4,975 matches
-
timpului, pentru a vorbi de consistență? 2. Este necesar ca trăsăturile investigate să rămână invariante în expresia lor fenotipică? 3. Cât de mari trebuie să fie perioadele de timp între două măsurători succesive pentru a putea vorbi de stabilitate și consistență cross-temporală la nivelul personalității? Atunci când măsurarea personalității se face dintr-o perspectivă temporală scurtă (ca în situația test-retest), de regulă se operează (explicit sau implicit) cu asumpția că situația în care se realizează măsurarea rămâne constantă (cel puțin în termeni
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
extrem de robuste pentru demonstrarea stabilității personalității. Dacă anumite trăsături rămân stabile pe perioade de timp foarte lungi, chiar atunci când contextul s-a schimbat semnificativ (de exemplu, trecerea de la puberul-elev la adultul-profesor), putem admite că personalitatea răspunde de aceste aspecte de consistență. Raționamentul funcționează aproximativ similar și la nivelul eșantioanelor de persoane. Mai exact, păstrarea ordinii de rang (convenabil exprimabilă printr-un coeficient de corelație) la o serie de trăsături investigate între două momente succesive, pentru totalitatea sau majoritatea persoanelor, va constitui
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Conform psihometriei clasice, în măsura în care trăsăturile sunt măsurate pe un eșantion care dispune de reprezentativitate, caracteristica stabilității poate fi generalizată, personalitatea devenind un atribut uman universal. Perspectiva longitudinală de analiză dictează în mod automat alegerea unor designuri cross-temporale de verificare a consistenței personalității (vezi figurile 2a și 2b). Fig. 2a. Tipuri de designuri în cercetarea consistenței Perspectiva transversală/cross-situațională de determinare a consistenței personalității este interesată de măsura în care unul și același indicator comportamental al unei trăsături sau unul și același
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
caracteristica stabilității poate fi generalizată, personalitatea devenind un atribut uman universal. Perspectiva longitudinală de analiză dictează în mod automat alegerea unor designuri cross-temporale de verificare a consistenței personalității (vezi figurile 2a și 2b). Fig. 2a. Tipuri de designuri în cercetarea consistenței Perspectiva transversală/cross-situațională de determinare a consistenței personalității este interesată de măsura în care unul și același indicator comportamental al unei trăsături sau unul și același profil de trăsături rămâne invariant în contexte situaționale variate. Uneori, în aceeași perspectivă cross-situațională
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
un atribut uman universal. Perspectiva longitudinală de analiză dictează în mod automat alegerea unor designuri cross-temporale de verificare a consistenței personalității (vezi figurile 2a și 2b). Fig. 2a. Tipuri de designuri în cercetarea consistenței Perspectiva transversală/cross-situațională de determinare a consistenței personalității este interesată de măsura în care unul și același indicator comportamental al unei trăsături sau unul și același profil de trăsături rămâne invariant în contexte situaționale variate. Uneori, în aceeași perspectivă cross-situațională există tendința de a se include și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
eterogeni, care însă pot fi circumscriși aceleiași categorii-trăsătură, indiferent dacă este vorba de unul și același context repetat sau de contexte variate. Totuși, aceasta reprezintă mai degrabă o perspectivă de abordare distinctă, cross-modală, întrucât pe primul loc trece gradul de consistență al mai multor referenți comportamentali, subsumabili în mod teoretic aceleiași trăsături subiacente (categorii). Când contextul analizat este același (repetat), termenul cross-modal este în opinia noastră mai adecvat. Dacă se specifică însă două sau mai multe contexte diferite și n specii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cercetare de tip transversal. Trebuie subliniat că multe cercetări se ocupă concomitent de investigarea aspectelor cross-temporale și a celor cross-situaționale, utilizând pentru aceasta designuri mixte de tip logitudinal-transversal (vezi figurile 2a și 2b). Fig. 2b. Tipuri de designuri în cercetarea consistenței Din perspectiva situațională de investigare, câteva întrebări de mare relevanță pentru cercetător ar fi: 1. Pentru a putea vorbi de consistență în personalitate, trebuie ca trăsăturile ei să rămână constante doar în repetarea aceleiași situații sau și a altor situații
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pentru aceasta designuri mixte de tip logitudinal-transversal (vezi figurile 2a și 2b). Fig. 2b. Tipuri de designuri în cercetarea consistenței Din perspectiva situațională de investigare, câteva întrebări de mare relevanță pentru cercetător ar fi: 1. Pentru a putea vorbi de consistență în personalitate, trebuie ca trăsăturile ei să rămână constante doar în repetarea aceleiași situații sau și a altor situații diferite? 2. Trebuie să rămână constante toate comportamentele ce definesc o trăsătură sau numai unele dintre ele? Care ar fi numărul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trăsătură sau numai unele dintre ele? Care ar fi numărul minim necesar? 3. Este necesar ca variabilele de personalitate să determine exclusiv comportamentul sau pot să intervină și variabile situaționale? Dacă da, care ar fi ponderea dintre acestea la care consistența personalității ar mai fi recunoscută? 4. Accepțiuni asupra consistenței Modelele de conceptualizare a personalității au creditat în mod diferit perspectivele de analiză discutate. În cadrul acestor perspective de analiză s-au diferențiat o serie de accepțiuni asupra conceptului de consistență a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
