4,590 matches
-
diplomat de carieră Percy Sanderson, Consul General al Regatului Unit la Galați 161. În primele zile ale lunii ianuarie, 1882, Percy Sanderson pleca la Londra pentru a primi instrucțiunile necesare în vederea preluării noului post diplomatic, lăsându-l în locul lui, în calitate de Consul General în exercițiu al Marii Britanii la Galați, pe viceconsulul Arthur Hermann Vecqueray 162. * * * Anul 1882 s-a deschis cu memoriul înaintat, la 6 ianuarie, șefului diplomației engleze, lordul Granville, de către ministrul plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica 163. De la
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
austriac. Atașat la Cancelaria de Stat a prințului Metternich (1833), apoi atașat de ambasadă la Paris (1837), a fost chemat de urgență la Viena de către prințul-cancelar Metternich, care i-a încredințat gestionarea sensibilelor chestiuni italiene. Secretar la Lisabona (1841), apoi consul (1844) și consul general la Leipzig. În momentul când a izbucnit Revoluția de la 1848 în statele italiene, el a fost însărcinat cu direcționarea corespondenței diplomatice pe lângă arhiducele Renier, apoi pe lângă prințul Schwarzenberg. Aflat la Milano în momentul izbucnirii revoluției, în
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Cancelaria de Stat a prințului Metternich (1833), apoi atașat de ambasadă la Paris (1837), a fost chemat de urgență la Viena de către prințul-cancelar Metternich, care i-a încredințat gestionarea sensibilelor chestiuni italiene. Secretar la Lisabona (1841), apoi consul (1844) și consul general la Leipzig. În momentul când a izbucnit Revoluția de la 1848 în statele italiene, el a fost însărcinat cu direcționarea corespondenței diplomatice pe lângă arhiducele Renier, apoi pe lângă prințul Schwarzenberg. Aflat la Milano în momentul izbucnirii revoluției, în martie 1848, a
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
la Brăila, prelungea puterile acestei comisii din 1883 până în anul 1903 și declara regulamentul de navigație, elaborat la 2 iunie 1882 de comisie, cu asistența delegaților Serbiei și Bulgariei, aplicabil pe porțiunea Dunării situată între Porțile de Fier și Brăila. Consul General în Egipt (1883), calitate în care a participat la Conferința de la Londra din 1884, privind afacerile financiare ale Egiptului. Delegat la Comisia Internă a Canalului de Suez (1885). Ministru plenipotențiar la Stockholm (1885) și însărcinat cu afaceri la München
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
13 septembrie 1882, în bătălia de la El Tell el-Kebir, armata britanică, comandată de generalul Garnet Wolseley, înfrânge armata lui Arabi Pașa și ocupă Egiptul, înăbușind astfel mișcarea națională de eliberare. În intervalul 1883-1914, puterea în Egipt a fost exercitată de consulii generali englezi. Egiptul a rămas, formal, parte a Imperiului Otoman până la 18 decembrie 1914. În Istoria lumii în date, elaborată de un colectiv coordonat de acad. prof. Andrei Oțetea, Editura Enciclopedică Română, București, 1972, p. 287. 19 În Convenția de la
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
luni, a fost cusut în coapsa tatălui său (de unde și expresia ieșit din coapsa lui Jupiter, numele latin al lui Zeus). În 186 î.Hr., după cincisprezece ani de la sfârșitul celui de-al doilea război punic (218-201), care aproape secătuise Roma, consulul Postumius a fost însărcinat de către Senat cu prevenirea comploturilor interne. Acesta nu a întârziat să observe că ordinea publică și morală (mos majorum) erau amenințate de manifestări religioase criminale. Sub acoperirea misterelor dionisiace, matroane respectabile, bărbați de toate rangurile și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
-se de aici, dintr-o ironie, cocoșul galic. În 59 î.Hr., Iulius Cezar a fost învestit în funcția de proconsul pe cinci ani al Galiei Cisalpine, la care s-a adăugat, la cererea lui Pompei, Galia Narbonensis. Era de datoria consulului să vegheze asupra intereselor viticole ale celor aflați sub administrația lui. Între 58 și 51, Cezar va pune progresiv stăpânire pe restul Galiei ("Galia pletoasă"), făcând incursiuni chiar și în "Britania" (Marea-Britanie), acestei cuceriri opunându-i-se Vercigetorix din Arvernes
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
orice administrație de la Casa Albă, guvernul american a făcut presiuni asupra celui britanic pentru a da dovadă de clementa și reținere. Senatul american a votat o rezoluție prin care cerea britanicilor să-și tempereze represiunea. Ambasadorul american de la Londra și consulul american de la Dublin au intervenit cu fermitate pentru a-i salva de la execuție pe toți liderii naționaliști care puteau invocă cea mai mica legătură cu America. Astfel, au fost salvați Diarmaid Lynch și Eamon de Valera, născut în Statele Unite ale
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
a nu fi fost răpus de gloanțele britanicilor sau ale adversarilor săi politici). De Valera a luat parte la Rebeliunea din Săptămînă Paștelui din 1916 (The Easter Rising), fiind încarcerat și scăpînd de la execuția programată de englezi numai datorită intervenției consulului american (determinată de faptul că el se născuse în Statele Unite și avea cetățenie americană). A devenit președintele primului Parlament irlandez liber, repede scos în afara legii de către britanici. Și-a continuat activitatea revoluționară după respingerea de către o parte dintre membrii partidului
