3,427 matches
-
avea un rol de "vioara întâia", cooperând cu Consiliul Culturii, Ministerul Educației, Academia Română, IRRCS, Uniunile de creație etc. Am fost familiarizat cu structura generală a ministerului, cu "direcțiile de spații" și cu cele de "specialitate", cu serviciul exterior-ambasade, misiuni permanente, consulate generale și cu obiectivele principale și mecanismele relațiilor MAE cu celelalte instituții centrale. Fusesem primit în partid, ca june asistent universitar, în "anul marii cotituri", 1964, și acum am fost integrat în "organizația de bază Cultură și Presă", care îngloba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Schonhauserallee spre Pankow, unde se afla ambasada. Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Ambasada deținea două corpuri de clădire alăturate, unul, sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt, cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cuba, Allende, Fidel Castro, Kissinger, Brejnev, Nixon... Mi-am concentrat atenția în primul rând asupra istoricului relațiilor bilaterale. Porneau de prin 1880, când Republica Chile, alături de alte țări latino-americane, saluta noul stat independent România. În octombrie 1911 se menționează un consulat chilian la București, iar în iulie 1921 un consulat românesc la Santiago. La 5 februarie 1925 cele două țări aveau să decidă stabilirea de relații diplomatice la nivel de legații. Legația chiliană deschisă în vara lui 1925 la București avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
concentrat atenția în primul rând asupra istoricului relațiilor bilaterale. Porneau de prin 1880, când Republica Chile, alături de alte țări latino-americane, saluta noul stat independent România. În octombrie 1911 se menționează un consulat chilian la București, iar în iulie 1921 un consulat românesc la Santiago. La 5 februarie 1925 cele două țări aveau să decidă stabilirea de relații diplomatice la nivel de legații. Legația chiliană deschisă în vara lui 1925 la București avea să fie prima reprezentanță diplomatică a unei țări latino-americane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la trezirea ei furtuna încetase și s-a bucurat găsind lângă fotoliu o ofertă generoasă de excelente ciocolate braziliene. La aterizare, am fost preluați de serviciul "VIP" al aeroportului, ne-am recuperat bagajele și cu un taxi am plecat spre Consulatul General al României, unde fusesem anunțați. Era trecut de ora 22,00, așa că am sunat de mai multe ori până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre Madrid și probabil că cei de la Consulat au avut ce raporta superiorilor! Cele trei zile petrecute la Rio le-am folosit din plin cu vizite la muzee, plimbări pe malul oceanului, ascensiuni pe Corcovado, la statuia lui Isus, și pe Cabesa de Azucar. Am făcut chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu care aveam să stabilesc durabile relații la numirea mea în post în Brazilia. De la Sao Paulo l-am însoțit pe Adrian Dohotaru la Rio de Janeiro și Brasilia. La Rio, ne-am întâlnit cu reprezentanții emigrației și, cu sprijinul Consulatului nostru general, am vizitat superbul oraș. Am reținut din deplasarea la Rio întâlnirea cu patronul celui mai mare trust de presă din America de Sud, "O Globo", cel care făcea și desfăcea guverne și care bucură și azi milioane de spectatori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Marsilia și pentru Rio de Janeiro. Cum nu mă interesau nici Münchenul, nici Marsilia, după o discuție cu Adrian Dohotaru, am fost propus să plec la Rio de Janeiro! Mai apăruse la un moment dat o variantă cu deschiderea unui Consulat General la Johannesburg, dar nu aveam ce căuta acolo. S-au făcut formele rapid, fiind cunoscut în minister pe toată filiera, de la directorul de personal până la ministrul Adrian Năstase, și s-a trimis propunerea la Guvern. Memorandum Către: Domnul Theodor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Theodor Stolojan, prim-ministru De la: Adrian Năstase, ministrul afacerilor externe Tema: numirea consulului general al României la Rio de Janeiro La cererea părții romane , în cursul anului 1990 Serviciul Consular din Rio de Janeiro a fost ridicat la rangul de Consulat general, funcționând până în prezent cu un Consul general interimar. Pentru a ridica nivelul de reprezentare și a mări eficiența activității oficiului, Propunem: Numirea în calitate de Consul general al României a domnului VASILE MACOVEI, director adjunct la