numărul minim necesar? 3. Este necesar ca variabilele de personalitate să determine exclusiv comportamentul sau pot să intervină și variabile situaționale? Dacă da, care ar fi ponderea dintre acestea la care consistența personalității ar mai fi recunoscută? 4. Accepțiuni asupra consistenței Modelele de conceptualizare a personalității au creditat în mod diferit perspectivele de analiză discutate. În cadrul acestor perspective de analiză s-au diferențiat o serie de accepțiuni asupra conceptului de consistență a personalității. 4.1 Stabilitatea temporală Așa cum am arătat mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care consistența personalității ar mai fi recunoscută? 4. Accepțiuni asupra consistenței Modelele de conceptualizare a personalității au creditat în mod diferit perspectivele de analiză discutate. În cadrul acestor perspective de analiză s-au diferențiat o serie de accepțiuni asupra conceptului de consistență a personalității. 4.1 Stabilitatea temporală Așa cum am arătat mai sus, se consideră că măsura în care un comportament (profil de personalitate), ca indicator măsurat al unei trăsături de personalitate, își păstrează invarianța de-a lungul timpului reprezintă o dovadă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
4.1 Stabilitatea temporală Așa cum am arătat mai sus, se consideră că măsura în care un comportament (profil de personalitate), ca indicator măsurat al unei trăsături de personalitate, își păstrează invarianța de-a lungul timpului reprezintă o dovadă posibilă a consistenței personalității. Această asumpție a fost lansată și creditată ca explicație validă de modelul dispoziționalist, întrucât se pleca de la premisa că, dacă un comportament rămâne invariant în timp, atunci implicit trebuie recunoscut că variabilele endogene ale personalității au o forță determinativă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
variabilele endogene ale personalității au o forță determinativă mai mare decât cele situaționale, acestea din urmă „prin definiție” fiind supuse unor modificări de conținutul de-a lungul timpului. Perspectiva temporală a condus la o singură accepțiune globală a conceptului de consistență, exprimabilă în forma unui coeficient de stabilitate/invarianță temporală. Cu toate acestea, din punct de vedere metodologic, au fost propuse mai multe alternative de calcul. În sprijinul consistenței personalității, în accepțiunea de manifestare temporală stabilă, au fost invocate o serie
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Perspectiva temporală a condus la o singură accepțiune globală a conceptului de consistență, exprimabilă în forma unui coeficient de stabilitate/invarianță temporală. Cu toate acestea, din punct de vedere metodologic, au fost propuse mai multe alternative de calcul. În sprijinul consistenței personalității, în accepțiunea de manifestare temporală stabilă, au fost invocate o serie de dovezi empirice derivate din cercetările efectuate asupra unor multiple trăsături de personalitate, utilizând diferite tehnici de evaluare. De pildă, studiile pe bază de self-report (Costa, McCrae & Arenberg
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
frecvente, ocazionate de cercetarea stabilității caracteristicilor fenotipice de personalitate, unii autori (Eysenck, 1990; Saklofske & Eysenck, 2004) s-au concentrat pe aspectele genotipice în studiile lor longitudinale. Trecând peste aceste critici de detaliu formulate, accepțiunea stabilității temporale ca soluție la problema consistenței a întrunit un consens destul de bun în rândul cercetătorilor preocupați de măsurarea personalității. Surprinzător, ea a fost acceptată și promovată pentru o vreme ca unică formă de consistență chiar de autori care inițial se declaraseră situaționiști (vezi Mischel, 1968) și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
aceste critici de detaliu formulate, accepțiunea stabilității temporale ca soluție la problema consistenței a întrunit un consens destul de bun în rândul cercetătorilor preocupați de măsurarea personalității. Surprinzător, ea a fost acceptată și promovată pentru o vreme ca unică formă de consistență chiar de autori care inițial se declaraseră situaționiști (vezi Mischel, 1968) și care, conform postulatelor acestui model, considerau că personalitatea nu este consistentă prin natura ei, acest aspect fiind determinat exclusiv de caracteristicile situaționale, dar care în mod eronat au
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fundamentală de atribuire” (Ross, 1977). Cu toate acestea, la o analiză mai profundă, condusă conform modelului interacționist dinamic și celui dispozițional condițional, au apărut o serie de critici care atrag atenția asupra riscurilor privind performarea „mecanică” a unor indici de consistență, înțeleși conform accepțiunii de stabilitate temporală. Chiar definiția consistenței ca invariabilitate comportamentală exprimată la anumite intervale de retestare devine discutabilă. O primă problemă este aceea că, de exemplu, dacă luăm în atenție doar aspectul temporal și măsurăm repetat o persoană
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