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
pilde aveți spre acestea în bărbații veacurilor! Tucidid, Xenofon, Polibie, I. Cezar au fost generari și scriitori totdeodată. Cicero era de dimineața pănă sara cuprins în forum cu trebile republicei și totuși cîte scrisori nemuritoare lăsă la lume! Plinie era consul, Plutarh profesor. Venim mai încoace, Frideric cel Mare, craiul Borusiii, cetea singur jăluirile supușilor săi, și totuși i-au rămas timp ca să scrie și cărți de mult preț, profesorii prin Franța și Germania, cuprinși cu cele mai grele catedre, dau
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
puterea deveneau astfel primele valori conservatoare asumate și afirmate în spațiul public românesc. Documentul emis în februarie 1823, căci la el ne referim, avea o anumită greutate nu doar pentru faptul că purta semnătura lui M. Sturdza și era adresat consulului rus de la Iași, Minciaki, ci și pentru că fusese prezentat ca o creație a unui adevărat grup politic constituit, după propriile declarații, în jurul "principiilor conservatoare". Între 1823 și 1825, grupul format din susținătorii lui Mihail Sturdza redacta opt memorii în care
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
o atitudine ostilă față de revoluția de la 1848109. Văzând în numirea unui executiv liberal o modalitate de "pedepsire" a conservatorilor pentru demiterea guvernului Ghica, domnitorul nu dădea din start prea multe șanse unei colaborări cu liberalii. Încercând să dea explicații liniștitoare consulului francez care-și exprima neîncrederea în venirea liberalilor radicali la guvernare, Cuza, potrivit unui raport din 9 mai 1860, întocmit de cel dintâi, declara că: "aducând pe radicali la guvernare a dorit să dea o lecție conservatorilor care înlăturaseră pe
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
pe care acesta o formula în cadrul Congresului de Pace de la Paris în 1856, și anume ca Principatele Române să fie unite sub conducerea unui prinț străin, nu reprezenta o surpriză pentru că înaintea lui și alți diplomați susținuseră această idee. Astfel, consulul englez la București, în rapoartele sale din 1838 către lordul Clarendon, își exprima convingerea că unirea sub un prinț străin era o necesitate pentru societatea românească. Aceeași convingere o împărtășea și R.G. Colquehuon, care consemna, la 19 august 1856, numărul
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
statutului de țară neutră a Belgiei, dar și a modului de organizare politică 254. O asemenea idee primea susținere și din partea fraților Hurmuzaki, care sugerau secretarului particular al regelui Belgiei ideea alegerii Contelui Filip de Flandra 255. La rândul său, consulul belgian la București, Jacques Poumay, consemna că voința unanimă este: "Unirea sub un prinț străin, singura combinație capabilă să asigure existența politică și prosperitatea Principatelor moldovalahe"256. Aceeași părere putea fi întâlnită și la diplomatul belgian la Constantinopol, Blondel von
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
a sa datorie este a grăbi făptuirea acestei uniri, pentru că ziua cea mai frumoasă a domniei sale va fi aceea când se va coborî de pe tron, după ce va fi pus cea de pe urmă piatră la edificiu"269. În aceste condiții, aserțiunea consulului Austriei la Iași potrivit căruia ar fi existat o înțelegere între Al.I. Cuza și susținătorii săi privind îndeplinirea articolului trei din Dorințele Partidei Naționale pare corectă: "Trebuie să fi făcut o declarație precisă prietenilor săi politici că va lupta
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
sa retragere de la tron nu însemna că era vorba de vreun sacrificiu, ci doar de ducerea la îndeplinire a unei dorințe exprimate de o națiune întreagă 271. Intenția de a părăsi tronul la momentul potrivit Cuza i-o mărturisea și consulului Belgiei la București, Jacques Poumay, în februarie 1859: "Puterile vor înțelege și vor aprecia situația dificilă a țării și în final vor fi de acord cu soluția prințului străin și cu un statut juridic internațional de natură să facă din
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
la nivelul unor segmente importante din societatea românească 291, nefiind astfel necesară o intervenție militară precum cereau, imediat după 11 februarie, Rusia și Imperiul Otoman. Din acest motiv, la doar două zile de la abdicare, primul ministru Ion Ghica anunța pe consulul general al Belgiei la București, J. Poumay, dorința românilor de a avea în fruntea lor pe Filip de Flandra. Intuind opoziția pe care această propunere avea să o întâmpine la Bruxelles, diplomatul belgian raporta superiorilor săi hotărârea locuitorilor de la nordul
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
mai mare provenea din nerecunoașterea guvernului provizoriu de către marile puteri, singura acreditare a lui I.C. Brătianu fiind scrisoarea trimisă de Ion Ghica lui Drouyn de Louis, ministrul de externe francez. În aceste condiții, circulara guvernului provizoriu din 11 februarie către consulii străini din București trebuia să-i liniștească pe aceștia în privința evenimentelor ce erau plasate pe terenul dorințelor exprimate în 1857. Conștienți de importanța atitudinii otomane, liderii români hotărăsc să trimită la Constantinopol o delegație, formată din Al.G. Golescu, M.C.
