22,643 matches
-
numai din cauza obligației sale de slujbă. Mihai Mihail îl trimisese acolo ca să vadă și să audă. Abia după aceea urma să înțeleagă dacă era ceva de înțeles. "Să vă ajute Dumnezeu să apăsați pe trăgaci dacă trebuie!" împinse Leonard Bîlbîie conștient discuția la limita posibilă. Basarab Cantacuzino privi în gol, îndeajuns de mult, încît Leonard Bîlbîie să audă din nou larma glasurilor, muzica, clinchetul paharelor. Fusese ca într-un vis, discuția îl acaparase într-atît, încît se rupsese cu totul din context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de impuls electric, care nu se distrau repetînd acel gest fundamental de a da viață tocmai pentru că înțelegeau că dau viață măcar pentru o fracțiune de secundă la ceva ce trecuse de acum în stăpînirea morții. Doar acei care erau conștienți, care înțelegeau măreția experienței domnului Schmeltzer puteau înțelege și întrebarea care stătea în privirea de un albastru paralizant. Dar răspunsul la acea întrebare nu-l știau și chiar dacă l-ar fi știut nu s-ar fi încumetat să-l rostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va ignora va și dispărea, ca o amintire neplăcută. Semnele erau neclare, îți trebuia multă intuiție, mult fler, talent chiar, pentru a lega un fir de altul, n-o făcuse, pentru că știa ce înseamnă asta, dar pentru cîteva momente fusese conștient pe de-a întregul de tot dezastrul. Un ochi neobișnuit, cineva care îl privea, îl judeca, îl făcea să fie atent și să se strecoare nevătămat printre nenumăratele pericole care pîndeau Serviciul, acest ochi atoatevăzător pe care uneori îl simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de o pornire inconștientă de parodiere a lui Pigmalion, după cum crede Franckel. Tânărul va admite că Vară și pustie i‑ar fi dat forța morală de a frecventa casele de toleranță, socotind că era vorba doar de un „act experimental“, conștient fiind că acel „act experimental“ nu avea nici o valoare În sine dacă nu era pus În slujba actului creator. Când Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i‑au pus ștreangul de gât, se uita calm la mâinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvântul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tânărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfârșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s‑ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după legea naturii, dreptul În forță...“ (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pofida modestiei Înnăscute, pe care i‑a remarcat‑o chiar Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s‑ar fi lăsat asupra celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori sfaturile, însă când se știa, ca acum, atât de aproape de casă iubitei lui, încât aproape că-i simțea mirosul, iar tot corpul lui vibră de excitație la gândul c-ar putea s-o mângâie și s-o penetreze, devenea conștient că acel „simțământ nedemn“ punea din nou stăpânire pe el și ar fi dorit să-i crăpe capul cu un bolovan oricui s-ar fi aflat în acel moment acolo, bucurându-se de trupul Maianei. Și într-adevăr erau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dă seama că pentru a ajunge din Spania în Germania va trebui să treacă prin Franța, iar dacă va dori mai apoi să ajungă în Anglia și în Statele Unite va trebui să traverseze Canalul Mânecii și Atlanticul. Asta înseamnă că e conștient că trăiește și se deplasează pe pământuri și mari cu forme concrete și că, atunci când își va propune să revină în punctul de unde-a pornit, nu va trebui decât să urmeze același drum, dar în sens invers. În definitiv, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiind aproape de neatins, cam așa cum era Marea Întunecoasa 1 pentru strămoșii noștri, care stabiliseră drept granița a lumii cunoscute insulele Canare. Ei știau că lumea nu se termină acolo unde se termină cel de-al Patrulea Cerc, insă erau la fel de conștienți că intrarea în cel de-al Cincilea era ca și cum ar pătrunde într-un vid din care le-ar fi fost