5,493 matches
-
Însăși. Acest este etosul ortodox: Viață veșnică. Prin această jertfă a lui Iisus Hristos există Biserica, ce cultivă credința și împărtășește viața și formulează învățătura dogmatică și morală. „Biserica lui Iisus Hristos nu este un organism modelator-etic, ci trupul mântuirii, comuniunea îndumnezeirii” . Biserica este ea însăși marea taină în care Iisus Hristos restabilește și ridică la o treaptă desăvârșită unirea Sa cu lumea întemeiată în actul creației, dar slăbită prin păcat. Mai mult, Biserica este, prin excelență, extensiunea tainei lui Iisus
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
la care se referă și spre care tinde învățătura creștină, este Însuși Iisus Hristos, Ce Se oferă pe Sine „pentru viața lumii” și Se împărtășește prin Taina Sfintei Euharistii. Omul ortodoxiei este o persoană eclezială, ființa care ființează numai în comuniune de har și viață cu Iisus Hristos, Izvorul vieții, Însăși Viața. Fără sfânta Euharistie, în jurul căreia se poralizează toate tainele Bisericii, nu există nici credință creștină, nici viață creștină și nici creștinism. Sfânta Euharistie este esențial sau substanțial întreaga Biserică
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
cu omul, precum nu există nimic omenesc care să nu aibă legătură cu Dumnezeu. Dogma mai teoretică, cum o consideră mulți, cea Treimică, are un raport atât de direct și de esențial cu omul, încât constituie scopul vieții lui în comuniune; „ca toți să fie una precum noi” . Creștinii primelor secole au preluat, păstrat și formulat adevărul acesta pe baza comuniunii și unirii euharistice. În continuare dogma Treimică, ca și orice altă dogmă, a constituit începutul sau axioma pentru învățăturile teologice
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
mulți, cea Treimică, are un raport atât de direct și de esențial cu omul, încât constituie scopul vieții lui în comuniune; „ca toți să fie una precum noi” . Creștinii primelor secole au preluat, păstrat și formulat adevărul acesta pe baza comuniunii și unirii euharistice. În continuare dogma Treimică, ca și orice altă dogmă, a constituit începutul sau axioma pentru învățăturile teologice roditoare. Aceste învățături au avut întotdeauna ca temelie și garanție viața euharistică a Bisericii, care a format și modelat conștiința
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
ajuns să fii ca individ și nu ca persoană în comunitate, colectivitatea aceea te va izola și tu ca individ te vezi cuprins de un complex de frustrări, căci îți dai seama că ceea ce te promovează nu este individualizarea, ci comuniunea. Aici, este logic, nu mai poți„petrece”/„deveni”, decât dacă suferința - fie externă și/sau internă ori obiectivă și/sau subiectivă - te revigorează din amorțeală. Așa se explică motivul pentru care a apărut Mișcarea neopatristică ortodoxă contemporană (p. 29-83). Poate
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
și acela de a face simțită prezența lui Dumnezeu în lume. Aici se găsește și natura și semenii și chiar și Dumnezeu. Deci, Biserica este unul pentru multiplu. Toate se unesc eclezial pentru a-și dovedi existența separată, sau în comuniune individualitatea este și mai clară. Atunci când un individ pune umărul pentru folosul comunității lui, el iese în evidență prin toată splendoarea lui, prin însuși efortul lui. Pasivitatea este individualism și atât, însă activitatea/interesul individului este individualism în comuniune. Rezumativ
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
în comuniune individualitatea este și mai clară. Atunci când un individ pune umărul pentru folosul comunității lui, el iese în evidență prin toată splendoarea lui, prin însuși efortul lui. Pasivitatea este individualism și atât, însă activitatea/interesul individului este individualism în comuniune. Rezumativ, lucrarea este prezentată interesant în Prefață de către Părintele Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan I. Ică jr. și de însuși autor în partea a V-a, în Evaluarea finală. Sunt practic introduceri și concluzii în același timp la opera părintelui
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
sugerează în „Cuvânt înainte” la Filocalia,vol. I, că aceasta „ne învață să ne umplem sufletul cu substanța densă a trăirii religioase precis îndrumate, cum este cea ortodoxă”, Sibiu, 1947, p. X-XI. [12] I. Ioan Ică jr.,„De ce Persoană și Comuniune? - cuvânt prevenitor la un Festschrift întârziat”, în Prinos de cinstire Preotului Profesor Academician Dumitru Stăniloae, Ed. Arhiepiscopiei Sibiului, 1993, p. XXVI. [13] Vezi lucrarea Despre viața lui Moise a Sf. Grigorie de Nyssa, PSB, vol. 29, Ed. IBMBOR, București, 1982
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
