1,866 matches
-
răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna, în care consoanele finale ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
normanzi nu și-au impus limba populației engleze, dar limba acesteia a evoluat spre engleza medie sub influența anglo-normandei. Și în engleza actuală s-au păstrat multe cuvinte normande. Acestea se caracterizează prin unele trăsături fonetice, mai ales păstrarea unor consoane care, spre deosebire de franceză, n-au evoluat mai departe. Exemple:
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
vs. vocale semiînchise”. Astfel, ĕ scurt devine [ɛ] semideschis, ē lung > [e] semiînchis scurt, ŏ scurt > [ɔ] semideschis, iar ō lung > [o] semiînchis. Unele vocale scurte cad: > > franceza modernă "chaud" „cald”. Unii diftongi se reduc: > > fr. mod. "or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
lung > [e] semiînchis scurt, ŏ scurt > [ɔ] semideschis, iar ō lung > [o] semiînchis. Unele vocale scurte cad: > > franceza modernă "chaud" „cald”. Unii diftongi se reduc: > > fr. mod. "or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
iar ō lung > [o] semiînchis. Unele vocale scurte cad: > > franceza modernă "chaud" „cald”. Unii diftongi se reduc: > > fr. mod. "or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două vocale, aceasta se sonorizează: [plajd͡zere] (fr.
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
vocale scurte cad: > > franceza modernă "chaud" „cald”. Unii diftongi se reduc: > > fr. mod. "or" „aur”. Apare consoana [v]: (pronunțat în latina clasică [wiwere]) > [vivere] „a trăi”. Consoana [s] (surdă) intervocalică se sonorizează, apărând astfel consoana [z]: [rosa] > [roza]. Apar și consoanele africate, de exemplu [k] înaintea lui [e] și [i] mai întâi se palatalizează, devenind [k] sau [t], apoi [t͡s] în Galia, unde între două vocale, aceasta se sonorizează: [plajd͡zere] (fr. mod. "plaisir" „plăcere”). În secolul al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
mod. "chétif" „plăpând, firav”, > *[kaxsa] > fr. mod. "caisse" „ladă”. Vocala [y] exista în limba galilor și s-ar putea ca franceza să o fi moștenit din aceasta, ca și limba bretonă, cea occitană și cea francoprovensală. Limba galilor avea și consoana africată [t͡s], care va evolua în [s]: galică *[t͡sukka] > fr. mod. "souche" „buturugă”. Fărâmițarea teritorială a latinei s-a accelerat după căderea Imperiului Roman de Apus (anul 476) și se poate considera că în secolul al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub influență germanică drept [w]: > "wespa" > fr. mod
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește fonetismul, din francă se preia, de exemplu, consoana [w] împreună cu un cuvânt ca "werra". Ulterior, această consoană va evolua în [gʷ], apoi în [ɡ]: "werra" > "gwerra" > fr. mod. "guerre" „război”. Și în cuvinte latinești, [v] inițial de cuvânt este interpretat sub influență germanică drept [w]: > "wespa" > fr. mod. "guêpe" „viespe”. Alt vestigiu germanic este h aspirat, pronunțat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
scrib. Unele redări grafice ale sunetelor de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu în "coustume" „obicei” se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu în "coustume" „obicei” se pronunță [kutymə
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu în "coustume" „obicei” se pronunță [kutymə]. În schimb, față de corespondența actuală între scriere și pronunțare, s-ul desinență a pluralului era pronunțat. Sistemul vocalic era mult mai bogat decât
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și o consoană surdă, de exemplu în "coustume" „obicei” se pronunță [kutymə]. În schimb, față de corespondența actuală între scriere și pronunțare, s-ul desinență a pluralului era pronunțat. Sistemul vocalic era mult mai bogat decât cel al francezei moderne. La începutul perioadei, el
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
el cuprindea 9 vocale orale, 5 vocale nazale, 11 diftongi orali (toți descendenți), 5 diftongi nazali și 3 triftongi. Vocala [ə] transcrisă e se pronunța și în situațiile în care astăzi nu se pronunță. Vocalele nazale s-au format înaintea consoanelor nazale [n] și [m], acestea din urmă fiind și ele articulate, spre deosebire de pronunțarea modernă: "bon" [bõn], "bonne" [bõnə] „bun, bună”; "mont" [mõnt] „munte”. Exista o singură semiconsoană, [j], provenită din [k] sau [ɡ] intervocalic: > "paiier" > fr. mod. "payer" „a plăti