imposibil să se mai întoarcă. De fapt, în memoria celor din Bora Bora nu există decât un singur om - legendarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întreba: Ce stele vor urma acest drum în timpul lunii iunie? Tapú Tetuanúi se apropie, oprindu-se exact deasupra liniei, analiza poziția soarelui, care era pe punctul de a dispărea la orizont, seconcentră așa cum nu o mai făcuse niciodată, căci era conștient că de răspunsul pe care avea să-l dea depindeau, în mare măsură, viitorul și fericirea lui alături de Maiana și, în cele din urmă, răspunse, sigur pe el: —Marea Damă Solitara, căreia mai tarziu îi vor urma Micul Îndrăgostit, Timidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
e tot un jurământ? — În ce mă privește pe mine, da. Și pe mine de asemenea. Vetéa Pitó își puse palmă mâinii drepte pe nisip, iar Chimé și Tapú Tetuanúi și le puseră deasupra. Ramaseră așa câteva clipe, în liniște, conștienți de solemnitatea momentului. În cele din urmă, Tapú propuse: Primul care prinde un rac va petrece cu ea noaptea asta, al doilea, pe cea de mâine, iar al treilea, poimâine... De acord? —De acord! Țâșniră în picioare și o zbughiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte, pentru că urma să aibă loc un sacrificiu sângeros, care le făcea sila tuturor, si pe de alta, pentru că majoritatea celor prezenți erau conștienți că, din momentul în care semeața Marara va atinge suprafața apei, avea să înceapă o numărătoare inversă de neoprit, care nu putea conduce decât la o dureroasă - și poate definitivă - despărțire de cei dragi. Nu există practic nici o familie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se simtă mai important decât un general, un prinț sau chiar decât un semizeu. Începuse să se simtă ca un adevărat navigator al insulei Bora Bora. Ochii lui, obișnuiți cu întunericul, nu pierdeau nici un gest al lui Miti Matái, conștient fiind că, într-o zi, când va fi la rândul lui căpitan, va trebui să știe să dea și el, aproape fără să fie nevoie să pronunțe vreun cuvânt, comenzile care să facă vasul să înainteze fără dificultate în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat, își schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a amabilității marinărești și, în al doilea rând, deoarece era perfect conștient că, până când va veni momentul să pună mâna pe arme și să înfrunte dușmanul, atât el, cât și oamenii lui nu erau decât niștesimpli pasageri pe o navă pe care cei care contau cu adevarat erau membrii echipajului. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe puntea Mararei, ca un spirit chinuit, atât de duș pe gânduri și de amărât, încât s-ar fi putut crede că era pe punctul să renunțe la visurile lui, căci sofisticată lecție pe care tocmai o primise îl făcuse conștient de monstruozitatea neștiinței lui cu privire la dificilă artă a navigației. Nu trebuia uitat faptul că, de vreme ce nu cunoșteau scrisul, navigatorii polinezieni nu puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cum să ne-ntoarcem. Deși se aflau deja foarte aproape de limitele celui de-al Patrulea Cerc, deci pe punctul de a pătrunde în cel de-al Cincilea, despre care locuitorii din Bora Bora nu știau nimic, Miti Matái era perfect conștient că navigau prin niște regiuni în care curenții erau mult mai importanți chiar decât vânturile, dat fiindcă deasupra liniei ecuatorului există un puternic curent care se-ndrepta spre est, în timp ce cu zece grade mai la nord sau mai la sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celui de-al Cincilea Cerc, astfel că nici eu, nici nimeni altcineva născut în insulele din sud nu poate măcar bănui ce vom găsi de-acum înainte. Este ca și cum lumea noastră s-ar fi sfârșit. Își drese glasul, căci era conștient de importanță momentului și, cu o voce mai severă că de obicei, adaugă: Vă spun aceste lucruri ca să vă fie foarte clar care sunt limitele mele, căci tot ce voi face începând de astăzi nu se va baza decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ființe vii și s-o devoreze. Miti Matái și Roonuí-Roonuí căzură de acord că nu puteau accepta ca niște oameni aflați într-o asemenea stare să-i însoțească în lungă lor expediție, deci erau nevoiți ori să-i lase acolo, conștienți fiind că nu vor putea supraviețui, ori să le asigure propriul lor mijloc de transport, cu speranța că vor reuși să găsească drumul de întoarcere către căminele lor. Din fericire, descoperiseră printre recife o mică ambarcațiune avariată, care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