Biserică va fi sprijinită lupta împotriva răului și a păcatului. Păcatul poate fi biruit. Lupta contra răului se întărește din relația cu Dumnezeu. Păcatul este un sistem de paranteze, iar centrul iradiant al virtuții creștine este Iisus Hristos. Întâlnirea și comuniunea cu Iisus Hristos eliberează omul de răutatea păcatului. Iisus Hristos poartă în sine lumea întreagă; așa și noi trebuie să avem conștiința lui Iisus Hristos (ICor.2,16), căci în acest fapt constă universalismul persoanei creștine. Și așa totul se
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
acela al căutării „sensului ontologic pe care-l are spiritualitatea ortodoxă și care a ferit-o de pericolul unei deontologii exterioare și de eticism, căci ceea ce vindecă „urâțeniile păcatului” nu e viața morală a omului, eticismul exterior, formalist, ci unirea, comuniunea cu Dumnezeu, împărtășirea cu harul necreat. Această comuniune sau împărtășire nu este altceva decât ființialitatea omului care crează un nou mod de viață, un etos divino-uman”. Studiul aduce expilicații în această direcție, prin faptul că autorul argumentează și definește „etosul
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
are spiritualitatea ortodoxă și care a ferit-o de pericolul unei deontologii exterioare și de eticism, căci ceea ce vindecă „urâțeniile păcatului” nu e viața morală a omului, eticismul exterior, formalist, ci unirea, comuniunea cu Dumnezeu, împărtășirea cu harul necreat. Această comuniune sau împărtășire nu este altceva decât ființialitatea omului care crează un nou mod de viață, un etos divino-uman”. Studiul aduce expilicații în această direcție, prin faptul că autorul argumentează și definește „etosul ortodox ca fiind unul divino-uman, un etos al
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
Hristos nu este pentru om „un principiu exterior” de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat principiul lui ontologic. De aceea, Biserica lui Iisus Hristos nu este un organism modelator-etic, ci „trupul mântuitor”, „comuniunea îndumnezeirii”. Fiind persoană eclezială, omul Ortodoxiei subzistă numai în relație cu Dumnezeu, Izvorul vieții.” Lucrarea aceasta ne ajută să cunoaștem adevărul că în decursul vieții Sale pământești, Fiul lui Dumnezeu curăță umanitatea de toate patimile egoiste, de toată umbra păcatului
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
să se trezească dorința de dăruire, în mod liber, înaintea lui Dumnezeu. În această lucrare, se face trimitere și referire și la morala Evangheliei care, „nu are ca scop cunoașterea și promovarea principiilor sau a regulilor eticiste obiective, ci vizează comuniunea omului cu Izvorul binelui și al vieții, cu Dumnezeu, căci morala creștină este o morală a Harului sau a vieții înnoite în Iisus Hristos, care a schimbat condițiile ontologice ale existenței. De aceea nu se limitează, nici nu-și propune
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
conștiința de sine patogenă și conștiința de sine neptică. Și, nu în ultimul rând, invită la conștientizarea faptului că păcatul nu este în primul rând o ofensă împotriva așa numitelor „legi pozitive”, ci o lucrare împotriva legilor harului și împotriva comuniunii, adică asupra conținuturilor ontologice ale vieții în Iisus Hristos - conform crezului spiritual al creștinul dreptmărturisitor. În fiecare epocă, oamenii lui Iisus Hristos, ca fii risipitori sau tâlhari recunoscători, chiar dacă au cunoscut căderea și slăbiciunea păcatului, a corupției, a compromiterii conștiinței
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
judecății și, mai cu seamă, al eshatologiei!... Rezumat În studiul de față am căutat să prezint cu argumente, felul și modul în care noi trebuie să ne raportăm la dimensiunea soteriologică a vieții noastre și la aspectul eshatologic a realizării comuniunii noastre cu Domnul nostru Iisus în viața cea veșnică a Împărăției Cerurilor. Doresc să menționez faptul că am folosit foarte multă bibliografie de specialitate, străină, pe care am procurat-o în timpul șederii mele la Thessalonic - Grecia. De-a lungul acestui
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
de ascetism, curățitor, purificator și sfințitor. Literatura Părinților Deșertului cuprind de fapt, un element substanțial și fundamental al „eshatologiei prezente”, în demersurile lor de a exprima și comunica valoarea și nădejdea unei vieți ascetice în toată Biserica. Prin crearea unei „comuniuni și a unei comunități” între ucenici, Sfântul Părintele nostru Antonie cel Mare relatează fraților că „Iisus Hristos a desăvârșit deja învierea minților noastre pe pământ”. Învierea lui Iisus Hristos nu este numai o asigurare, o promisiune ci și o certitudine
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