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
și pe ministrul de externe otoman în privința temerilor potrivit cărora prințul străin aducea o știrbire suzeranității Porții. Atitudinile diplomaților europeni aflați în misiune la București sunt diferite. În timp ce decanul corpului consular, Eder, reprezentantul Austriei, intra în discuții cu noul guvern, consulul francez Tillos nu ezita să-și exprime dezaprobarea față de guvernul provizoriu, sugerând chiar împotriva uzanțelor diplomatice consulului Angliei, Green, posibilitatea sprijinirii declanșării unei contrarevoluții. Agentul diplomatic al Franței raporta disponibilitatea colonelului Solomon ca regimentul său să acționeze în favoarea fostului domnitor
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Atitudinile diplomaților europeni aflați în misiune la București sunt diferite. În timp ce decanul corpului consular, Eder, reprezentantul Austriei, intra în discuții cu noul guvern, consulul francez Tillos nu ezita să-și exprime dezaprobarea față de guvernul provizoriu, sugerând chiar împotriva uzanțelor diplomatice consulului Angliei, Green, posibilitatea sprijinirii declanșării unei contrarevoluții. Agentul diplomatic al Franței raporta disponibilitatea colonelului Solomon ca regimentul său să acționeze în favoarea fostului domnitor. Tot după afirmațiile sale și I.Em. Florescu părea acum gata să răstoarne guvernul provizoriu pentru a
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
turc, prin care se condiționa participarea la Conferință de înlăturarea definitivă din cadrul deliberărilor a "chestiunii principelui străin", a eredității tronului și chiar a "consultării dorințelor țării", nu reprezenta o surpriză. La sugestia lui Cowly, se hotăra trimiterea unor note identice consulilor de la București prin care se cerea guvernului român menținerea ordinii și abținerea de la orice act contrar deciziilor areopagului european. Devenea astfel foarte clar care erau intențiile statelor semnatare ale Convenției de la Paris: însușirea de către ele a dreptului de a delibera
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
și acordarea unui credit de 8 milioane de lei ministerului de război. Nefiind suficientă această sumă, guvernul român se vedea nevoit să apeleze la emiterea bonurilor de tezaur și la împrumutul național 427. Pe aceste dificultăți se baza probabil și consulul Austriei la București, când spunea că "O descărcătură de tun era suficientă pentru a goni pe prințul de Hohenzollern aflat sub conducerea domnilor Brătianu și Rosetti cu toate bandele lor românești"428. Ședința din 25 mai a Conferinței de la Paris
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
prefecților vechi cu unii aduși din Muntenia; schimbarea magistraților unor instanțe judecătorești etc.476. Semnale privind existența unei stări de nemulțumire în rândul unor segmente sociale mai largi decât cel boieresc - și care formau cluburi de dezbateri - sunt consemnate de către consulul englez de la Iași477, dar puteau fi lesne observabile și din conținutul unor manifeste afișate pe străzile capitalei moldovene. În fața acestei situații, echipa ministerială condusă de Ion Ghica trimitea peste Milcov doi lideri politici importanți, Al. Golescu și Al. Lahovary, cu
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
oamenii guvernului, în sensul închiderii apartamentelor mitropolitului și apoi arestarea acestuia, apăreau ca o consecință firească a implicării sale. Intervenția în forță a autorităților, din motive de precauție în primul rând, avea să fie justificată nu doar în comunicatele adresate consulilor străini, dar și în viitoarele proclamații către populația românească. Chiar dacă susținuseră luarea unor măsuri energice împotriva demonstranților, cei doi reprezentanți ai guvernului, Nicolae Golescu și Lascăr Catargi, încercau imediat să menajeze orgoliile ieșenilor, cerând, într-o notă telegrafică trimisă lui
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
de numirea comisarilor, care adesea luau alte măsuri decât prefecții și produc confuzii". Această hotărâre avea să fie luată pe 5 aprilie 493. Implicarea unor supuși ruși, precum Constantin Moruzzi, provoca un schimb de scrisori între prefectul județului Iași și consulul rus care, evident, nega orice legătură cu desfășurarea evenimentelor amintite. Chiar dacă cel din urmă se considera jignit de unele aluzii ale funcționarului român amintit, argumentele sale erau puțin credibile atâta timp cât, în cursul dezbaterilor de la Paris, reprezentantul Rusiei, Budberg, sprijinise insistent
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]