2,296 matches
-
lăsând totuși oficiu împărțit în două secțiuni. Odată cu sfârșitul Statului Pontifical (1870), Secretariatul de Stat (deopotrivă cu întreaga Curie romană) a fost profund schimbat de Papa Pius al X-lea prin Constituția Apostolică „Sapienti Consilio” din 29 iunie 1908). După Conciliul Vatican II a fost din nou reînnoit de Papa Paul al VI-lea prin Constituția Apostolică „Regimini Ecclesiae Universae” (15 august 1967). În sfârșit, Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit fizionomia actuală prin Constituția Apostolică Pastor Bonus
Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun () [Corola-website/Science/304499_a_305828]
-
cu ocazia depunerii a doi episcopi spanioli, care au apostat în timpul persecuției; unul dintre ei a mers la Roma ca să-l convingă pe să-i reabiliteze pe amândoi. Bisericile din Spania s-au adresat atunci lui Ciprian, care - convocând un conciliu al episcopilor Africii de Nord - a publicat o scrisoare sinodală, care confirma depunerea celor doi. În acest stadiu, Ștefan era justificat de textul scrisorii întrucât - se considera - că a fost înșelat cu privire la desfășurarea evenimentelor. Al doilea conflict a plecat de la
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
ezitare (fără echivoc) că Botezul administrat de eretici era valid: ca să obțină reconcilierea, ereticii și schismaticii trebuiau numai să primească dezlegarea prin impunerea mâinilor. La acea vreme, în nordul Africii, această problemă era aprinsă, arzătoare, drept care Ciprian a convocat două concilii (în 255 și în 256) care au reafirmat poziția lui. Papa Ștefan I, pe de altă parte, decisese să impună pretutindeni punctul de vedere roman drept care a scris Bisericilor din Asia Mică, declarând că nu mai poate păstra comuniunea cu
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
o uniune la al doilea Consiliu din Lyon în 1274, după care unii împărați Paleologi au fost acceptați în Biserica Latină. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul a încercat să negocieze o uniune cu Papa Eugen al IV-lea, iar Conciliul de la Ferarra din 1439 a avut ca rezultat adoptarea și semnarea decretului "Laetentur Coeli" („Se bucură Cerul”), de unuiune a bisericilor. Semnarea actului, de către papă și împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul al Bizanțului, a avut loc în data de
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
cel Mare (590-604), Canonul roman era fixat cu structura și ordinea rugăciunilor de astăzi. Începând din secolul al X-lea, a existat tendința generală de a aduce adăugiri și modificări Liturghiei, ducând și la adăugiri la unele rugăciuni ale Canonului. Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendință și a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
tendința generală de a aduce adăugiri și modificări Liturghiei, ducând și la adăugiri la unele rugăciuni ale Canonului. Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendință și a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința gesturilor preotului ce însoțesc recitarea lui) și a introdus în
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
Conciliul din Trento (1545-1563) a restrâns această tendință și a dispus menținerea canonului în forma tradițională. Liturghierul roman publicat în 1570, în urma Conciliului, a cunoscut numeroase reeditări de-a lungul timpului, Canonul rămânând însă neschimbat până în 1969. Reforma liturgică de după Conciliul Vatican II (1962-1965) a făcut ușoare modificări ale Canonului (mai ales în privința gesturilor preotului ce însoțesc recitarea lui) și a introdus în Liturghia romano-catolică, pe lângă Canonul roman, încă 3 rugăciuni euharistice: una inspirată din textul foarte vechi al "Tradiției apostolice
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
Ulrich al II-lea (1306-1324), a fost posibilă reconstruirea bisericii și a spațiilor de locuit, dar nu s-a reușit să se restabilească în întregime situația inițială. În perioadele următoare au avut loc epidemii de ciumă, recolte slabe etc. La Conciliul de la Konstanz (1414—1418) s-a decis reformarea mănăstirilor. Nikolaus Seyringer von Matzen, un călugăr austriac instruit la Subiaco, a fost însărcinat de către Albrecht al V-lea să introducă reformele în abațiile Ducatului de Austria. Melk a fost aleasă ca