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
triftongii: "eaue" [ɛa̯u̯ə] > [ɛ̯au̯ə] > fr. mod. "eau" [o] „apă”. Unii diftongi se reduc la o vocală simplă, de exemplu [ai̯] > [ɛ]. Tot în cursul secolului al XII-lea evoluează și unele consoane. [kʷ] / [k] și [gʷ] / [g] se reduc la [k], respectiv [g]: [kʷarre] > [karre] > fr. mod. "carré" [kare] „pătrat”, [gɛrə] > [gɛrə] > fr. mod. "guerre" [gɛːr] „război”. De asemenea, [t͡s] > [s], [d͡z] > [z], [t͡ʃ] > [ʃ] și
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
paien chevalchent" (fr. mod. "les païens chevauchent" „păgânii călăresc” ("Cântecul lui Roland"). Genul neutru a dispărut, în afară de cazul câtorva pronume, încă în perioada anterioară, majoritatea substantivelor latinești neutre devenind masculine. O trăsătură caracteristică francezei vechi este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă”) dar și adjective la origine: "grant" „mare”, "mortel" „muritor, -oare”. În domeniul numeralului, sistemul de numerație vigesimal, împrumutat de la normanzi, era mult mai bine reprezentat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
-lea. Terminația -er a infinitivului se pronunță fără r, dar cu [e] și mai lung decât la "amie". Nu se pronunță r final nici la verbe precum "courir" „a alerga”, dar nici în cuvinte ca "mouchoir" „batistă”, și nici alte consoane finale, precum l în "il" „el”. În schimb, în vorbirea populară acestea se pronunță, iar în secolul următor se reintroduc în limba standard, de data aceasta sub influența grafiei, în afară de r-ul terminației de infinitiv -er. Nu se pronunță nici
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
aristocratică, dar deja [wa] în cea populară ([bwar], [rwa]). Vocala [ə] se mai menține în vorbirea populară în situațiile în care astăzi cade, dar pronunțarea ei este criticată. Vocalele nazale nu mai sunt variante combinatorii, ci foneme, adică după ele consoana nazală scrisă nu se mai articulează, iar dacă aceasta este urmată de o vocală, vocala nazală se denazalizează: "bon" [bɔ̃n] > [bɔ̃], "bonne" [bɔ̃nə] > [bɔn] „bun, bună”. Reducerea lui [ʎ] la [j] este deja răspândită în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
dispariție a opoziției vocală semiînchisă vs. semideschisă, cea dintre [ɑ] posterior și [a] anterior și cea dintre [ə] și [ø], precum și trecerea lui [œ̃] în [ɛ̃] (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Vocale). Sub influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
vers ("bayt") este împărțit în două emistihuri, separate printr-o cezură, o pauză ritmică ce ușurează recitarea și susține cadența. Monorima este obligatorie, începând cu finalul primul emistih, apoi repetându-se la finalul fiecărui vers. Poeziile pot fi categorisite în funcție de consoana în care se face rima; astfel, o qașīdă cu rima în lam se va numi "lămiyya", una cu rima în ra, "ramiyya" șamd. În ceea ce privește metrica, primul element este silaba, care poate fi lungă sau scurtă. O succesiune de silabe de
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
Tu aș acheté de la farine ?" „Ai cumpărat făină?”, "Je mets de l’huile dans la salade" „Pun ulei în salată”, "Je vais rôtir de la viande" „O sa frig (niște) carne”. Cele trei forme ale articolului, "du" pentru masculinele care încep cu consoana, "de la" pentru femininele cu consoana și "de l’" pentru masculinele și femininele care încep cu vocală sunt la origine prepoziția "de" + articolul hotărât singular, combinație care s-a specializat pentru funcția de articol partitiv și nu este de confundat cu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Ai cumpărat făină?”, "Je mets de l’huile dans la salade" „Pun ulei în salată”, "Je vais rôtir de la viande" „O sa frig (niște) carne”. Cele trei forme ale articolului, "du" pentru masculinele care încep cu consoana, "de la" pentru femininele cu consoana și "de l’" pentru masculinele și femininele care încep cu vocală sunt la origine prepoziția "de" + articolul hotărât singular, combinație care s-a specializat pentru funcția de articol partitiv și nu este de confundat cu prepoziția "de" + articol hotărât înaintea
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]