2,124 matches
-
apusurile de soare! 5 martie 1951 Versurile chinezești, fermecătoare și plictisitoare în același timp. și totuși, se înalță din voi un imperativ căruia noi nu-i putem rezista... „Noi“ sunt eu - un obicei vechi de la curtea Spaniei. În astă-seară mă consolam la gândul de a părăsi aceste nefericite și prăfuite Spanii, atât de compromise în aceste timpuri din urmă, și de a mă întrupa într-un rentier literat, un iluminat din timpurile Renașterii sau din secolul al XVIII-lea... Trebuie să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de aranjarea camerei tale (cretoane, oglinzi, tablouri etc.). Puterea dragostei se măsoară la dânsul prin reușita creației respective. De aceea, camera ta pro mite să fie o culme de gust și armonie... Aș muri de invidie dacă nu m-aș consola la ideea de a profita la rându-mi de această minune. În ceea ce privește primăvara, m-am înșelat cumplit: în realitate e toamnă târzie. Lucrul acesta nu influențează însă cu nimic cenușiul din sufletul meu, ba dimpotrivă... Când nu ai de ce te
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lipsesc contururi precise, dar, cu toate acestea, îmi dau seama că nu este plăsmuirea unui moment sau a unei dispoziții trecătoare, ci are rădăcini adânci în mine... Viitorul va arăta. 30 octombrie 1953 Jurnalul înaintează greu. Dar asta mă și consolează: dacă scrii puțin e pentru că trăiești în chip intens! și într-adevăr muncesc bine, muncesc mult și consider faptul de a fi mereu preocupat de munca mea ca o mare performanță care până acum mi-a fost străină. În sfârșit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce nu și-a găsit loc în această formulă strâmtă, oameni și lucruri neglijate, tendințe și instincte refulate, se vor răzbuna împotriva-mi - și cine știe dacă voi avea în sprijinul meu o realizare cât de mică care să mă consoleze în suferința mea de a fi procedat așa cum am procedat? 8 februarie 1954 Orașul asediat de zăpezi... Lucru cert - Kindi mă plictisește! țin la el, știu că este un om foarte bun, îmi face plăcere să-l văd din când
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
patrie, în Spania lui Franco? Conținuturile limbii materne fiind îndreptate împotriva vieții sale. Constatarea lui Semprun: „Patria e conținutul a ceea ce se vorbește“ invită la reflecție, în loc ca, ajungând în punctul cel mai nefericit al existenței, să caute să te consoleze cu patria. Oare câți iranieni nu sunt și azi aruncați în pușcărie pentru o singură propoziție în persană? Câți chinezi, cubanezi, nord-coreeni, irakieni nu reușesc nici măcar o clipă să se simtă la ei acasă în limba lor maternă? și cum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înainte pe coasta croată.“ Oare de ce a trebuit să fiu eu tocmai atunci în fața televizorului ? Oricum, cert este că, din cînd în cînd, viața ne rezervă scene ce par desprinse dintr-o litera tură lipsită de orice vero similitate. Mă consolez doar cu gîndul că potriveala nu a fost dusă pînă la căpăt și că întîlnirea (de gradul nu știu cît) nu s-a produs. La întoarcere Cînd eram mic, spre deosebire de acum, stăteam foarte mult pe-afară, la joacă, și nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de rău m-ar limita În dorințe...) Nu e greu de văzut cît de orgolioasă este o asemenea declarație. Mai greu ar fi să spunem cît poate fi de adevărată. Însă e limpede că morala lui Tezeu e să se consoleze repede. În esență, În aceasta constă toată ticăloșia lui și pentru aceasta l-au condamnat poeții. Pleacă fără să sufere, iată izbînda și crima lui. Între el și ceilalți se interpune setea sa de noutate, care Îl biciuie și-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
consecvență cu sine. Un Sisif dezabuzat, Împingîndu-și În silă stînca, ar semăna unui Don Quijote care ar Începe brusc să rîdă de morile sale de vînt. Desigur, nu uit că Sisif caută un sens efortului său. Și nu trebuie să-l consolăm În maniera acelui doctor citat de Kierkegaard care lua pacientului viața și Îi lua În felul acesta și febra. Ceea ce vreau să spun este că Sisif Îmi apare În această noapte un personaj perfect coerent. În loc de compasiune, el cere respect
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