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
confunde cu alt personaj. Păstorirea Bisericii de către a fost de la 17 mai 352 până la 24 septembrie 366, care a coincis cu perioada tristă a cezaropapismului exercitat de Împăratul Constanțiu al II-lea. Acesta, instigat de ariani, voia să proscrie doctrina Conciliului de la Niceea și să impună condamnarea marelui Atanasie din Alexandria. La început Papa Liberiu a știut să reziste bine pretențiilor împăratului, dar cu timpul a cedat; cel puțin în parte. Și această slăbiciune a sa i-a procurat un renume
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
aniversarul Hirotonirii sale), în care a luat hotărârea apărării lui Atanasie în fața calomniilor care i se făceau. Voind să pună capăt jocurilor de culise ale arianilor, îndată după sinod a trimis soli la împăratul Constanțiu, cu rugămintea să convoace un conciliu la Aquileea. Dar împăratul a stabilit ca sinodul să se țină la Arles (353) și, abuzând de puterea și de prestigiul său, a impus condamnarea Sf. Atanasiu, din nefericire semnată și de reprezentanții papei, conduși de "Vincențiu". Singurul care a
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
disciplinare ale Sinodului din Alexandria (362), dar - condamnând deciziile sinodului eretic din Rimini (359) - și-a dat toată străduința (și a făcut-o eficient) pentru restaurarea și întărirea dreptei credințe în întreaga biserică (este vorba de doctrina pronunțată deja de "Conciliul Ecumenic din Niceea"), făcând să fie acceptată de toți episcopii, chiar și de cei care fuseseră slabi sau pactizaseră cu Constanțiu. De mare importanță este și reacția poporului Romei. Acesta, obligat să îndure împunerea antipapei, când Liberiu s-a întors
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
ca guvernator al Hanilgabat-ului (fostul regat Mitanni). În 681, Sennaherib a fost asasinat în templul zeului Ninurta din capitală de doi dintre ceilalți fii ai săi și asta l-a determinat pe să se întoarcă la Ninive. Desemnat de un conciliu conducător imperial conducător al Asiriei, după asasinarea tatălui său, Sennaherib, de către doi dintre fii acestuia, Assarhadon reușește, la finele unui scurt război civil, să rămână unic stăpânitor. Frații săi sunt obligați să se refugieze în statul vecin Urartu. Spre deosebire de Sennaherib
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
oscilantă, iar aceasta a dat posibilitatea unor evaluări discordante în privința personalității și ortodoxiei sale. La începutul controversei el a adoptat o poziție apologetică în favoarea lui Arie de Alexandria, împotriva lui Alexandru al Alexandriei și a lui Atanasie din Alexandria; la Conciliul din Niceea (325) s-a făcut purtătorul de cuvânt al unei tendințe de conciliere numai ca să corespundă dorinței împăratului. Sigur este că el n-a tăinuit niciodată aversiunea personală față de όμοούσιος, care - după el - ducea la modalismul lui Sabeliu. Într-
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
de conciliere numai ca să corespundă dorinței împăratului. Sigur este că el n-a tăinuit niciodată aversiunea personală față de όμοούσιος, care - după el - ducea la modalismul lui Sabeliu. Într-o scrisoare enciclică adresată credincioșilor din dieceza sa (scrisă puțin timp după Conciliul din Niceea), ca să explice atitudinea sa, el s-a reîntors la pozițiile pe care le considera ca fiind ale lui Origen, dar care în realitate erau ariane, admițând inferioritatea "Logos"-ului față de Tatăl și recunoscându-i o divinitate - nu autentică
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
altfel, toată teologia lui trinitară este foarte confuză (ceea ce este, în același timp, un lucru de înțeles pentru acea perioadă): numai Tatăl este Dumnezeu; Fiul este prima creatură a Tatălui, iar Duhul Sfânt este o creatură numai a Fiului. După Conciliul de la Niceea, Eusebiu a fost unul dintre aceia care și-a epuizat energiile creatoare ca să discrediteze și să-i combată pe apărătorii "consubstanțialității". În 330 a participat la Conciliul de la Antiohia, care l-a depus pe Eustachie, episcop al acelui
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