o analiză mai profundă, condusă conform modelului interacționist dinamic și celui dispozițional condițional, au apărut o serie de critici care atrag atenția asupra riscurilor privind performarea „mecanică” a unor indici de consistență, înțeleși conform accepțiunii de stabilitate temporală. Chiar definiția consistenței ca invariabilitate comportamentală exprimată la anumite intervale de retestare devine discutabilă. O primă problemă este aceea că, de exemplu, dacă luăm în atenție doar aspectul temporal și măsurăm repetat o persoană, putem să constatăm că aceasta se manifestă stabil la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
între momentul A și momentul B comportamentul X a fost stabil, în abstracție de orice, pentru că astfel nu se știe clar cui poate fi atribuit rezultatul. Devine clar faptul că remanierile metodologice solicitate au condus implicit la necesitatea extinderii accepțiunilor consistenței. 4.2. Consistența cross-situațională Plecând de la perspectiva cross-situațională, consistența a primit și alte accepțiuni, care, după cum vom vedea, au făcut mult mai frecvent obiectul unor controverse suficient de dur exprimate. Vorbind despre consistența cross-situațională, Barbara Krahe (1992) distingea mai multe
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și momentul B comportamentul X a fost stabil, în abstracție de orice, pentru că astfel nu se știe clar cui poate fi atribuit rezultatul. Devine clar faptul că remanierile metodologice solicitate au condus implicit la necesitatea extinderii accepțiunilor consistenței. 4.2. Consistența cross-situațională Plecând de la perspectiva cross-situațională, consistența a primit și alte accepțiuni, care, după cum vom vedea, au făcut mult mai frecvent obiectul unor controverse suficient de dur exprimate. Vorbind despre consistența cross-situațională, Barbara Krahe (1992) distingea mai multe accepțiuni, fiecare promovate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fost stabil, în abstracție de orice, pentru că astfel nu se știe clar cui poate fi atribuit rezultatul. Devine clar faptul că remanierile metodologice solicitate au condus implicit la necesitatea extinderii accepțiunilor consistenței. 4.2. Consistența cross-situațională Plecând de la perspectiva cross-situațională, consistența a primit și alte accepțiuni, care, după cum vom vedea, au făcut mult mai frecvent obiectul unor controverse suficient de dur exprimate. Vorbind despre consistența cross-situațională, Barbara Krahe (1992) distingea mai multe accepțiuni, fiecare promovate preferențial de anumite modele de măsurare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
au condus implicit la necesitatea extinderii accepțiunilor consistenței. 4.2. Consistența cross-situațională Plecând de la perspectiva cross-situațională, consistența a primit și alte accepțiuni, care, după cum vom vedea, au făcut mult mai frecvent obiectul unor controverse suficient de dur exprimate. Vorbind despre consistența cross-situațională, Barbara Krahe (1992) distingea mai multe accepțiuni, fiecare promovate preferențial de anumite modele de măsurare a personalității (vezi tabelul 1). Tabelul 1. Accepțiuni asupra consistenței cross-situaționale (sursa: Krahe B. Personality and Social Psychology: Towards a Synthesis, Sage Publications, London
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
au făcut mult mai frecvent obiectul unor controverse suficient de dur exprimate. Vorbind despre consistența cross-situațională, Barbara Krahe (1992) distingea mai multe accepțiuni, fiecare promovate preferențial de anumite modele de măsurare a personalității (vezi tabelul 1). Tabelul 1. Accepțiuni asupra consistenței cross-situaționale (sursa: Krahe B. Personality and Social Psychology: Towards a Synthesis, Sage Publications, London, 1992) Tipul de consistență Nivelul de comparație Postulat de Consistența absolută intraindividual modelul trăsăturilor Consistența relativă interindividual modelul trăsăturilor Coerența intraindividual modelul interacționist Specificitatea (lipsa consistenței
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
1992) distingea mai multe accepțiuni, fiecare promovate preferențial de anumite modele de măsurare a personalității (vezi tabelul 1). Tabelul 1. Accepțiuni asupra consistenței cross-situaționale (sursa: Krahe B. Personality and Social Psychology: Towards a Synthesis, Sage Publications, London, 1992) Tipul de consistență Nivelul de comparație Postulat de Consistența absolută intraindividual modelul trăsăturilor Consistența relativă interindividual modelul trăsăturilor Coerența intraindividual modelul interacționist Specificitatea (lipsa consistenței) interindividual modelul situaționist Accepțiunea de consistență absolută a fost propusă de susținătorii modelului trăsăturilor (în speță, viziunea dispozițională
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
promovate preferențial de anumite modele de măsurare a personalității (vezi tabelul 1). Tabelul 1. Accepțiuni asupra consistenței cross-situaționale (sursa: Krahe B. Personality and Social Psychology: Towards a Synthesis, Sage Publications, London, 1992) Tipul de consistență Nivelul de comparație Postulat de Consistența absolută intraindividual modelul trăsăturilor Consistența relativă interindividual modelul trăsăturilor Coerența intraindividual modelul interacționist Specificitatea (lipsa consistenței) interindividual modelul situaționist Accepțiunea de consistență absolută a fost propusă de susținătorii modelului trăsăturilor (în speță, viziunea dispozițională), care considerau că trăsăturile sunt (pre
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]