apropiu de buze. Rostesc deci numele lui Dionysos cu regretul de a nu-mi fi de ajuns. Apolo și Dionysos reprezintă, fiecare, eșecul celuilalt, dar și o altă speranță, căci fiecare promite ceea ce nu oferă celălalt. Apolinicul și dionisiacul se consolează astfel reciproc. A spune că sînt cele două fețe ale Greciei Înseamnă prea puțin. Numai această bipolaritate satisface spiritul elin. Icar și Anteu, Apolo și Dionysos. Singur numele lui Pan Înseamnă totul. Dar În legătură cu zeul pășunilor arcadiene lucrul pe care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dându-mi silința să-I ofer tot ceea ce e mai bun în mine, recunoscând că tot binele este un dar al Său și să-I mulțumesc pentru el. Toate acestea mi le-a spus într-un mod care m-a consolat într-atât, încât nu mi-am putut stăvili lacrimile. Atunci, Părintele mi-a povestit cum și el, timp de doi ani, a fost într-atât de chinuit de această patimă, încât, atunci când s-a îmbarcat din Barcelona pentru Ierusalim, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
le lăsa deoparte, se simțea gol și nemulțumit; dimpotrivă, când se gândea să meargă desculț la Ierusalim, să mănânce numai ierburi și să facă tot felul de pocăințe aspre pe care văzuse că le făcuseră sfinții, nu numai că era consolat în timp ce stăruia asupra lor1, dar și după ce le lăsa deoparte rămânea mulțumit și bucuros. Însă nu-și dădu seama de aceasta și nici nu se opri să cântărească această diferență până în ziua în care i se deschiseră puțin ochii 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1. El nu-șidădea seama ce putea fi, dar i se părea că avea oarecum înfățișarea unui șarpe, cu multe puncte care străluceau ca niște ochi, fără a fi ochi. Acest lucru îl desfăta nespus de mult și vederea lui îl consola. Cu cât îl vedea mai mult, cu atât era mai consolat, iar când acel lucru dispărea, rămânea trist. 20. Până atunci fusese neclintit în aceeași stare sufletească: o neschimbată bucurie, dar fără vreo cunoaștere a lucrurilor lăuntrice duhovnicești. Tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lumină. Dar nu știa să deslușească acestea și nu-și amintea prea bine de cunoașterile spirituale pe care Dumnezeu i le întipărise atunci în suflet 2. Al treilea. Tot la Manresa, unde rămase aproape un an, după ce începu să fie consolat de Dumnezeu și văzând roadele dobândite 3 îngrijindu-se de suflete, renunță la nechibzuințele la care s-a dedat până atunci. Din acel moment începu să-și taie unghiile și părul. Tot în Manresa, într-o zi, pe când asculta sfânta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din casă și să închiriez o odaie pentru a fugi de gălăgie, când să postesc, sau să reiau liturghiile, sau să așez altarul un etaj mai sus și nicăieri nu găseam odihnă, cu dorința de a termina atunci când sufletul e consolat și îndestulat cu totul. Astfel, am privit dacă trebuia să merg mai departe, pentru că, pe de o parte, mi se părea că voiam să caut prea multe semne, iar șacesteaț într-un timp sau în niște liturghii săvârșite pentru propria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înșine evlavia sau celelalte părți ale consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință, gândindu-se cât e de neputincios în dezolare fără acest har sau consolare. Dimpotrivă, să se gândească cel care se află în dezolare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iubirea Maiestății Sale dumnezeiești. Spun fără cauză, adică fără nici un sentiment premergător sau cunoaștere a ceva prin care ar veni o astfel de consolare datorită vreunui act al priceperii sau al voinței. 331. A treia. Cu o cauză șanumeț poate consola sufletul atât îngerul cel bun, cât și cel rău, dar cu țeluri diferite: îngerul cel bun spre folosul sufletului, ca el să crească și să urce din bine în mai bine; îngerul cel rău, dimpotrivă, să-l atragă mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe el. Se bucura de talentul și de aptitudinile sale și nimeni nu știa eforturile uriașe pe care le făcuse, iar acum aștepta rezultatele așa cum lumea îi scornise vorbă: „Are har dăruit de Dumnezeu sau este un ales”. Asta îl consolă, dar imediat zise: - Același lucru poate fi valabil și pentru alții. În câteva minute ajunse în fața mesei rezervate. În