a sfârșit definitiv. Era imposibil să mai menținem conveniențele sociale. — Presupun că ați prefera să plec, i-am spus colonelului, ridicându-mă. Bănuiesc că ai auzit că ticălosul ăla a părăsit-o, izbucni el. Am șovăit puțin. Apoi am răspuns: — Știți și dumneavoastră cum bârfește lumea. Mi s-a spus vag că ceva nu e în regulă. — A fugit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lumea. Mi s-a spus vag că ceva nu e în regulă. — A fugit. A plecat la Paris cu o femeie. A lăsat-o pe Amy fără un sfanț. — Îmi pare teribil de rău, am spus, negăsind altceva de zis. Colonelul își dădu pe gât whisky-ul. Era un bărbat înalt și slab, la vreo cincizeci de ani, cu mustață pe oală și părul cărunt. Avea ochi albaștri spălăciți și o gură lipsită de fermitate. Îmi aminteam de la întâlnirea anterioară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea Amy“, i-am zis, „ți-o datorezi ție și copiilor“. Individul n-ar trebui să apară în fața ochilor mei, pentru că l-aș omorî în bătaie. N-am putut să nu mă gândesc că nu i-ar veni deloc ușor colonelului MacAndrew să facă ceea ce spunea, întrucât Strickland îmi dăduse impresia unui individ foarte solid, dar n-am comentat. E întotdeauna supărător când moralitatea jignită nu posedă și tăria brațelor pentru a-i administra direct pedeapsa păcătosului. Căutam un pretext pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aș bucura foarte mult dacă aș putea-o ajuta în vreun fel. Mi-a zâmbit firav. — Îți mulțumesc foarte mult. Nu văd cum ar putea să mă ajute cineva. Fiind prea sfios să-mi exprim compătimirea, m-am întors către colonel ca să-mi iau rămas-bun. El nu mi-a strâns mâna pe care i-am întins-o. — Vin și eu. Dacă o iei în sus pe Victoria Street te însoțesc. — Perfect, i-am răspuns. Să mergem! IX — E îngrozitor, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dragul meu, n-a dat nici o explicație. Am văzut și eu scrisoarea. Nu avea decât maximum zece rânduri. — Bine, dar asta-i extraordinar! A trebuit să traversăm strada și circulația ne-a împiedicat să mai vorbim. Ceea ce-mi spusese colonelul MacAndrew părea prea neverosimil și am bănuit că, din motive știute numai de ea, dna Strickland îi ascunsese o parte din adevăr. Era limpede că după șaptesprezece ani de căsnicie un bărbat nu-și părăsește nevasta fără ca anumite circumstanțe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ea, dna Strickland îi ascunsese o parte din adevăr. Era limpede că după șaptesprezece ani de căsnicie un bărbat nu-și părăsește nevasta fără ca anumite circumstanțe să fi stârnit în mintea ei bănuiala că mariajul lor nu merge perfect. Colonelul m-a ajuns din urmă. — Bineînțeles că nu putea da vreo altă explicație decât că a plecat cu o femeie. Presupun că a socotit că așa ceva poate descoperi și Amy, de una singură. Ăsta e genul lui de om. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adunăm dovezile. Am să mă duc chiar eu la Paris. — Și cu afacerile lui cum rămâne? — Păi tocmai aici e toată șmecheria. De un an încoace cheltuia din ce în ce mai puțin. — I-a spus partenerului lui de afaceri că pleacă? — Nici un cuvânt. Colonelul MacAndrew se pricepea foarte vag la afaceri, iar eu deloc, așa că n-am prea înțeles în ce condiții și-a părăsit Strickland treburile. Am dedus că partenerul părăsit e mânios la culme și amenință că-l va da în judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spuneți că vorbeați serios când ziceați că o să rămână fără un ban? — Bineînțeles. Nu are decât două-trei sute de lire și mobila. — Bine, dar atunci din ce o să trăiască? — Dumnezeu știe! Treaba părea să se complice tot mai tare, iar colonelul, cu invectivele și indignarea lui, mai degrabă mă năucea decât să mă informeze. M-am bucurat că, văzând ceasul de la magazinul Armata și Marina, și-a amintit că trebuie să se ducă să joace cărți la club, așa că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
eu? Eram prins pe picior greșit. M-am gândit că nu-l văzusem decât o singură dată în viața mea și nu știam ce vrea ea de la mine. — Fred e hotărât să se ducă el (Fred era numele mic al colonelului MacAndrew), dar sunt convinsă că nu el e omul care ar trebui să meargă. N-o să facă decât să strice lucrurile, și pe altcineva nu văd pe cine să rog. Glasul îi tremura puțin, drept care am simțit că aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spasmodic pumnii. Era mai mult decât dureros. — Bineînțeles că am să mă duc la Paris, dacă crezi că pot fi de vreun folos, dar trebuie să-mi spui exact ce dorești să fac. — Vreau să vină înapoi. Am înțeles de la colonelul MacAndrew că te-ai hotărât să divorțezi de el. — Nu am să divorțez niciodată! răspunse ea, devenind brusc violentă. Spune-i te rog asta din partea mea. N-o să poată niciodată să se însoare cu femeia aceea. Sunt la fel de încăpățânată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un lavoar foarte vechi și două scaune tapisate cu pluș roșu. Totul era sărăcăcios și murdar. Nici cel mai mic semn al luxului nesăbuit pe care-l descrisese cu atâta încredere colonelul MacAndrew. Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos? mă întrebă el. În cămăruța aceea părea încă și mai masiv decât mi-l aminteam. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să mâncăm undeva. XIII Cred că s-ar fi cuvenit mai degrabă să-i resping această propunere. Poate aș fi fost dator să-mi manifest pe deplin indignarea pe care o simțeam de fapt. Și sunt sigur că cel puțin colonelul MacAndrew m-ar fi apreciat dacă aș fi putut să îi aduc la cunoștință refuzul meu categoric de a mă așeza la aceeași masă cu un om având un asemenea individ. Însă teama de a nu izbuti să-mi îndeplinesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
femeile sunt total lipsite de inteligență. XV Când m-am întors la Londra mă aștepta un bilețel cu rugămintea insistentă de a mă duce s-o văd pe dna Strickland cât de curând pot după cină. Am găsit-o împreună cu colonelul MacAndrew și cu soția acestuia. Sora dnei Strickland era mai în vârstă decât ea, îi semăna în mare măsură, dar era mai ofilită și avea un aer de eficacitate de parcă ar fi purtat în buzunar întregul Imperiu Britanic, acel aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]