35,112 matches
-
și în publicațiile despre religiile budistă și chineză. De asemenea, sunt necesare în general o critică lipsită de prejudecăți a raporturilor existente și, în același timp, furnizarea indicațiilor raționale pentru a găsi alternative constructive și realizabile ce pot oferi impulsuri concrete reformelor. Dar un proiect solid pentru viitor, care să înceapă de la realitatea socială actuală și în același timp să o depășească în perspectiva unei ordini mondiale mai bune este greu de realizat. Europa de după război dispunea de oameni de stat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Versailles sau în timpul celei de-a doua administrație Bush), o politică de înțelegere, apropiere și reconciliere. Concretizată exemplar mai întâi de Germania și Franța, această politică s-a extins după aceea de la Uniunea Europeană la întreg continentul european. La nivelul acțiunii concrete se cere, de asemenea, ca și în Orientul Apropiat, Afganistan, Cașmir și Sri Lanka în locul împotrivirii, agresiunii și răzbunării să se caute cooperarea, compromisul și integrarea reciprocă. Această nouă constelație a politicii globale presupune evident o schimbare de mentalitate care să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iar libertățile cetățenești suprema țintă și aerul dătător de viață. De asemenea, America era percepută și ca țara risipei 81. În consecință Șerboianu saluta inițiativa românilor americani de a unifica două mari societăți culturale și de ajutor reciproc, precum și ajutorul concret dat de către românii de peste ocean celor de acasă. Situația din învățământ a intrat și ea în atenția arhimandritului 82. Notând organizarea unui congres al învățătorilor la Galați, Șerboianu deplângea starea materială a acestor "apostoli urgisiți", ce făceau o "muncă de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nicio referință la tematică. Am preferat însă să le cuprind în prezenta ediție deoarece oferă un spectru mai larg de înțelegere a textelor sale. Totodată, două dintre textele sale din revista Flacăra Sacră depășesc sfera teoretizărilor, fiind centrate pe evenimente concrete, cum au fost decesul și incinerarea Elizei Conta, respectiv scrisoarea de mulțumire a arhimandritului față de faptul că fusese numit membru de onoare al societății cremaționiste iugoslave "Oganj". De asemenea, am inserat în prezenta ediție, pentru exemplificarea celor expuse, o serie
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
totul ca, prin focul spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată tina păcatului și să facă organ bine plăcut Sieși"151. Șerboianu interpreta, totodată, anumite întâmplări din Vechiul Testament într-o manieră subiectivă. Astfel, conform lui, lipsa referinței la modalitatea concretă de dispunere asupra cadavrului, pentru multe din momentele în care se preciza că un personaj biblic decedase, constituia o dovadă că existau mai multe maniere de distrugere a corpului uman pentru care trebuia să fi fost și cremațiunea. În ciuda faptul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de pe atunci. Sarcina Apostolilor deci legatari ai Noului Așezământ 217 era nespus de mare. Pe deoparte, ei înșiși nu discernuseră bine noua și ideala doctrină a Mântuitorului; pe de alta, adepții, recrutați dintre toate neamurile, cu felurite credințe, cereau forme concrete de viețuire, ei neputându-se ridica spre cele transcedentale. Ce-au făcut Apostolii atunci? Au lăsat multă vreme, pe acești adepți, să-și folosească obiceiurile lor în diversele manifestări de cult și ritual, iar ei eu început să predice credința
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
au făcut Apostolii atunci? Au lăsat multă vreme, pe acești adepți, să-și folosească obiceiurile lor în diversele manifestări de cult și ritual, iar ei eu început să predice credința într-un Iisus, totdeauna viu și prezent, aducând ca formă concretă: ferirea de păcat, jertfa de sine însuși și mila de aproapele. Exemplele acestea vizibile au schimbat viața noilor adepți dar cum era și firesc multe din obiceiurile lor au rămas până astăzi, îmbrăcând însă o haină creștină. Cele trei secole
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atunci prigonește numai pe preoții cari oficiază la crematoriu și este indulgent cu preoții din parohii, cari oficiază la bisericile lor parastase și adesea și oficiul înmormântării, când știu bine că decedații au fost incinerați sau se incinerează? Avem cazuri concrete și le ținem la dispoziția oficialității bisericești care va binevoi să se încredințeze, că printre prevaricatorii hotărârii sinodale, vor găsi și pe unii din prea sfinții Arhierei. În haosul bisericesc de astăzi, când parohiile și mănăstirile sunt comercializate; când contrar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în faptul de a fi luat lumea matematică și geometrică, menită să furnizeze o cunoaștere univocă a lumii reale, drept această lume reală însăși, această lume pe care nu putem decât s-o intuim și s-o încercăm în modurile concrete ale vieții noastre subiective. Or această viață subiectivă nu creează doar idealitățile și abstracțiunile științei (ca și ale oricărei gândiri conceptuale în general); ea dă întâi de toate formă acestei lumi a vieții în centrul căreia se derulează existența noastră