Tatălui, iar Duhul Sfânt este o creatură numai a Fiului. După Conciliul de la Niceea, Eusebiu a fost unul dintre aceia care și-a epuizat energiile creatoare ca să discrediteze și să-i combată pe apărătorii "consubstanțialității". În 330 a participat la Conciliul de la Antiohia, care l-a depus pe Eustachie, episcop al acelui oraș; în 335 prezent la Conciliul din Tir, care s-a pronunțat împotriva lui Atanasie (și a lui Alexandru al Alexandriei); în 336 este întâlnit la Conciliul din Constantinopol
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
unul dintre aceia care și-a epuizat energiile creatoare ca să discrediteze și să-i combată pe apărătorii "consubstanțialității". În 330 a participat la Conciliul de la Antiohia, care l-a depus pe Eustachie, episcop al acelui oraș; în 335 prezent la Conciliul din Tir, care s-a pronunțat împotriva lui Atanasie (și a lui Alexandru al Alexandriei); în 336 este întâlnit la Conciliul din Constantinopol, în care a fost condamnat Marcel din Ancira. Opera literară îl prezintă ca pe un teolog mediocru
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
participat la Conciliul de la Antiohia, care l-a depus pe Eustachie, episcop al acelui oraș; în 335 prezent la Conciliul din Tir, care s-a pronunțat împotriva lui Atanasie (și a lui Alexandru al Alexandriei); în 336 este întâlnit la Conciliul din Constantinopol, în care a fost condamnat Marcel din Ancira. Opera literară îl prezintă ca pe un teolog mediocru, dar un erudit incomparabil. Importanța scrierilor sale constă în faptul că păstrează texte (pasaje, extrase) și citate ale multor opere pierdute
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
numit Ioan, și anume prezbiterul Ioan, învățătorul lui Papias, episcop de Hierapolis. Eusebiu din Cezareea a căzut mai târziu de acord cu Dionisie. Deoarece persoana autorului era una din considerentele necesare pentru canonizarea cărții, mai mulți Părinți ai Bisericii și Conciliul de la Laodicea au respins autoritatea Apocalipsei. Noua epocă a cercetărilor critice ale acestor opere a început cu opera lui K.G. Bretschneider din 1820 asupra autorului Evangheliei după Ioan. Bretschneider a pus la îndoială ideea că autorul Evangheliei ar fi fost
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
nu sunt sdjective sau atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncția copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi. Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi. Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergențe de interpretare. Interpreții care vor să lichideze repede și ușor susțin simplu că în
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi. Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergențe de interpretare. Interpreții care vor să lichideze repede și ușor susțin simplu că în stema acestui papă sunt trei crini
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi. Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergențe de interpretare. Interpreții care vor să lichideze repede și ușor susțin simplu că în stema acestui papă sunt trei crini. Și ca explicația
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
a pornit o expediție împotriva ducatului de Benevent din sudul peninsulei ce avea relații apropiate cu bizantinii. În urmă impunerii protectoratului asupra ducatului, francii și bizantinii au intrat în conflict, a căror relații se răciseră de la cel de-Al doilea conciliu de la Niceea din 787, ce condamnă iconclasmul, când Carol a refuzat să adere la aceste concepții considerate radicale. A ocupat Istria, regiunea dintre fostul regat longobard și Imperiul Bizantin. În 797, Irina Ateniana, care guverna că regență în numele fiului ei
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
demnitatea domniei sale. În toamna anului 800, Carol s-a îndreptat spre Italia, fiind întâmpinat de papa la 12 mile de Roma, în noiembrie, urmând ritualul prevăzut pentru vizitele imperiale. La 1 decembrie, Carol a prezidat în basilica Sfântului Petru un conciliu prin care s-a întrunit preoțimea franca și cea din Roma, precum și laici, care a decis că papa să se poată apară în public de acuzațiile aduse, printr-un jurământ purificator. Pe 25 decembrie 800, Carol, când se află în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]