Direcția Culturală. La 30 septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a domnului VASILE MACOVEI, director adjunct la Direcția Culturală. La 30 septembrie 1992, se publica în Monitorul Oficial Hotărârea Nr. 616 a Guvernului României, semnată de prim-ministrul Theodor Stolojan, prin care " Se numește Vasile Macovei în calitate de Consul general al Consulatului General al României la Rio de Janeiro Republica Federativă a Braziliei". Nu-i spusesem soției nimic în legătură cu Rio, întrucât la MAE propunerile de plecare în exterior, așa cum am mai menționat, fac parte din genul "efemeride" se nasc și dispar uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
această țară-continent, imensă, uluitoare, fascinantă. De la aprobarea numirii mele în calitate de Consul General și până la plecare, m-am pus serios pe treabă, căutând să aflu cât mai multe despre Brazilia și brazilieni, despre Rio și "cariocani", despre istoricul relațiilor româno-braziliene, despre Consulatul General și colaboratori, despre românii din Brazilia... Luasem și câteva lecții de portugheză, limbă latină, dar prea guturală pentru urechea mea deprinsă în Chile cu sonoritățile limbii spaniole și mă bucurasem să aflu că ce se vorbește în Brazilia e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la scrisoarea lui Carol I, trei scrisori destinate ministrului român de externe din partea omologului brazilian, Ordinul "Crucea Sudului", conferit de împărat domnitorului român, Ordinul "Christ", decernat ministrului român de externe și Marea Cruce a ordinului "Rozei", decernat colonelului Voinescu. Primul consulat onorific al României s-a deschis la Rio de Janeiro în mai 1921, iar în 1914 la București și 1919 la Galați se deschideau consulate ale Braziliei. În 1920, la Rio au loc negocieri comerciale bilaterale, fiind semnat un Acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decernat ministrului român de externe și Marea Cruce a ordinului "Rozei", decernat colonelului Voinescu. Primul consulat onorific al României s-a deschis la Rio de Janeiro în mai 1921, iar în 1914 la București și 1919 la Galați se deschideau consulate ale Braziliei. În 1920, la Rio au loc negocieri comerciale bilaterale, fiind semnat un Acord de creare a Camerei de comerț româno-braziliene, discutându-se și realizarea unei linii maritime directe, iar în septembrie 1921 se inaugura la Rio prima expoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1991), Oliviu Gherman, președinte al Senatului (octombrie 1993) și în mai 1994 a primului-ministru Nicolae Văcăroiu (în 2000, președintele Emil Constantinescu a efectuat o vizită oficială în Brazilia). La sosirea noastră la aeroportul din Rio era prezentă "toată suflarea" de la Consulatul General cu flori și zâmbete de protocol. Pe unii îi știam, fiindu-mi cunoștințe mai vechi, pe alții îi "știam" din cele citite înainte de plecare la Direcția personal sau din cele discutate "la un pahar de vorbă". Cred că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prezente, dimensiunile zâmbetelor, mărimea buchetelor și prețul florilor. Oricum, cel mai mult ne-a impresionat vremea minunată, soarele strălucitor și cerul senin, care ne-au făcut să uităm de iarna lăsată în urmă acasă. Ajunși în Cosme Velho 526, la Consulatul General, ne-am tras sufletul, am mulțumit Celui de Sus că am avut o călătorie fără peripeții și "puneți-vă centurile de siguranță", ne-am bucurat că ne-au sosit toate bagajele, am aruncat o privire în apartamentul "șefului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
relațiilor cultural-științifice și îmbunătățirea raporturilor cu emigrația. Nu era nimic nou, dar le-am solicitat colaborarea și le-am atras atenția că intenționez ca împreună să și concretizăm sarcinile primite din centrală. Ulterior acestei întrevederi, am trecut la inspectarea clădirii Consulatului General, acompaniat de primul colaborator și administrator. Construcția, situată în cartierul Laranjeiras (Portocalii), la poalele binecunoscutei stânci Corcovado, era impunătoare, cu o arhitectură studiată, plăcută, răsărind albă ca o insulă într-o oază de verdeață. Pentru toate aceste motive făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spațiul din fața clădirii nu mai fuseseră temeinic spălate și curățate de nu știu când, grinzile podului erau afectate de termite, poarta de intrare pentru autoturisme se deschidea manual și în orașul cu una din cele mai ridicate criminalități din lume Consulatul General nu avea instalație de alarmă. La toate acestea se adăuga faptul că trotuarul din fața Consulatului General era veșnic ocupat cu mașini aduse la reparat la un atelier auto aflat în vecinătate. M-a deranjat ce am văzut, știind că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