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mai vorbim despre cunoașterea vieții și să înțelegem de ce cultura nu este simpla punere în operă a unor puteri definite o dată pentru totdeauna, ci tocmai "dezvoltarea" lor. În calitate de practică, cultura îmbracă diferite forme: forme elementare mai întâi, care sunt modalitățile concrete ale împlinirii trăitului imediat. Astfel, fiecare cultură se caracterizează printr-un a face specific referitor la producerea activă a bunurilor utile vieții și la consumarea lor hrana, îmbrăcămintea, locuința etc. -, cât și prin jocul spontan al vieții înseși, celebrarea destinului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în totalitatea sa organică, a unei "lumi" umane, a dimensiunilor sale estetică, etică și religioasă, poate fi și ea înțeleasă pornind de la un proces care afectează esența ființei înțelese ca fiind principiul din care decurge orice cultură, precum și modalitățile sale concrete de realizare, mai cu seamă cele mai înalte: este o boală a vieții înseși. Întrebările referitoare la barbarie ca proveniență historială cu punctul de plecare în cultură, precum și această cultură însăși percepută ca presupoziția oricărei dezvoltări se organizează după cum urmează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să fie aceasta pentru a face posibilă a priori și, astfel, necesară dezvoltarea unei culturi? 2. Cum se realizează o atare dezvoltare pentru a ajunge la forme care se pretind a fi "superioare"? De ce astfel de forme îmbracă aceste modalități concrete determinate, care sunt arta, etica, religia? 3. Dacă viața produce în mod necesar cultura, în ce fel mișcarea sa de auto-transformare, finalizată ca auto-sporire a sa, este, dimpotrivă, susceptibilă să se inverseze în procese de degenerescență și sărăcire? Nu barbaria
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viață este încă și mai evidentă, în măsura în care habitusul moral sau religios, precum și creația estetică sunt expresii directe și imediate ale subiectivității vii, aflându-și în ea atât principiul, formele organizării lor, cât și locul ajungerii lor la ființă, adică modalitățile concrete ale realizării lor. Tulburarea ontologică se produce atunci când acțiunea încetează a se supune hotărârilor vieții, nemaifiind ceea ce este la început, adică actualizarea potențialităților fenomenologice ale subiectivității absolute. Mai mult chiar, s-ar părea că acțiunea a părăsit sălașul care este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ontologică ce este a sa, adică subiectivitatea absolută, ne vedem constrânși să răsturnăm relația dintre știință și cultură, care nu ni se mai dezvăluie sub forma excluderii, ci a inerenței lor reciproce. A opune științei, activității sale și producțiilor sale concrete condițiile transcendentale ale propriei sale posibilități, condiții pe care, absorbită de munca sa, nu are timp să le examineze, este o sarcină pe care și-a luat-o asupră-i filozofia clasică. Se arăta atunci că până și cea mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rândul lor. Condiția transcendentală a posibilității experienței în general este condiția științei înseși. La urma urmei, între filozof și savant are loc o împărțire a sarcinilor. Celui dintâi îi revine să reflecteze asupra condițiilor celor mai generale ale unei munci concrete și mereu în devenire în care se cufundă și căreia i se consacră cel de-al doilea. Numai că atunci când, în gândirea clasică precum și în revirimentele sale contemporane, subiectivitatea este redusă la condiția de posibilitate a obiectului și, astfel, la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adevăr, așa cum voia Descartes, un ingenium, adică exercițiul continuu, în moduri din ce în ce mai riguroase și mai sigure de ele însele, al potențialităților constitutive ale viziunii teoretice. În posibilitatea sa fondatoare, știința se confundă cu acest ingenium, ea este unul dintre modurile concrete ale vieții subiectivității absolute, în calitate de viață cunoscătoare, și astfel una dintre formele fundamentale ale culturii. În calitate de mod al vieții și, prin urmare, în calitate de mod de viață, știința este mai mult sau mai puțin analogă celorlalte forme ale culturii, formelor sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