expediției și, pentru această, pe lângă armele lor, aveau să aducă și o mică piroga pe care catamaranul o putea trage după el, precum și o importanță cantitate de carne și de fructe proaspete. Miti Matái accepta propunerea, nu numai pentru că era conștient că fructele erau binevenite dacă nu dorea că echipajul să înceapă să-și piardă vigoarea, din cauza unei diete limitate, de atâta timp, la peste, ci mai ales deoarece consideră că acea ambarcațiune auxiliara avea să se dovedească de mare folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu iscoadele lui nu puteau conta pe o experiență reală când ar fi fost vorba să ia viața unui om. Doar în tragică noapte a asaltului se văzuseră nevoiți să pună mâna pe arme altfel decât în joacă, și erau conștienți cu toții că experiența nu s-ar fi putut dovedi mai nefericită. În afară de bestia pe care o rânise Tapú Tetuanúi, aproape dintr-un accident, toți ceilalți agresori reușiseră să se întoarcă la navele lor, fără să fi suferit nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unui fanatic Arioi ar putea duce Bora Bora în pragul unui război civil. Regele Pamáu și tatăl său, regele Matuá, au guvernat cu multă înțelepciune, fără să interzică Sectă, dar fără să-i permită accesul la funcțiile importante, fiindcă erau conștienți de pericolul pe care-l reprezintă. Cei din Sectă se considera aleșii zeilor, dar eu sunt de părere că zeii sunt prea ocupați ca să-și piardă timpul alegând pe cineva. —Eu, pe zi ce trece, mă gândesc tot mai serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în libertate, dar asigurându-i, înainte, ca orice act de agresiune din partea lor va atrage după sine executarea celorlalți ostatici și devastarea insulei. Pentru Tapú Tetuanúi, perioada următoare fu de-a dreptul insuportabila: zile și săptămâni întregi de privit orizontul, conștienți că erau zile din viața lor care se iroseau prostește sub privirile ostile a douăzeci de perechi de ochi, ce păreau să-i urmărească peste tot, precum și sub privirile celor care, din extremitatea cealaltă a istmului, păreau să aștepte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să reflecteze, o altă față adaugă cu glas stins: A fost un adevărat coșmar, pentru că ne mai și obligă să asistăm la ceea ce făcea cu prietenele noastre, conștiente fiind că după aceea urmăm noi. În ceea ce mă privește pe mine, vă jur că, dacă n-aș fi fost legată, m-aș fi aruncat în mare, căci aș fi preferat să fiu devorata de adevăratele baracude, decât să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar în Bora Bora te așteaptă femeia și copiii... Nu mă mai așteaptă, răspunse liniștit. Din clipă când ne-am dezlipit de țărmul insulei au știut că n-o să mă mai întorc niciodată și au acceptat acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni să se ridice împotriva lor?... Făcu un gest de plictiseală, ca și cum ar fi vrut sa alunge o muscă. Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
femeie, chiar dacă aceasta femeie era frumoasă și pasionala Maiana. Bora Bora avea deja un nou Navigator Căpitan, desi trebuiau să mai treacă ani de zile până când ar fi putut să se mândrească pe drept cu acest titlu și, oricum, era conștient că niciodată n-avea să egaleze faima și cunoștințele miticului sau predecesor. Cu trei zile în urmă, Miti Matái se mulțumise să le indice oamenilor săi ce aveaude făcut, desi păreau mai degrabă niște sugestii, decât niște adevărate ordine, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]