erau afectate de termite, poarta de intrare pentru autoturisme se deschidea manual și în orașul cu una din cele mai ridicate criminalități din lume Consulatul General nu avea instalație de alarmă. La toate acestea se adăuga faptul că trotuarul din fața Consulatului General era veșnic ocupat cu mașini aduse la reparat la un atelier auto aflat în vecinătate. M-a deranjat ce am văzut, știind că o să am mult de lucru la acest capitol, cele sesizate de mine fiind cunoscute de toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
veșnic ocupat cu mașini aduse la reparat la un atelier auto aflat în vecinătate. M-a deranjat ce am văzut, știind că o să am mult de lucru la acest capitol, cele sesizate de mine fiind cunoscute de toți colaboratorii din Consulat, precum și de serii nenumărate de predecesori, inclusiv de ambasadorii României din Brasilia. Eram conștient că respectivele deficiențe nu deranjau pe nimeni și că începând să acționez mi-i voi pune pe toți în cap, dar nu aveam de gând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Le-am prezentat punctual meu de vedere și le-am solicitat să-mi dea fiecare "urgent" propuneri. Mi-a adus fiecare o listă cu "idei", dar eu le aveam deja pe ale mele și am trecut la treabă. În curtea consulatului zăcea de aproape 3 ani o "Dacie" tamponată, care mi s-a spus că nu mai poate fi reparată, negăsindu-se piese de schimb. Precizarea aceasta mi-o făcuse administratorul (care îndeplinea și funcția de șofer al meu), fost șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Corcel", care s-au potrivit foarte bine, am cumpărat o baterie nouă și "Dacia" rănită de moarte a pornit la prima cheie, spre nedumerirea și părerea de rău a "vărului". Am cosmetizat-o cum se cuvine, am scos-o în fața consulatului cu două anunțuri lipite pe parbriz și peste numai câteva zile aveam s-o vindem unui student pentru 1000 de dolari. Așa mi-am făcut primul dușman "vărul". Măsurile ulterioare am solicitat acasă ca din echipa de curieri să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcut primul dușman "vărul". Măsurile ulterioare am solicitat acasă ca din echipa de curieri să facă parte și specialiști pentru instalarea alarmei, motivând pe bază de statistici care e situația cu criminalitatea la Rio și ce măsuri au luat celelalte consulate. Au sosit curierii, au pus alarme peste tot, am făcut și program de "punere și scoatere a alarmei", înregistrând și observații de genul "dacă punem alarma la ora 23,00 și eu vreau să mă plimb"..., cel care ridica problema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
căldurile cu câte o tărie, efectul fiind în cazul lui contrariu și penibil, mai ales când experimentul se petrecea la câte o acțiune protocolară. Avea o fată studentă la Universitatea federală , pe care în lunile cât fusese "interimar" la conducerea Consulatului o ducea și o lua de la cursuri șoferul Consulatului, obligat să facă și câte 4 curse pe zi (de reținut că "studenta" mai lua de la Universitate câțiva colegi pe care-i lăsa pe la casele lor, pe trasee suplimentare). La sosirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui contrariu și penibil, mai ales când experimentul se petrecea la câte o acțiune protocolară. Avea o fată studentă la Universitatea federală , pe care în lunile cât fusese "interimar" la conducerea Consulatului o ducea și o lua de la cursuri șoferul Consulatului, obligat să facă și câte 4 curse pe zi (de reținut că "studenta" mai lua de la Universitate câțiva colegi pe care-i lăsa pe la casele lor, pe trasee suplimentare). La sosirea mea șoferul m-a informat asupra acestui aspect, precizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
câte 4 curse pe zi (de reținut că "studenta" mai lua de la Universitate câțiva colegi pe care-i lăsa pe la casele lor, pe trasee suplimentare). La sosirea mea șoferul m-a informat asupra acestui aspect, precizând că el e "șoferul Consulatului", și nu al familiei... De acord cu acest punct de vedere, l-am chemat pe coleg, l-am luat cu binișorul, spunându-i că având în vedere situația din Rio sunt de acord să folosească în continuare mașina, dar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]