afirmație abstractă, la un oarecare principiu general de analiză, la o ipoteză de lucru susceptibilă a face lumină asupra unui grup de fenomene care își au de altfel specificitatea și teleologia lor proprii. Este vorba mai curând de un proces concret, imanent în fiecare fază a activității științifice. A nu lua în considerare o calitate sensibilă ca atare înseamnă de fapt a subînțelege că aceasta nu contează, că ea nu are prin ea însăși nici valoare de ființă, nici valoare de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
natural, este obiectul uman, adică ansamblul fenomenelor lingvistice, psihologice, sociale, politice etc., care nu doar află principiul constituirii lor într-o subiectivitate transcendentală, care nu doar modelează categoriile lor după tiparul categoriilor acestei subiectivități, ci care împrumută de asemenea nucleele concrete ale acestora, nefiind nimic altceva, în elementele lor deopotrivă materiale și formale, decât obiectivarea sa, o obiectivare a vieții care are totul de la ea și care îi datorează totul. Or aceste fenomene sunt cele care formează obiectul științelor umane, conferindu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea și să se pro-pună acolo în calitate de obiect? Prin opera acestui proces de obiectivare care este auto-obiectivarea vieții și ca efect intemporal al acestuia. Pe de o parte, viața transcendentală însăși se obiectivează, furnizându-i oricărui fenomen "uman" nucleul său concret și mai întâi omul însuși, individul empiric. O asemenea obiectivare nu este poate posibil de conceput fără o determinare naturală care îi servește drept punct de sprijin, corpul natural, însă ea nu se explică nicidecum prin aceasta și nu se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ajunge la nivelul său extrem în tratarea matematică. Deoarece actul categorial matematic este un act pur formal, iar obiectul său este un obiect oarecare, se poate număra indiferent ce fără ca această procedură să aducă fie și cel mai neînsemnat element concret acelui ceva căruia îi este aplicată. Faptul de a ști că au avut loc, în cutare perioadă, în cutare loc, în cutare circumstanță atâtea sinucideri sau atâtea acte sexuale poate oare adăuga un element oricât de mic cunoașterii noastre despre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
noastre despre angoasă sau despre vârtejul în care se învăluie aceste "comportamente"? Nu este evident, dimpotrivă, că orice determinare ideală sau formală are drept efect tocmai respingerea acestei angoase ca și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea fenomene și le definește, adică subiectivitatea lor originară și insurmontabilă? Ba mai mult, nu această respingere este oare cea care o motivează și, odată cu ea, motivează proiectul galilean însuși, privit, nu în efectivitatea operației sale și potrivit tematismului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ci dincolo de ea într-o lume aflată în urmă, în aceste mari mase transcendente care sunt Istoria, Economia, Societatea și în diversele moduri de structurare pe care le îmbracă acestea succesiv și care le conferă de fiecare dată forma lor concretă. Odată cu ipostaza acestor totalități obiective care revendică pentru ele titlul de Ființă, se înfăptuiește o răsturnare unică în ordinea lucrurilor: nu pentru că există indivizi vii există o Istorie; acești indivizi există, sunt ceea ce sunt în orice caz, fac ceea ce fac
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului afectului și, revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza se disociază de științele umane și se opune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la ființă în calitate de efectuare fenomenologică a sa, în calitate de încercare de nestăvilit a ceea ce sporește în sine și se încarcă de sine până la exces, atunci vedem prea bine că orice cultură este eliberarea unei energii, iar formele acestei culturi sunt modurile concrete ale acestei eliberări. Este nimerit, e-adevărat, să înțelegem ce anume este aceasta din urmă. A elibera o energie nu înseamnă a se debarasa de ea, a-i oferi prilejul să se cheltuie, să se diminueze progresiv și astfel să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prin care viața se deturnează în mod constant de la ea însăși, este mișcarea unei curiozități mereu dezamăgite și astfel mereu renăscânde mișcarea însăși a televiziunii: "Televiziunea trebuie să se miște". Apariția imaginii luate în considerare ca atare, adică în mod concret, reproducându-se fără contenire, este schița unui loc conturat și deschis pentru ca să vină să-l ocupe ceva în care te poți pierde; dispariția este dispariția acestui ceva, adică eliberarea locului pentru ca un alt altceva să se poată la rândul său
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]