este o caracteristică a moralei Părinților bisericești de-a lungul timpului. Fericirea către care aleargă cei ce L-au dobândit și L-au avut pe Domnul Iisus Hristos în ei reprezintă deplinătatea descoperită împreună cu El, dar și o continuare a comuniunii cu El pe parcursul vieții pământești. Acest fapt l-a exprimat foarte elocvent, Sfântul Simeon Noul Teolog, care susține „că la credincioși venirea Domnului s-a produs deja și se produce fără încetare, cum s-a produs la toți cei ce
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
a predicat o etică independentă și nici o etică a situației, ci a predicat o morală și o virtute desăvârșite, pentru o viață desăvârșită „în Hristos”. Izvorul și caracterul eshatologic al moralei creștine nu îl constituie nici persoana umană și nici comuniunea persoanelor (societatea). Morala creștină nu este nici autonomă și nici heteronomă, ea este o teonomie divino-umană, adică o autonomie teonomă. Credinciosul virtuos (Sfântul) cu alte cuvinte, cel care are comuniune cu Dumnezeu și se împărtășește de darurile lui, fiind îmbrăcat
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
moralei creștine nu îl constituie nici persoana umană și nici comuniunea persoanelor (societatea). Morala creștină nu este nici autonomă și nici heteronomă, ea este o teonomie divino-umană, adică o autonomie teonomă. Credinciosul virtuos (Sfântul) cu alte cuvinte, cel care are comuniune cu Dumnezeu și se împărtășește de darurile lui, fiind îmbrăcat cu Sfântul Duh, constituie măsura Moralei creștine. Omul este cu adevărat liber numai lângă Libertate, și dacă se află lângă Atotputernicul Dumnezeu este liber în toate. Sfântul Ioan Gură de
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
acela al căutării „sensului ontologic pe care-l are spiritualitatea ortodoxă și care a ferit-o de pericolul unei deontologii exterioare și de eticism, căci ceea ce vindecă „urâțeniile păcatului” nu e viața morală a omului, eticismul exterior, formalist, ci unirea, comuniunea cu Dumnezeu, împărtășirea cu harul necreat. Această comuniune sau împărtășire nu este altceva decât ființialitatea omului care crează un nou mod de viață, un etos divino-uman”. Volumul aduce expilicații în această direcție, prin faptul că autorul argumentează și definește „etosul
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
are spiritualitatea ortodoxă și care a ferit-o de pericolul unei deontologii exterioare și de eticism, căci ceea ce vindecă „urâțeniile păcatului” nu e viața morală a omului, eticismul exterior, formalist, ci unirea, comuniunea cu Dumnezeu, împărtășirea cu harul necreat. Această comuniune sau împărtășire nu este altceva decât ființialitatea omului care crează un nou mod de viață, un etos divino-uman”. Volumul aduce expilicații în această direcție, prin faptul că autorul argumentează și definește „etosul ortodox ca fiind unul divino-uman, un etos al
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
Iisus Hristos nu este pentru om „un principiu exterior” de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat principiul lui ontologic. De aceea, Biserica lui Hristos nu este un organism modelator-etic, ci „trupul mântuitor”, „comuniunea îndumnezeirii”. Fiind persoană eclezială, omul Ortodoxiei subzistă numai în relație cu Dumnezeu, Izvorul vieții.” Cartea aceasta ne ajută să cunoaștem adevărul că în decursul vieții Sale pământești, Fiul lui Dumnezeu curăță umanitatea de toate patimile egoiste, de toată umbra păcatului
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
să se trezească dorința de dăruire, în mod liber, înaintea lui Dumnezeu. În aceeași lucrare, autorul mai face trimitere și referire la morala Evangheliei care, „nu are ca scop cunoașterea și promovarea principiilor sau a regulilor eticiste obiective, ci vizează comuniunea omului cu Izvorul binelui și al vieții, cu Dumnezeu, căci morala creștină este o morală a Harului sau a vieții înnoite în Iisus Hristos, care a schimbat condițiile ontologice ale existenței. De aceea nu se limitează, nici nu-și propune
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
conștiința de sine patogenă și conștiința de sine neptică. Și, nu în ultimul rând, invită la conștientizarea faptului că păcatul nu este în primul rând o ofensă împotriva așa numitelor „legi pozitive”, ci o lucrare împotriva legilor harului și împotriva comuniunii, adică asupra conținuturilor ontologice ale vieții în Hristos - conform crezului spiritual al Părintelui Teofan. în fiecare epocă, oamenii lui Hristos, ca fii risipitori sau tâlhari recunoscători, chiar dacă au cunoscut căderea și slăbiciunea păcatului, a corupției, a compromiterii conștiinței și a
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l mulțumește, ci simte dorința de a-și comunica gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]