același timp sosi și un tip bine făcut, pus la punct, însoțit de o femeie foarte frumoasă. Masa de joc era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ficat, și am și timp mai mult pentru studiu. Ascultă-mi sfatul: dacă Livia vrea, căsătoriți-vă. O masă la timp, o haină călcată, o cămașă curată, un pat cald, care știi că-i doar al vostru... Așa, ce faci? Consolezi nevestele altora... Lasă, nu nega, ce dracu'!, doar și eu am stat burlac atîta timp. Uneori mi-era greață de mine însumi cînd aflam cum arăta soțul vreuneia... Cît despre ceea ce-ai să faci, despre comportarea ta viitoare, lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zi, textul piesei era deja în drum spre Direcția Teatrelor pentru aprobare, trimis de teatrul din Iași, dar era prea tîrziu scăpasem trenul. (Și uneori, în viață, sînt trenuri care trec doar o singură dată prin stația ta...) Să mă consolez cu gîndul că "tot răul spre bine"?... Cineastul fără "bătaie de cap" plecase de mult. Alături de mine, pe scaunul său, Mariana a făcut un gest: Știi, Mihai... Mi s-a părut că și-a luat poșeta și-a vrut s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe la I.L.L. Ai frînt o inimă pe acolo... O fată.. O cheamă Dorina... Mda?! se miră Dinu. Dacă o mai vezi, spune-i că-s inginer, nu doctor, să repar inimile. Și nici "binefăcător" ca tine, ori ca Vlad, să consolez inimi suferinde. Are un zîmbet rece, care-i luminează o clipă fața gravă; acea față gravă pe care i-o cunosc de cînd a venit aici în combinat. Mai înalt decît Vlad, bine legat, îmbrăcat întotdeauna cu grijă, cumpătat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fără mustrări de conștiință. Am să te sfîșii încet, Cristina, poate cu puțină împotrivire din partea ta la început, puțină violență din partea mea, nu multă, atît cît să depășească împotrivirea ta, apoi totul va fi bine; eventualele regrete ți le vei consola spunîndu-ți că femei "sfinte" nu există; există doar femei care cedează mai greu ori mai ușor totul depinde de partener și de împrejurări... Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Cristina, ce are cu tine Brîndușa? Nu știu, doamnă, îi răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Don Șef! rîd eu. Nu-i de noi. Dar ce-i "de noi", ce-i?! Batjocura tovarășei Roman Brîndușa?! Vreau să mă îmbăt și să-i sparg ferestrele cu pietre! Hai la crîșmă! Fac eu cinste. Deși nu meriți! Mă consolasem la gîndul că i-ai pus poalele în cap lui madam Roman... Totuși, hai la crîșmă! Îl prind de braț prietenește: Nu pot, zău! Mă așteaptă prietena. Dacă te iubește, o să-ți ierte un chef. Sînt obosit, și gripa asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în palme: Hm!... Să-mi dau palme... Mda, poate că-i mai bine așa, decît să iau cîmpii, cum îmi vine uneori. Am visat atît de mult de la viață și... Singur mi-am făcut-o, lua-m-ar dracu'!... Mă consolez totuși că am doi copii, care mă iubesc, iar la serviciu sînt foarte mulțumit... Spune-mi, ridică el privirea spre mine, ce naiba ai mai făcut azi?! De ce? Lucram în interiorul tabloului de comandă împreună cu doi electroniști. Dispecerul de la pupitru fusese trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și dacă se apucă să mă numere printre bobocii ei, o să aibă mult de furcă cu mine, pe chestii de vocabular și alte năravuri. Pe peronul gării după plecarea trenului am întâlnit o Gaby desperată. Toate eforturile pentru a o consola au fost zadarnice, și pentru o dată am fost pe stradă cu o femee care plângea, dar nu din cauza mea. Am fost dezamăgit de ineficiența argumentelor mele. Dar și când plânge e nostimă. Mama a fost și ea pleoștită prima zi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am întors, fiindcă lipsisem de luni până joi, am avut cursuri zilnic, 4-5 ore! După-amiaza sâcâieli și câteodată vizite, dar ce vizite! Adevăratul Curti și compania! Astea sunt, draga mea, draga mea dragă, veștile mamei tale. Fotografiile tale nu mă consolează. Lângă fotografia de la Color Studio, în vasul verde stau două imense gladiole grena. Camera ta te așteaptă... Și când te gândești că acum o lună erai cu mine în odaia mea și că nici nu bănuiam intensitatea a ceea ce ne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]